Sari la conținut

INTERVIU. Ce se întâmplă când politicienii la putere şi Biserica sunt aliaţi

- Vedem în ultimii ani că relaţia dintre Biserică şi Politică devine din ce în ce mai strânsă. Studiul Transformation Index 2016 al Fundaţiei Bertelsmann, studiu la care aţi lucrat şi dumneavoastră, arată că sunt cu 11% mai multe ţări în care influenţa dogmei asupra politicului a crescut în ultimul deceniu. Se întâmplă şi în estul Europei?

- Putem spune că pentru o serie de state din estul Europei a crescut importanţa vederilor religioase, a valorilor şi discursului religios pentru că aceste ţări se confruntă cu anumite probleme. Pe de-o parte am avut criza economică şi financiară, iar una dintre urmările crizei economice este zdruncinarea credibilităţii modelului de integrare european, un model secularist. Pe de altă parte, criza refugiaţilor le-a aratat oamenilor din ţările din Europa de Est cât de strâns legaţi sunt de tot ce se întâmplă în lumea întreagă, le-a arătat şi responsabilitatea pe care o presupune acest lucru, o responsabilitate pe care au purtat-o, până acum, mai ales ţările bogate din Europa de Vest.

- Este politica cea care influenţează religia sau invers?

- Cred că este o o relaţie mutuală complicată. Aş spune că observăm încercările politicienilor de a-şi justifica acţiunile prin religie, de a forma alianţe cu Biserica, vedem cum vor să plaseze, să-şi facă cunoscute argumentele de viziune religioasă în spaţiul public.

Ca aceste încercări să aibă succes depinde foarte mult şi de cât de mult este dispusă o societate să creadă. Spre exemplu, există societăţi atee precum Cehia sau Albania unde este greu ca politicienii să-şi găsească un public pentru discursul religios. Există însă şi societăţi în care catolicismul joacă un rol foarte important. Ne uităm la Polonia, la Croaţia, la Slovacia.

Religia, instrument pentru politicieni

- Care este situaţia în lumea ortodoxă?

- Pentru statele din estul Europei este valabil acelaşi mecanism: politicienii încearcă să transformae religia într-un instrument, o folosească ca să dea legitimitate unor ideologii care sunt, în mare parte, acceptate de biserică. Şi astfel, se ajunge şi la alianţe între politicienii aflaţi la putere şi liderii bisericii. Totul cu condiţia ca în societatea respectivă să existe şi un grad de religiozitate corespunzător.

- Este legătura dintre religie şi politică mai strânsă înainte de alegeri?

- Sigur că alegerile sunt o perioadă extrem de politizată. Politicienii încearcă să atragă atenţia asupra lor cu poziţii şi declaraţii care generează controverse. Astfel de politicieni care fac apel la biserică încearcă să aducă în atenţia opiniei publice subiecte care au o conotaţie religioasă. Politicienii care îşi bazează discursul pe valori religioase vor frecvent să ofere o vizune conservatoare asupra lucrurilor, imagine pe care o pun în opoziţie cu pericole difuze care apar ca o consecinţă a globalizării, în urma dezvoltării comune a statelor în lume. Consecinţele acestea sunt clare în chestiunea refugiaţilor, a independenţei pieţelor financiare. Viziunea aceasta conservatoare provoacă frică în rândul oamenilor, mai cu seamă a celor mai puţin educaţi. Iar politicienii încearcă să răspun acestor frici dând explicaţii bazate pe viziuni şi valori religioase.

Patriarhul Kirill şi argumentul Bisericii pentru anexarea Crimeei

- În Rusia, Kremlinul şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, sunt aliaţi. Cât de mare este apropierea?

- Există o mare apropiere. Acest lucru are de-a face cu faptul că preşedintele Putin, aflat la al treilea mandat, se prezintă ca apărător al valorilor ultra-tradiţionale. Spre exemplu, unul dintre motivele invocate în anexarea Crimeei şi pentru acţiunile militare din Ucraina a fost că există o Russki Mir, o lume rusească întin în limitele acceptate de Biserica Ortodoxă Rusă. Există un tipar de justificare relgioasă care este folosit pentru a clama apartenenţa anumitor teritorii din Ucraina.

- Avem şi în Polonia un guvern conservator, naţionalist-populist aş spune. Avem acolo şi o încercare de interzicere a avortului prin lege. Este vorba despre un proiect susținut de Biserica poloneză și de Partidul Lege și Justiție (PiS), aflat la guvernare. Cât de puternică este această legătură între PiS şi Biserica Catolică?

- Guvernul, preşedintele şi Jaroslaw Kaczynski, şeful PiS, partidului aflat la putere, cu toţii se declară ataşaţi valorilor Bisericii Catolice. În chestiunea interzicerii avortului, politicienii au format o alianţă cu episcopii polonezi şi, la rândul lor, sunt sprijiniţi de prelaţi în acţiunile lor. Dar mă îndoiesc că acest proces de de-secularizare va fi de durată şi că va duce la popularizarea Bisericii Catolice Poloneze.

