GREXIT. Criza elenă amintește de cea din Argentina

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

În 2001, după patru ani de recesiune, măsuri dure de austeritate şi mai multe împrumuturi de la Fondul Monetar Internaţional, Argentina se afunda în cea mai gravă criză economică din istoria sa. FMI a decis să nu mai ajute statul sud-american, iar guvernul de atunci nu a mai putut susţine rata de schimb între peso şi dolar, fixată artificial pentru a ţine sub control inflaţia. De frică, oamenii şi companiile au scos din Argentina peste 200 de miliarde de dolari. Atunci, preşedintele Fernando de la Rua a decis limitarea la 250 de pesos, aproximativ 40 de euro, pe săptămână a retragerilor din bănci. Decizia a scos mii de oameni în stradă.

Mişcările populare l-au determinat pe preşedinte să fugă de la palat cu elicopterul, iar la conducerea Argentinei s-au perindat patru lideri în două săptămâni. Ultimul dintre ei a decis renunţarea la rata fixă de schimb peso-dolar, ceea ce a provocat devalorizarea cu 300% a monedei argentinene.

La câteva luni de la prăbuşirea economică, 50% din populaţia Argentinei se afla sub pragul sărăciei. Disperaţi, oamenii au început să jefuiască magazinele pentru a face rost de alimente şi lucruri de primă necesitate.

În 2003, economia Argentinei a început să-şi revină după renunţarea la politicile fiscale şi monetare care anihilau creşterea. Iar în 2006, guvernul de la Buenos Aires a renunţat la colaborarea cu Fondul Monetar Internaţional. După ce a refuzat să mai aplice politicile FMI, economia a început să se redreseze, iar ţara a cunoscut cea mai rapidă creştere economică din emisfera vestică.

Cristina Kirchner, preşedintele Argentinei: A fost groaznic, groaznic. FMI a recomandat un val de privatizări, abţinerea statului de a interveni în piaţă, pentru că piaţa putea rezolva orice, fixarea cursului la 1 peso pentru 1 dolar. Pentru a menţine această ficţiune, ţara a îndurat o situaţie economică brutală. Deficitul a ajuns la 160% din PIB, 25% din oameni erau şomeri, 56% săraci.

Argentina are în prezent o datorie de 1,33 de miliarde de dolari.