Sari la conținut

PAȘAPORT DIPLOMATIC. Ambasadorul Tunisiei: Vrem să construim un zid la granița cu Libia

62 de turiști și-au pierdut viața în acest an, în două atacuri teroriste comise pe teritoriul Tunisiei. Muzeul Bardo, situat la doar câțiva metri de parlamentul tunisian și plaja din stațiunea Sousse, au devenit locuri în care teroriștii au masacrat oameni la întâmplare. ISIS a revendicat ambele atentate. Țara, extrem de cunoscută în lume pentru frumusețea ei naturală, dar și pentru serviciile turistice foarte bune, a primit o lovitură de imagine grea.

Cristina Cileacu: Două atacuri teroriste au atras atenţia asupra Tunisiei în cursul acestui an. Unul a fost într-un muzeu din capitala ţării, al doilea a fost pe o plajă publică. Este sigur să călătorim în Tunisia în acest moment?

Boutheina Labidi: Sigur, spun fără nicio ezitare că este sigur. Noi călătorim. În această vară, când am mers pentru vacanţa mea acolo, am găsit o ţară plină de tunisieni care au venit din toată Europa. Din păcate nu erau prea mulţi turişti, deşi asta am vrea cel mai mult, am vrea să vedem că se întorc şi mai ales am vrea să ştie că după aceste incidente nefericite nu am stat şi nu am făcut nimic, fără să luăm măsuri. Autorităţile tunisiene au luat toate măsurile să asigure locurile publice, staţiunile turistice. Dar nu au fost luate doar măsuri de protecţie, ci şi chestiuni care ţin de problemele rutelor teroriste, pe care noi le considerăm a fi rădăcinile radicalizării tinerilor. Pentru că din păcate avem oameni care nu sunt implicaţi în activităţi care ţin de viaţa publică, nici chiar în proteste paşnice, ci sunt implicaţi în acţiuni violente. Dar ei sunt în minoritate. De asemenea, avem o situaţie în regiunea de frontieră cu Libia, unde sunt probleme. Avem peste 500 de kilometri de frontieră comună. Avem desigur puncte de control. Dar cu toate acestea încă se mai face trafic de arme şi sunt măsuri care să ţină sub control aceste lucruri. În plus, ne preocupă chestiunile mai profunde. De exemplu luăm măsuri împotriva răspândirii urii, autorităţile au închis chiar câteva moschei unde s-a dovedit că se predica pentru răspândirea urii şi violenţei şi împotriva preoţilor care aveau acel discurs radicalist. La un anumit moment, chiar după revoluţie, nu mai aveam stabilitatea cu care eram obişnuiţi. Atunci erau diferite forme de protest, am avut guverne de tranziţie de succes. Mulţi tineri au căzut victime discursului urii şi radicalizării, care confundă adevăratele percepte ale Islamului, care sunt despre pace, cu un discurs al urii. Au pus mâna pe arme, au mers acolo unde găsesc armament şi se pot pregăti. Atunci când se întorc, vin să se răzbune şi cel mai trist lucru este că o parte dintre ei sunt foarte tineri, au 20 de ani sau chiar mai puţin. Deci, autorităţile nu au stat fără să facă nimic, ci au luat toate măsurile să împiedice apariţia unor evenimente neplăcute. În staţiuni mai ales, acest lucru este foarte vizibil şi la fel şi în locurile publice. De asemenea, avem chiar şi o măsură de construcţie a unui zid pe suprafaţa dintre punctele de intrare dintre Tunisia şi Libia, ca să putem controla mai bine situaţia de trafic la frontieră.

Cristina Cileacu: ISIS foloseşte de asemenea Libia ca rută de călătorie spre restul Africii.