Lupta pentru enoriaşii-alegători

- Are guvernul actual de la Varşovia nevoie de susţinerea Bisericii Catolice?

- Guvernul şi Partidul Lege şi Justiţie au nevoie de bunăvoinţa episcopilor catolici ca să-şi poată mobiliza alegătorii, care sunt susţinători ai bisericii. Vorbim de oameni din zona rurală a Poloniei, din estul şi sud-estul ţării. Aceştia sunt alegătorii de bază ai PiS şi polonezii care merg regulat la biserică, măcar la mesa duminicală.

- Grupul Vişegrad din care face parte şi Polonia contestă vehement politica cancelarului german Angela Merkel privind refugiaţii. Slovacia anunţa, anul trecut, că va primi doar refugiaţii creştini.

- Religia este o sursă de legitimare în multe dintre aceste state, este valabil pentru Slovacia, Polonia, Croaţia. Sunt ţări în care Biserica Catolică a luat parte la formarea statelor. În cazul Poloniei, Biserica Catolică a fost cea care a menţinut unitatea, continuitatea Poloniei şi când aceasta era împărţită, este cea care a organizat opoziţia împotriva regimului comunist, mişcarea Solidarność a fost strâns legată de Biserica Catolică. De aceea religia catolică este o sursă importantă de legitimare în politică, iar politica recurge la valorile religioase. Linia Grupului de la Vişegrad are o problemă pentru că Papa Francis susţine politica Angelei Merkel privind refugiaţilor şi chiar s-a dus pe Insula Lesbos, unde a spălat picioarele refugiaţilor.

Ungaria: Preotul calvin din Guvern

- Şi în Ungaria, premierul Viktor Orban a foslosit religia ca argument împotriva refugiaţilor. Cum se influenţează politica şi religia în această ţară?

- Da, Guvernul Orban se prezintă ca apărător, reprezentant al valorilor creştine conservatoare. În Ungaria este situaţia mai complicată pentru că doar o parte dintre cetăţeni sunt catolici, ceilalţi sunt reformaţi sau atei. Avem însă un ministru al Resurselor umane în Guvernul de la Budapesta, Zsoltan Balogh, care este preot calvin şi care s-a angajat să întărească educaţia creştină în şcolile de stat. În acelaşi timp, există în Ungaria aşa-numitul curs creştin care datează din vremea lui Horthy, după 1919, linie creştină pe care guvernul actual încearcă să o revitalizeze sau să o reabiliteze.

De la Constituţia kemalistă, la Erdogan

- Trecem la Turcia unde Isalmul este o resursă importantă pentru preşedintele Erdogan. Cum îi foloseşte religia liderul de la Ankara?

- Pentru Recep Tayyip Erdoğan este important să facă apel la valorile Islamului pentru că astfel îşi mobilizează electoratul şi tot astfel încearcă să-şi menţină poziţia la vârful statului turc. În consecinţă, indirect, asta înseamnă că modelul laicist bazat pe reforma lui Atatürk şi constituţia kemalistă trebuie revizuite. În fapt, politicienii turci sunt foarte reţinuţi. Nu există o susţinerea a majorităţii elitei politice pentru revizuirea constituţiei. Există, ca şi până acum, tendinţe laiciste puternice. Probabil nici în rândul populaţiei nu există susţinere. Oricum, există o discrepanţă între populaţia care trăieşte în oraşele puternic secularizate şi cea de la sate, de unde provine electoratul lui Erdogan.

- Mă întorc la criza refugiaţilor. Credeţi că ea face ca religia, biserica, să fie mai prezentă în dezbaterile politice?

- Problema refugiaţilor în dezbaterile politice mai cu seamă din statele est-europene este folosită de politicienii aflaţi la putere ca să-şi întărească poziţia la vârf. Toate acestea în opoziţie cu politica UE privind refugiaţii. Cred că o consecinţa gravă este că pentru ele Uniunea Europeană pierde din atractivitate. Poate nu şi pentru Ucraina, dar este vizibil pentru alte state. Criza refugiaţilor diminuează atractivitatea UE pentru că oamenii din estul Europei, care nu au experienţă cu migraţia, o percep ca pe un pericol difuz. Sunt cunoscute greutăţile procesului de integrare a migranţilor musulmani iar politicienii estici profită de pe urma acestora. În acelaşi scop se distanţează de politica UE sau a statelor puternice din Uniune, de un model de societate liberală globalizată.

(Autor: Magda Crişan)

Notă. Martin Brusis este sociolog şi politolog specializat în spaţiul Europei Centrală şi de Est. Este autorul mai multor lucrări despre spaţiul postsovietic.