Sari la conținut

Dosarul Phenian | Paradisul măsluit

Coreea de Nord, cel mai închis regim din lume, a sărbătorit 70 de ani de la înfiinţarea Partidului Muncitorilor, unicul partid din ţară. Totul trebuia marcat într-un mod grandios. În primul rând, vorbim despre cea mai mare, mai spectaculoasă paradă din istoria ţării. Aproximativ un milion de oameni au fost scoşi în stradă şi mii de soldaţi au defilat în Piaţa Kim Ir Sen, numită în cinstea fondatorului nord-coreean.

Nepotul lui, Kim Jong-un, actualul lider suprem de la Phenian, a privit manifestaţia din tribuna oficială. Alături de el, un lider al Partidului Comunist Chinez. A fost cea mai importantă vizită din partea Chinei de la venirea lui Kim Jong-un la putere. Şi mai mulţi jurnalişti occidentali au fost invitaţi de Phenian să fie martorii somptuoaselor festivităţi.

Am auzit ce am tot auzit în ultima vreme, o retorică anti-americană, o referire la eventualele ameninţări pe care Statele Unite le-ar putea constitui faţă de Coreea de Nord. Kim Jong-un s-a adresat militarilor prezenţi aici, în piaţa Kim il-Sung, din centrul Phenianului. Trebuie să fie zeci de mii de soldaţi aici. Au mărşăluit pe lângă noi în formaţie perfectă, o coregrafie fără cusur. Pe urmă, am văzut arsenalul, echipamentul greu: tancuri, rachete. Este un mesaj pentru întreaga lume, care priveşte cu atenţie, şi pentru America, desigur. Este, în acelaşi timp, şi un mesaj pentru publicul intern, care consolidează autoritatea militară a lui Kim Jong-un şi care este menit să îl prezinte drept un lider puternic în Coreea de Nord”, povestește Alistair Bunkall, corespondent Sky News la Phenian.

După etalarea arsenalului nord-coreean scos la defilare, de la blindate la sisteme de rachete intercontinentale şi avioane de luptă, a venit discursul lui Kim Jong-un: unul sigur pe el şi pe forţa pe care tocmai o etalase.

Kim Jong-un, liderul suprem din Coreea de Nord: „Spiritul nostru de fier şi forţele unite ale armatei şi ale poporului nostru ne-au ajutat să rupem sancţiunile şi izolarea impuse de imperialişti şi să le inspire duşmanilor teamă. Dotările revoluţionare are partidului arată că suntem pregătiţi să purtăm orice fel de război provocat de imperialiştii americani.”

Sărbătoarea de la Phenian s-a întins până după lăsarea serii. Atunci, a venit momentul torţelor şi al unor noi spectacole patriotice.

60 de ani de cult al personalității

Cultul personalității în Coreea de Nord are în centru dinastia Kim, care conduce ţara de peste şase decenii. Kim Ir Sen este fondatorul şi primul şef al statului creat în 1948. E omul proclamat, după moarte, preşedinte etern al republicii. Ziua sa de naştere este astăzi sărbătoare naţională. Fiul său, Kim Jong Il, a condus ţara timp de 17 ani şi a fost numit conducător suprem.

În septembrie 2010, Phenianul a publicat pentru prima dată imagini recente ale lui Kim Jong-un, realizate alături de tatăl său. Tot atunci a devenit general cu patru stele. Agenţia de presă oficială nord-coreeană le-a cerut cetăţenilor să respecte fidel autoritatea camaradului ce avea să devină noul lider suprem. Cine era însă acest tânăr? Cel de-al treilea fiu al lui Kim Jong-Il a făcut studii în Elveţia, la Berna, iar foștii săi colegi l-au descris ca fiind un elev timid şi sârguincios.

Armata lui Kim Jong-un

În ţara în care oamenii mor de foame - la propriu, liderul suprem pune pe masă iluzia unei forţe indestructibile. Orice prilej e bun pentru a etala forţa militară a Coreei de Nord. Acum, paradoxul: militari sunt mulţi, armele nu sunt puţine, dar tehnica e din vremuri trecute. Asta nu îl împiedică pe mareşalul Kim Jong-un să se răstească războinic la imperialişti. Adică la americani.

Coreea de Nord are o armată impresionantă, cu-atât mai impresionantă cu cât vorbim despre forţa militară a unei ţări în care se moare de foame. Impresionant este, în primul rând, numărul de militari.

Mai întâi, forţele terestre. Coreea de Nord are aproape nouă milioane de soldaţi. 1,2 milioane sunt militari activi, 7,7 milioane sunt rezervişti. Importante sunt şi forţele speciale, formate din 200.000 de soldaţi.

Problemele apar la capitolul dotării armatei. La sol, regimul de la Phenian are circa 8.600 de tunuri şi 4.300 de tancuri, estimează experţii internaţionali. Dar toate sunt extrem de vechi. Cele mai multe, din perioada sovietică.