Boutheina Labidi: Aş spune că fiecare terorist, extremist şi traficant face asta. Uneori rutele de trafic folosite să aducă arme în Tunisia, sunt aceleaşi. Iar aceasta este una dintre situaţiile de care se ocupă acum autorităţile. Dar vreau să spun că da, este sigur să călătoriţi în Tunisia, pentru că o să vedeţi, va fi vizibil faptul că autorităţile preiau controlul lucrurilor. Vreau să spun că situaţia este sub control şi de asemenea se poate călători în siguranţă. Eu însămi am fost la câteva festivaluri în această vară, precum cel celebru din Cartagena, iar oamenii erau acolo, se distrau ca de obicei. Tunisienii îşi trăiesc viaţa cu bune şi rele. Deci viaţa merge mai departe, doar că fiecare trebuie să înţeleagă că vor fi puncte de control, că autorităţile sunt ferme şi că desfăşoară operaţiuni de prevenţie şi de urmărire a celor care au intenţii rele. Nu aşteaptă ca aceste operaţiuni să aibă loc, ci se ocupă de prevenire.

Vecinătatea cu Libia, o țară unde milițiile islamiste fac legea, produce probleme pentru Tunisia. Tinerii tunisieni, care își găsesc cu greu un loc de muncă la ei acasă, sunt atrași să devină membri ai grupărilor radicaliste. Mulţi dintre ei pleacă în Libia, se antrenează în tabere speciale și revin în Tunisia unde încep să predice teoriile fundamentaliste sau chiar să comită atentate sângeroase. Dar, dacă ne uităm în jurul Tunisiei, cea mai mare parte a ţărilor nord-africane au probleme cu diferite grupări teroriste care se străduie să câştige tot mai mulţi adepţi.

Cristina Cileacu: Aţi spus că tânăra generaţie, o parte din ea, alege extremismul şi radicalismul. Ce anume a dus la acest lucru?

Boutheina Labidi: Aş spune că sunt mai mulţi factori de luat în seamă aici. Trebuie să vă amintiţi că înainte de revoluţie lucrurile erau într-o „cutie bine închisă”. Nimeni nu putea să îşi spună părerea, nimeni nu putea să îşi exprime nemulţumirea. Şi a venit revoluţia, nu a fost un eveniment spontan, a fost ceva pe care îl puteai prezice simplu. Dintr-o dată oamenii nu au mai foşti supuşi controlului, ne-am trezit a doua zi şi nu mai vedeam restricţiile poliţiei şi oamenii pur şi simplu au plecat. Au fost mii de oameni care au profitat de mobilitatea care nu era simplu de obţinut, şi au plecat să caute ceva mai bun. Îmi amintesc că la câteva luni după revoluţie, tineri tunisieni erau pe străzile Italiei, Franţei, sudul Franţei, Parisului şi unii dintre ei erau dezamăgiţi pentru că le era frig, nu aveau adăpost. Mulţi dintre ei au apărut în documentare şi spuneau „dar nu am crezut că este aşa în Europa, în Tunisia este mult mai bine, vreau să mă întorc acasă”. Am avut acea criză a oamenilor tineri care au vrut o viaţă mai bună, care au crezut că aceasta este oportunitatea vieţii lor. De asemenea, nu am avut o viziune foarte clară asupra direcţiei în care se îndrepta ţara la acel moment. A fost o scădere, erau proteste, dar administraţia tunisiană era acolo. Nu a fost haos. Au fost guverne de tranziţie de succes, au fost organizate alegeri pentru alegerea membrilor Parlamentului, dar toate oportunităţile au părţile lor bune sau mai puţin bune. Mulţi au profitat de această perioadă să mărească traficul, criminaliatea, pentru că impresia era de control mai puţin, deci mai puţină stabilitate. Dar aşa este de fiecare dată la început, când se organizează viaţa publică şi se asigură stabilitatea. La finalul anului 2011, în ciuda tuturor problemelor, au fost alegeri, s-a făcut Parlamentul şi misiunea lui era să schiţeze şi să voteze cea de-a doua Constituţie a Tunisiei.

Cristina Cileacu: Dar ce se întâmplă acum cu aceşti tineri? Au suficiente oportunităţi în propria ţară, dacă Europa nu i-a avantajat atât de mult?

