Sari la conținut

O româncă, singura persoană străină de la Agenția Spațială Japoneză

Are nume predestinat să exploreze spaţiul, dar nici măcar părinţii nu s-au gândit că ea va fi prima persoană de altă naționalitate care să lucreze la Agenția Spațială Japoneză. Aurora Simionescu este cercetătoare în astrofizică și a ajuns profesor asociat la Agenția Spațială japoneză, după numai trei de muncă în agenție.

Modestă, cercetătoarea în astrofizică din Brăila ezită să spună că Japonia a ales-o. Adevărul este că asiaticii nu aveau cum să refuze pe unul dintre cei 13 români care apar în top 100 lideri ai inovaţiei din Europa Centrală şi de Sud. Mai ales că în CV-ul ei apare un doctorat în Germania şi o bursă de studii de trei ani la Agenţia Spaţială Americană, unde pur şi simplu a dat peste cap profesorii după ce a înfruntat 11.000 de candidaţi.

A primit bursă în SUA şi acolo a avut reacţii din partea profesorilor de tipul nu putem să-ţi dăm o sută de puncte că n-am dat niciodată până acuma şi primea 98 sau 99. Un copil foarte sociabil foarte săritor, în schimb când se trecea la răspunsuri era ca rapiditate prima la lucrurile dificile şi care necesitau mai multă gândire şi raţiune. Sclipitoare şi în acelaşi timp dublată de muncă susţinută acasă”, a spus Dan Negulescu, fostul diriginte al cercetătoarei.

Tot o bursă a dus-o acum patru ani pe Aurora şi la Agenţia Spaţială din Japonia. Impresionaţi de rezultatele studiilor sale, cei de acolo i-au oferit o funcţie de conducere.

S-a potrivit interesul meu ştiinţific cu instrumentele de măsurătoare care sunt disponibile aici, în primul rând, şi în al doilea rând cred că am ştiut să mă adaptez la cultura lor care e foarte diferită de cultura din Vest şi cred că asta m-a ajutat. Nu putem evita globalizarea în domeniul ştiinţei, în domeniul economiei, în domeniul afacerilor şi japonezii au înţeles asta şi au înţeles faptul că un străin poate aduce o altă perspectivă, o altfel de gândire la Agenţia Spaţială Japoneză. Dacă ne uităm în Franţa la Agenţia lor Spaţială şi la NASA, de exemplu, sunt foarte mulţi români. Cred că cercetătorii români fac o impresie foarte bună în străinătate pentru ţara noastră”, a spus Aurora Simionescu.

Foştii colegi de liceu nu sunt deloc surprinşi că Aurora a ajuns atât de sus.

Era foarte încrezătoare nu numai prin faptul că ştia că poate şi că e capabilă, ci şi prin faptul că muncea foarte mult. E un mare avantaj să ai un astfel de coleg pentru că prin puterea exemplului reuşeşte să-ţi ridice oarecum standardele”, a spus Radu Lupașcu, fost coleg de liceu al cercetătoarei.

Românca din Brăila care are acum funcţie de conducere la Agenţia Spaţială Japoneză a început să înveţe serios fizică şi astronomie cu mult înainte să ajungă la liceu. De la 12 ani. Apoi a făcut calcule serioase.

Astrofizica a fost cumva o continuare naturală, M-am gândit ca fată ce aş putea să fac ca să rămân în domeniul fizicii, care nu e neapărat pentru femei. Mi s-a părut că astrofizica, pentru că are şi o latură visătoare când ne gândim la stele, la cerul noaptea, la aurora boreală după care se pare că sunt numită şi eu”, a explicat cercetătoarea în astrofizică.

Profesoara de fizică pe care a avut-o Aurora la liceu îşi aminteşte şi acum de eleva ambiţiosă, care punea cele mai interesante întrebări.

M-a impresionat că nu-i era frică să greşească, ştia că dacă încearcă ceva nou sigur există o şansă să greşească, dar acea greşeală o va duce pe un alt drum, nu pe al reproducerii, ci al descoperirii”, a spus Nicoleta Becheanu, fosta profesoară de fiziă a Aurorei Simionescu.

Drumul Aurorei a dus-o într-adevăr unde şi-a dorit. Dar aşa cum aurora boreală nu încetează să te facă să o admiri, la fel şi cercetătoarea de 33 de ani vrea să dea lumii încă multe motive să o admire.