Sari la conținut

Cum influențează jocurile de război conflictele reale

King’s College, Londra. O sală de lectură plină ochi de oameni care mută bucăți de plastic și influențează soarta omenirii. Nu, nu suntem într-o secție de psihiatrie, ci în mijlocul unei partide de „Dire Straits”.

Sute de persoane pot fi văzute în sală, cadre universitate, studenți, ofițeri militari și funcționari publici, toți înercând să găsească cea mai bună strategie ofensivă sau defensivă pentru armatele miniaturale pe care le au în dotare, se arată într-un reportaj BBC despre jocul de război „Dire Straits”.

Scenariul partidei: Coreea de Nord a lansat o rachetă balistică intercontinentă în direcția Japoniei. Japonia nu este sigură dacă SUA dorește să pornească un război cu Phenianul. Autoritățile de la Tokyo nu înțeleg de ce o masivă navă americană de război a venit în regiune. Toate întrebările rămân fără răspuns. La Casa Albă este haos, diverse grupuri de influență caută să-l determine pe președinte să procedeze într-un fel sau altul.

Fiecare masă din sala de lectură rerpezintă câte o țară, iar jucătorii poartă o insignă cu steagul fiecărui stat beligerant. Fiecare deține câte o funcție. În gălăgia generală se aud voci de șefi de stat, miniștri de externe, comandanți militari, chiar și jurnaliști.

„Tweet-uri apar pe ecrane gigantice pentru a semnala o altă schimbare neașteptată a jocului”, scrie BBC.

„Regizorii” din spatele acestui război virtual sunt Jim Wallman și profesorul Rex Brynen, de la Universitatea McGill din Montreal, care au introdus „Dire Straits” și în atrenamentele armatei americane.

Profesorul Brynen spune că în ultimii ani s-a produs o „renaștere majoră a jocurilor de război, ca un instrument serios de analiză și antrenament, atât în SUA, cât și în Marea Britanie”.

În opinia ofițerului britanic Maj Tom Mouat, jocurile de război ne permit „să înțelegem mai bime ce opțiuni avem”.

„Evitați tipul de gândire axat pe grup”, le sugerează el jucătorilor.

Mouat dă exemplul academicianului american Thomas Schelling, care obișnuia să participe la partide de jocuri de război în anii Războiului Rece și ajutat Casa Albă la identificarea necesității unei „linii fierbinți” între SUA și Rusia prin care președinții să poată comunica.

Philip Sabin, care predă strategice la King’s College, este de părere că jocurile de război sunt concepute „să exploreze felul în care lucrurile pot lua o turnură greșită”.

„Asta te poate ajuta să eviți într-o astfel de situație în viața reală”, consider Sabin.