Sari la conținut
News Alert

În prezent, e mai uşor să deschizi o afacere în Sierra Leone decât în Germania

Modelul german cu şcoli profesionale şi ucenici îşi arată limitele. E nevoie de trei ani de pregătire şi multe examene pentru a primi în Germania autorizaţie de brutar; un instalator sau un zidar aşteaptă chiar 5-6 ani, iar argumentul că ţara reuşeşte astfel să le ofere joburi solide celor cu rezultate slabe la şcoală păleşte. Regulile rigide limitează competiţia, iar în momentul de faţă e mai uşor să deschizi o afacere în Sierra Leone decât în Germania.

De la instructori de schi la patiseri, practicienii din 150 de meserii au nevoie de ani pregătire, de autorizaţii şi de o mare apetenţă pentru respectarea regulilor. Wall Street Journal dă exemplul unui cofetar, care după un an şi jumătate de şcoală, peste 2.000 de dolari în taxe de studiu şi 3 examene are dreptul să coacă doar două feluri de brioşe. Pentru covrigi, prăjituri sau pâine e nevoie de altă şcoală, alţi ani şi alte autorizaţii. Profesarea în lipsa unui atestat se pedepseşte cu amendă iar autorităţile fac mii de raiduri în fiecare an pentru a-i descoperi pe neautorizaţi.

Presiunile însă scad competiţia şi cresc preţurile pentru consumator, spun economiştii. Asta fiindcă nu doar frizeria sau zidăria sunt foarte reglementate; şi avocaţii, contabilii, arhitecţii, trebuie să respecte în Germania proceduri complexe faţă de restul lumii.

Aşa se face că în clasamentul Băncii Mondiale cu ţările unde e cel mai uşor să deschizi o afacere Germania e pe locul 107, sub Guatemala şi Sierra Leone. Limitând competiţia, Berlinul reuşeşte să protejeze slujbele clasei muncitoare însă productivitatea angajaţilor din servicii abia de s-a mişcat din 2001 încoace.

Frânează creşterea sectorului şi investiţiile, însă sistemul şcolilor profesionale şi al anilor de ucenicie are o mare susţinere politică. Susţinătorii partidului Angelei Merkel în mod special au respins toate tentativele de reformă de până acum. Sunt şi cifre care să le dea dreptate. Germania are, poate şi mulţumită configuraţiei pieţei muncii, o clasa de mijloc care generează 60% din veniturile făcute în ţară, comparativ cu 43% în Statele Unite.

Legea plafonează insa productivitatea, iar Germania e îndeajuns de puternică în Europa încât să-şi exporte filosofia şi în piaţa unică. Berlinul s-a pus de-a latul când la Bruxelles s-a dorit dereglementarea pieţei serviciilor din Europa. Liberalizarea ar putea să aduce un câştig de 300 de miliarde de euro Uniunii, după calculele Open Europe, însă Germania ar prefera ca firmele din restul Europei să nu se poată muta uşor în orice ţară şi să le facă competiţie localnicilor. Viziunea sa însă este sub atac. Comisia Europeană a atras atenţia Germaniei pentru limitarea competiţiei într-o serie de profesii iar în paralel venirea refugiaţilor pune o presiune uriaşă pe vechiul sistem. Meseriile lor au fost de multe ori învăţate informal şi le e dificil să parcurgă etapele cerute în Germania fiindcă durează şi costă mult. Aşa se face că protecţionismul Germaniei riscă să-i ţină pe imigranţi în afara pieţei muncii, acolo unde nu pot munci legal, dar pot primi ajutoare.