Sari la conținut

PAȘAPORT DIPLOMATIC | Controlul agențiilor de spionaj. Lecții după scandalul NSA

În urmă cu doi ani, o știre atrăgea atenția planetei. Agenția Națională de Securitate a Statelor Unite, NSA, colecta înregistrările telefonice a zeci de milioane de americani. Acest lucru se făcea în baza unei hotărâri judecătorești secrete, care obliga conducerea companiei de telecomunicații Verizon să predea NSA toate datele telefonice pe care le obținea în fiecare zi. Evenimentul a fost urmat de o nouă descoperire. NSA supraveghea și activitatea de pe serverele a nouă firme gigant, inclusiv Facebook, Google, Microsoft și Yahoo. Toate aceste informații au fost aflate cu ajutorul unui fost analist CIA, Edward Snowden. Scandalul pare să nu aibă final, pentru că serviciile secrete germane și fraceze au descoperit că aceeași agenție americană asculta și telefoanele liderilor țărilor lor.

Luca Niculescu: Facem acest interviu chiar în ziua în care aflăm că trei preşedinţi ai Franţei au fost spionaţi, au fost ascultaţi de NSA. Trebuie să ne obişnuim oare cu ideea că toate loviturile sunt permise, chiar şi între prieteni?

Christian Flisek: Trebuie să ne obișnuim cu acest aspect - el ținea de normalitate, cel puțin în trecut. Majoritatea serviciilor secrete pe care le cunosc lucrează în cel mai bun caz după principiul aplicării unor standarde în ce privește protejarea propriilor cetățeni, dar tot ceea ce se petrece dincolo de granițele propriei țări este privit ca „teritoriu inamic” și prin urmare este permisă orice fel de supraveghere. Este o situație inadmisibilă în Europa, totodată inacceptabilă și în relația dintre SUA și Europa sau între SUA și statele europene individuale și de aceea avem nevoie în mod stringent de o dezbatere, pentru a schimba această situație. Între noi, ca parteneri aliați, avem nevoie de standarde, în ce privește supravegherea propriilor cetățeni. Nu e admisibil să ne spionăm reciproc.

Luca Niculescu: Cum se poate ajunge tocmai la aceste standarde comune despre care vorbiţi?

Christian Flisek: Teoretic, aici avem două posibilități. Putem încerca să elaborăm un tratat comun, fie la nivel european, fie la nivel internațional; însă aici sunt foarte realist și știu că nu e un lucru ce se poate realiza curând. La nivelul guvernului federal german, noi, social-democrații, am decis să cerem impunerea unor astfel de standarde la nivel național, pentru început, astfel încât să obligăm serviciile noastre secrete ca, atunci când e vorba de supravegherea cetățenilor străini, să pună în practică aceleași standarde de protecție ce sunt garantate cetățenilor germani. Dacă vom reuși să impunem o astfel de reglementare, va fi un adevărat pionierat, pe baza căruia vom transmite un semnal, la nivel internațional, prin care să spunem: „Iată, putem avea o activitate eficientă a serviciilor secrete, dar care respectă totodată și drepturile fundamentale ale altor cetățeni”. Și acest lucru ar fi într-adevăr un mesaj puternic - și aceasta e și poziția noastră politică -, prin care am putea motiva și alte țări să meargă pe aceeași cale.

Susținători ai drepturilor omului din SUA, dar și din restul lumii, au condamnat acțiunile de supraveghere mondială ale NSA. Programele de spionaj au dus la întrebări legate de controlul celor care le pun în practică și la abuzurile care pot rezulta din folosirea datelor pe care un serviciu secret le obține. „Ceea ce nu este permis, din punct de vedere al drepturilor omului, este ca cei care dețin puterea politică sau cei care lucrează în agenții de securitate să decidă singuri, de la sine, ceea ce se întâmplă în domeniul de aplicare al încălcării dreptului la viața privată”. Declarația a fost făcută public de Frank La Rue, raportor special privind libertatea de exprimare în cadrul Națiunilor Unite. Au apărut, așadar, comisiile internaționale de monitorizare a serviciilor secrete.

Luca Niculescu: Parlamentul German a creat o comisie, din care faceţi parte, care să investigheze activitatea serviciilor secrete străine în Germania. După un an şi aproape jumătate, care sunt rezultatele?

Christian Flisek: Comisia noastră nu e una dedicată exclusiv activităților NSA pe teritoriul Germaniei, chiar dacă oficial așa se numește. Noi nu cercetăm doar activitatea NSA, ci și activitatea pe teritoriul Germaniei a tuturor serviciilor secrete aparținând așa-numitului grup al statelor Five Eyes; așadar e vorba, alături de SUA, de Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă. În acest sens, avem trei sarcini. Prima este aceea de a face un bilanț și de a afla în ce anume a constat activitatea de supraveghere a unor cetățeni germani și a unor întreprinderi economice germane, desfășurată de serviciile secrete ale statelor Five Eyes în ultimii ani, începând cu 2001. A doua întrebare ce trebuie clarificată este: ce rol au avut serviciile secrete germane în această poveste, de pildă în cadrul cooperării cu serviciile secrete americane și britanice? Și în al treilea rând, în final, trebuie să formulăm propuneri guvernului, dar și legiuitorului, pentru ca astfel de incidente să nu se repete și pentru a face schimbările structurale necesare. Un prim rezultat al activității noastre a fost constatarea că, atunci când a supravegheat mijloacele de comunicare ale unor cetățeni străini - așa-numitele fluxuri comunicaționale de rutină -, serviciul secret german a operat în cadrul unui vid legislativ. Nu se regăsește aici niciun fel de bază legală și nici nu există vreun control parlamentar al acestei activități, iar noi am făcut propuneri în sensul schimbării urgente a situației existente.

