Sari la conținut

Fenomenul populismului în Europa şi SUA

Revista britanică The Economist are, în ediţia de săptămâna aceasta, un articol intitulat sugestiv "Marşul micilor Trump ai Europei". Jurnaliştii dau exemplu ţări precum Suedia, Polonia, Danemarca, Franţa şi Olanda, unde partidele populiste, aflate până acum pe marginea scenei politice, au obţinut suficient sprijin încât să ajungă la putere sau să fie propulsate în fruntea sondajelor.

Populismul antiimigraţie a fost energizat de criza Zonei Euro, începută în 2011. Populiştii xenofobi primesc cel mai mult sprijin de la bărbaţi albi, în vârstă şi fără studii superioare. Aceşti votanţi nu văd beneficiile calităţii de membru UE, dar au simţit efectele crizei: creşteri de taxe şi şomaj. Majoritatea populiştilor combină conservatorismul cultural cu politici economice de stânga, care mulţumesc acest electorat, scrie The Economist.

Subiectul popularităţii xenofobilor şi populiştilor este tratat şi Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru Economie, într-un articol pe pagina de internat a New York Times. Economistul crede că ascensiunea lui Donald Trump în SUA şi succesul Frontului Naţional în Franţa au în comun faptul că politicienii se folosesc de resentimentele unui grup de alegători xenofobi care au existat mereu, dar care au fost marginalizaţi până acum.

Aceste lucruri urâte au primit putere de la instituţiile care se declară acum oripilate de această schimbare de situaţie. În Europa, problema este aroganţa şi rigiditatea elitelor care refuză să înveţe din eşecurile economice. În SUA, este vorba de cinismul republicanilor care s-au folosit de prejudecăţi în scop electoral. Ambele se înfruntă acum cu monştri la a căror apariţie au lucrat, este de părere economistul american Paul Krugman.