Boutheina Labidi: Nu aş putea să spun că situaţia s-a schimbat complet şi că toate oportunităţile sunt acolo. Dar este foarte clar şi tunisienii pot vedea că acum, pentru că avem un guvern permanent ales pentru o perioadă de cinci ani, şi un Parlament cu reprezentanţi ai oamenilor, a început munca de planificare a următorilor câţiva ani şi pentru viitorul Tunisiei şi de indentificare a problemelor. Şi cunoaştem problemele, sunt legate de diferenţa dintre zona de coastă şi interiorul ţării, unde oamenii nu au infrastructura de bază, ceva ce zona de coastă are de foarte mult timp, o dezvoltare. Avem tineri cu diplome, tineri educaţi şi niciun viitor. Vorbim despre metode de creare a locurilor de muncă. Trebuie planificată o dezvoltare mai echilibrată şi investiţii în acele zone. Tunisienii ştiu acum că au multe de primit din partea guvernului lor, ştiu că au drepturi şi obligaţii şi la rândul lor sunt aşteptaţi să se implice.

Tunisia este o țară în tranziție. Dar tentația radicalizării pe care o parte din tânăra generație de tunisieni o acceptă, face ca lucrurile să meargă mai încet.

Cristina Cileacu: Dacă ar fi să comparaţi situaţia de acum din Tunisia, după patru ani de revoluţie, cu situaţia unei ţări din Europa, care ar fi aceasta?

Boutheina Labidi: Aş spune că suntem acum pe acelaşi drum de consolidare a democraţiei ca oricare altă ţară din Europa. Bineînţeles că exemplul care îmi vine în minte, pentru că sunt în România, este România. De când am ajus aici acum doi ani, nu am putut să nu fac comparaţii constante între ţările noastre. Ştiţi ce înseamnă să fiţi în tranziţie, ce înseamnă să consolidaţi instituţiile democratice, dar şi greutăţile care vin odată cu acestea. În primii doi ani înseamnă instabilitate economică, pentru că tunisienii au fost foarte fericiţi imediat după revoluţie să fie liberi să vorbească fără să se teamă de nimic. Dar ştiţi că prosperitatea economică nu vine dintr-o dată, cu ajutorul unei baghete magice. Am fost hrăniţi cu iluzia că avem un lider puternic care ne rezolvă toate problemele şi acum învăţăm adevărul şi anume că noi înşine trebuie să facem aceste lucruri. Indiferent dacă mergem la serviciu şi contribuim la economia ţării sau ne implicăm la găsirea soluţiilor. Iar adevărul este că nu există nimeni care să fie atât de puternic şi să aibă soluţii magice. Oricine vine la noi va descoperi că are un partener indiferent de sector. Dacă luptăm împotriva terorismului nu înseamnă că facem doar asta. Lucrăm ca să îmbunătăţim condiţiile de mediu, comunicaţii, transport, educaţie. Cuvântul care îmi vine în minte când vorbesc despre Tunisia zilelor noastre este şantier. Şi cred că acest cuvânt este şi în limba română. Tunisia este un şantier economic, un şantier democratic şi aşteaptă pe toată lumea să vină, să participe, să ajute şi să lucreze pentru viitor, să fim parteneri. Sunt lucruri de pe urma cărora se poate beneficia dacă investiţi în Tunisia, pentru că acum este mai multă transparenţă, lucrăm la acest lucru. Îi aşteptăm pe partenerii noştri europeni, inclusiv România, pentru că acum suntem un partener privilegiat al UE şi facem parte din această zonă de dezvoltare economică rapidă. Avem deci mai multe motive pentru a fi parteneri de investiţii pentru un viitor mai bun al Tunisiei.

Tunisia are toate atuurile geografice și istorice pentru a fi una dintre cele mai atractive destinații turistice din lume. Munții Atlas, marea Mediterană sau vechea cetate Cartagina, sunt doar câteva din bogațiile țării. Cu toate acestea, cele două atacuri teroriste din acest an au scăzut cu 20% numărul turiștilor. 4 milioane de oameni au ales să evite Tunisia pe timpul vacanței. Iar acest lucru se resimte în economia țării. Aproape 15% din produsul intern brut tunisian vine din turism.