În aer, armata Coreei comuniste poate ridica 820 de avioane de luptă. Dar şi aici, vorbim despre tehnică învechită. CNN estimează că un avion de luptă nord-coreean de-acum e echivalentul unuia folosit de americani în războiul din Vietnam. Adică acum vreo jumătate de secol! Phenianul are şi submarine. Vreo 70!

Acum, marile motive de îngrijorare. E o certitudine că regimul de la Phenian deţine arme chimice. Dar nimeni nu poate spune cât de complexe sunt şi nici despre câte anume ar fi vorba. Şi nici despre numărul rachetelor balistice nu se ştie nimic. E clar doar că există şi că sunt testate periodic.

Cea mai mare temere a comunităţii internaţionale rămâne programul nuclear al regimului lui Kim Jong-Un. Coreea de Nord a efectuat teste nucleare în 2006, 2009 şi 2013. Are arme nucleare, dar nimeni nu ştie câte. Acum, Coreea de Nord lucrează la miniaturizarea armelor sale nucleare. Regimul de la Phenian susţine că are deja capacitatea de a face acest lucru cu focoasele nucleare, ceea ce reprezintă un pas extrem de important către echiparea rachetelor.

Mai există o altă forţă a armatei nord-coreene. Este vorba despre puterea sa cibernetică. Se estimează că există 6.000 de aşa-numiţi războinici cibernetici nord-coreeni. Ei sunt principalii suspecţi ai atacului de proporţii îndreptat, acum un an, împotriva Sony Entertainment. Volume uriaşe de informaţii confidenţiale au fost făcute publice după acest atac. Coreea de Nord neagă, însă, orice implicare.

Cu aceste forţe şi dotări, poate Coreea de Nord să îşi transforme ameninţările de război în realitate? Cel mai probabil, nu mai mult de câteva zile, conform unei analize CNN. Săracă şi cu o armată atât de învechită, fie ea extrem de numeroasă, Coreea de Nord are nevoie de ajutorul unei alte ţări pentru a putea purta războiul cu care îi ameninţă întotdeauna pe cei numiţi „imperialiştii americani”.

Ne oprim și asupra ameninţării nucleare nord-coreene. „Dezvoltarea permanentă şi menţinerea de arme nucleare, rachete balistice şi arme biologice sunt singurele moduri de a menţine pacea în peninsula coreeană. Să nu lăsaţi niciodată garda jos.” Acestea sunt cuvintele pe care liderul nord coreean Kim Jong-Il le-ar fi spus cu puţin înainte de moartea sa.

Coreea de Nord şi Coreea de Sud sunt încă, oficial, în război. Conflictul armat din prima jumătate a anilor '50, considerat parte a Războiului Rece, s-a încheiat printr-un armistiţiu, fără ca cele două state să fi semnat vreun tratat de pace. De aici, poate, şi permanenta tensiune dintre ele. Ar fi posibilă o viitoare reunificare, după modelul celor două Germanii? La un moment dat, cu 15 ani în urmă, liderii celor două state au vorbit despre asta.

Evadarea din „Paradisul măsluit”

„Nu-l mai luaţi în glumă! Kim Jong un este un dictator care ucide 25 de milioane de oameni”. Este apelul disperat al unei refugiate nord-coreene, care a reuşit să fugă din ţară.

„Pentru mine, el (Kim Jong-Un, n.r.) nu este o glumă. Pentru mine, nu a fost deloc uşor să vin aici. Nu înţeleg de ce aici este un personaj comic. Nu înţeleg de ce contează dacă este gras sau nu. Aici e Paradisul. E Raiul. Dar nici nu ştiţi câţi oameni luptă să aibă ce aveţi aici. Vreau să ştiţi că este un criminal, omoară 25 de milioane de oameni acolo (în Coreea de Nord, n.r.). Sper să nu-l mai trataţi ca pe o glumă!”, spune tânăra.

„Dictatorul care citeşte gândurile”

„Credeam că dragul nostru conducător putea să ne citească gândurile. Credeam că, dacă mă gândesc la ceva rău, el ar putea să mă pedepsească. (...) Am crescut cu frica în sân. Mama îmi spunea nici măcar să nu şoptesc pentru că păsările şi şoarecii m-ar putea auzi. ( ... ) Celor mai mulţi dintre noi ne era foame, nu aveam parte de nimic în afară de strictul necesar ca să supravieţuim”, povestește o refugiată nord-coreeană.

Ea îşi aminteşte cum, atunci când au rămas fără bob de orez, au mănâncat lăcuste şi libelule. Dar niciodată nu le-a lipsit propaganda. Asta a fost mereu din belşug!

Yeonmi Park, activistă nord-coreeană pentru drepturile omului povestește: „La şcoală ne învăţau că Statele Unite ar încerca să ne atace în orice moment.”

Când avea 13 ani, i-a cerut mamei să fugă în China, inspirată de emisiunile pe care le vedea, pe ascuns, la televizor. În China a fost şi mai rău: mama ei a fost violată. Apoi, amândouă au fost vândute ca mână de lucru. Park îşi spune povestea într-o carte autobiografică.