Cristina Cileacu: Economia Tunisiei se bazează mult pe turism. Dar de la atacurile teroriste despre care am discutat mai devreme, această imagine a ţării frumoase unde putem merge în vizită a fost afectată. Cum lucrează guvernul şi autorităţile pentru a reface această imagine?

Boutheina Labidi: S-au luat măsuri de încurajare a acestui sector, pe care ministrul turismului le-a anunţat foarte repede după al doilea incident din iunie, se susţine sectorul turistic, se protejează angajaţii. De asemenea, se încearcă să fie mai creativi şi mai inventivi în acest sector, care până acum era bazat mai mult pe turismul balnear, avem 1300 de kilometri de coastă în Tunisia iar cea mai mare parte sunt plaje frumoase cu nisip auriu. Dar nu doar acest lucru, încercăm să legăm turismul de cultură, cu mediul şi avem multe locuri în Tunisia care sunt parte a patrimoniului universal UNESCO. Avem multe de oferit şi arătăm aceste lucruri întregii lumi. Şi nu avem altă opţiune pentru că suntem chiar în mijloc, ca şi România, suntem la răscruce de drumuri şi aşa am fost la răscrucea civilizaţiilor, a geografiei, pentru că suntem în mijlocul bazinului mediteraneean. Sunt pasionată de hărţi vechi şi îmi place să văd că la un anumit moment al istoriei, România şi Tunisia au făcut parte din aceleaşi imperii, cel Roman, cel Bizantin şi avem rămăşiţe din acest lucru, aşa cum aveţi şi aici. Suntem foarte buni la păstrarea moştenirii noastre, aşa cum sunteţi şi voi şi avem multe experienţe de împărtăşit. Indiferent dacă vorbim despre tranziţia spre democraţie sau orice alt tip de sector, indiferent dacă vorbim despre economie, tehnologia informaţiei, Tunisia lucrează, nu stă liniştită şi se preocupă doar de terorism. Este mai mult de atât. Uneori, imaginea care îmi vine în minte este că există opinenţi, indiferent că sunt din România sau Europa, dar mai ales în Europa, care au făcut un fel de fotografie în momentul în care au avut loc incidentele teroriste şi au îngheţat acea imagine a Tunisiei. Dar noi ne-am mişcat între timp. Deci nu se poate spune că nu facem aceste eforturi, trebuie doar să fim ascultaţi şi trebuie să fim văzuţi că facem zilnic ceva pentru a merge mai departe.

Problemele economice și tranziția post revoluționară nu au împiedicat însă Tunisia să primească pe teritoriul ei refugiați, atunci când țările din jur au avut probleme. Tunisienii știu din propria experiență că respingerea unor oameni care au nevoie de ajutor duce mai repede decât altceva la apariția extremismului.

Cristina Cileacu: Situaţia complicată din Orientul Mijlociu şi nordul Africii a dus la un val mare de refugiaţi care vin în Europa. Ţara dvs. are deja un număr mare de refugiaţi, în mod deosebit din Libia şi din alte ţări africane cu probleme. Cum credeţi că ar trebui să rezolve Europa această criză umanitară?

Boutheina Labidi: Vă spun un lucru, cum percep eu lucrurile din punct de vedere uman. Când mă uit la aceste valuri de fiinţe umane, familii, copii, oameni în vârstă care vor să ajungă pe ţărmurile Europei nu mă pot abţine să nu-mi amintesc anii 1989-1990, când eram tânăr diplomat la Londra şi am fost foarte impresionată de zidurile care cădeau şi de oamenii care se urcau pe ele şi vroiau să ajungă acolo unde viaţa era mai bună şi unde era siguranţă. Aş vrea ca fie acum ca atunci. Cum ar putea să rezolve? Este foarte greu pentru mine să răspund în locul lor, dar văd că multe ţări îi primesc bine, fiecare are condiţiile ei. Dar văd că Europa îi primeşte şi îi vedem pe europeni că stau acolo şi arată umanitate.

Peste 50 de ani de relații diplomatice s-au adunat deja în contul României și Tunisiei. Pentru tunisieni suntem un model din care se poate învăța cum să te pui pe picioare după ce ai trecut de la dictatură la democrație.

Cristina Cileacu: Tunisia este cunoscută românilor mai ales din perspectiva serviciilor turistice. Dar putem discuta şi despre ce alte relaţii sunt între ţările noastre?

Boutheina Labidi: Acesta ar fi o discuţie fără sfârşit şi unul dintre subiectele mele preferate aici în România este momentul în care am ajuns aici, fără să am nicio idee preconcepută sau vreo percepţie făcută deja, în afară de istorie, mai ales cea contemporană despre transformările democratice ale României. Când am venit, surpriza a fost să văd cât de primitori sunt oamenii şi m-am simţit imediat ca acasă chiar dacă nu înţelegeam limba. Dar îmi amintesc că cineva, vorbeam franceză, şi cineva a interacţionat cu mine în franceză. Deci avem deja un lucru în comun, francofonia. Avem schimburi economice, avem susţinerea autorităţilor române pentru tranziţia noastră. Mai primim aici tineri pentru pregătire în diferite sectoare. Dorinţa mea este să creştem numărul acestora, să avem burse, să diversificăm sectoarele în care avem aceste schimburi, dar şi cele pentru comerţ şi parteneriat economic, investiţii. Nu doar din partea României, dar şi din partea Tunisiei. Şi ca să facem aceste lucruri avem mai multe întâlniri. Mai mult înseamnă mai bine. Mai ales că avem puţin peste 1400 de tineri tunisieni, care studiază aici. Iar ei au venit fără ca guvernele noastre să îi împingă de la spate. Ei singuri au ales România ca pe un loc al excelenţei pentru studii.

Cristina Cileacu: Este România atât de cunoscută în Tunisia? Cum de au ales România?

Boutheina Labidi: Când le spun oamenilor că trăiesc în România, pare că toată lumea ştie pe cineva aici, un văr, un prieten, care studiază în România. Deci acesta este un lucru bun pentru care tunisienii cunosc România. Ar trebui să vadă mai mult din România aşa cum este. Pentru moment nu o percep ca pe o destinaţie turistică. Tunisienii mă întreabă: este frumos acolo sau există oportunităţi pentru turism? Aşa că devin purtătorul de cuvânt al României şi le spun cât de frumoasă este ţara şi câte posibilităţi sunt pentru prezenţa noastră aici ca investitori. Mă întristez puţin când ştiu că avem dificultăţi în dinamizarea şi stimularea Camerei de comerţ româno-tunisiene, de exemplu. Nu înţeleg de ce s-a ajuns la această situaţie şi lucrez acum la a face acest lucru mai atractiv ca să stimulez sectorul de afaceri tunisian şi cel român pentru a lucra împreună şi pentru a încheia parteneriate.

Cristina Cileacu: Sunteţi în România de aproape doi ani. Mi-aţi spus deja ce vă place aici, dar puteţi să îmi spuneţi ce nu vă place în ţara mea?

Boutheina Labidi: Ar trebui să caut mult. Ce nu îmi place, în România? Poate nu am fost aici suficient timp. Ce nu îmi place cel mai mult are legătură cu mine, pentru că încă nu interacţionez mai mult în limba română. Şi am o dorinţă puternică de a interacţiona cu românii. Sunt foarte fericită când fac acest lucru şi când un român mă surprinde cu ceea ce ştie despre Tunisia, pentru că a fost acolo. Poate este ceva ce nu îmi place. Frigul. Poate frigul puternic. Da, cred că da. Acesta este singurul lucru care îmi vine în minte şi de asemenea posibilitatea pentru mine pentru a interacţiona mai mult cu oamenii şi să cunosc mai bine ţara.