Luca Niculescu: Ce se întâmplă, există această informaţie dată de Deutsche Zeitungen la început, ce se întâmplă dacă aflaţi, dacă se dovedeşte că serviciile secrete germane, dacă BND-ul a ajutat NSA-ul să facă spionaj politic, poate chiar economic, care pot fi consecinţele?

Christian Flisek: Este un lucru știut că BND cooperează cu NSA, însă aici trebuie să facem o diferențiere. Există un tip de cooperare, bazată pe voința politică a Germaniei, o cooperare necesară, în această epocă, în care ne confruntăm cu terorism internațional, pentru a putea combate eficient noile pericole. Această cooperare se desfășoară în cadrul legal stabilit de constituție și este și controlată de parlament. Cealaltă chestiune, de mare actualitate, este întrebarea dacă NSA și alte servicii secrete americane nu cumva desfășoară spionaj economic împotriva Germaniei. Iar aici intră așa-numiții „selectori” în joc: e vorba de noțiuni căutate în internet, IP-uri, adrese de e-mail, numere de telefon - pe care NSA le transmite aproape zilnic BND, iar BND le introduce apoi, la rândul său, în profiluri de căutare și retransmite NSA rezultatele. Aici există suspiciunea că se utilizează inclusiv profiluri de căutare ce vizează întreprinderi economice germane, de pildă EADS, Airbus, Siemens. De asemenea, există și suspiciunea că noțiunile căutate au vizat și membri ai guvernelor unor state ale UE. Dacă aceste bănuieli se confirmă, ar fi un scandal politic în toată puterea cuvântului și ar constitui dovada că americanii ne-au înșelat - din nou! - încrederea, pe de o parte, și ar arăta totodată că, în Germania, controlul activității serviciilor secrete n-a funcționat, pe de altă parte.

Luca Niculescu: Lumea serviciilor secrete este prin definiţie una destul de secretă. De ce mijloace dispuneţi, cum vă faceţi anchetele, nu simţiţi că sunteţi împiedicaţi câteodată să lucraţi?

Christian Flisek: Ba da, simțim, uneori, că ni se pun piedici. Acest lucru duce mereu la o situație conflictuală cu guvernul; e un climat de muncă asemenea unei competiții sportive, navigăm mereu sub un vânt puternic. Desigur, activitatea serviciilor secrete și cooperarea dintre ele pleacă de la premisa că există un nucleu de confidențialitate ce poate și trebuie să rămână, de regulă, intangibil. Și invers: controlul parlamentar se bazează pe faptul că nu există tabu-uri. Această echilibristică nu e întotdeauna ușoară. Activitatea noastră se desfășoară în felul următor: noi avem acces la documentele diverselor instituții ale statului, ale ministerelor, dar și ale serviciilor secrete; aici pot să spun că, după părerea mea, chiar avem acces la toate informațiile ce ni se cuvin, potrivit atribuțiilor noastre. Audiem și lucrători operativi ai BND, în calitate de martori, și este o premieră, în istoria Republicii Federale Germania, faptul că aceștia fac depoziții în fața unei comisii de anchetă și aceasta în bună parte chiar în ședințe publice. Noi încercăm să procedăm astfel, încât o mare parte a întrunirilor noastre să fie publice. În plus, apelăm la mulți experți, așadar la observatori care studiază de mulți ani domeniul serviciilor secrete și ne sugerează către ce ar trebui să ne îndreptăm atenția. Aceasta e metoda noastră de lucru. Momentan de concentrăm asupra serviciilor secrete germane, fiindcă aici avem un acces deplin la documente și la martori. Îi invităm însă și pe partenerii americani să coopereze cu noi și nutrim speranța ca mai cu seamă firme americane de IT să manifeste deschidere față de noi.

Într-o lume tot mai conflictuală, în care terorismul se răspândește cu viteză, munca serviciilor secrete este esențială. Pe de o parte, agențiile de securitate trebuie să colaboreze și să facă schimb de informații. Pe de altă parte, acestea trebuie să păstreze limitele de intruziune în problemele statelor partenere. Cum se poate lucra cu rezultate bune în aceste condiții?

Luca Niculescu: Sunt unele voci care spun că nu ar trebui să ne concentrăm atât de mult pe NSA şi pe serviciile occidentale, pentru că SUA sunt aliaţii noştri iar pericolele vin din altă parte, vin din Rusia, vin din ameninţările teroriste din Orientul Mijlociu. Ce răspundeţi?

Christian Flisek: Nu putem renunța la un aspect, pentru a-l aprofunda pe celălalt - trebuie să ne concentrăm asupra amândurora. Pericolele care vin dinspre China, Rusia, sau cele create de organizații particulare de hackeri, de infracționalitatea organizată sau de rețelele de terorism trebuie combătute cu toate mijloacele de care dispune statul de drept. Acesta este un aspect. Celălalt aspect este de a nu periclita fundamentele statului nostru de drept, pornind de la interesul nostru pentru siguranță. Există o butadă celebră, provenită de la un judecător constituțional din Germania. El a formulat lucrurile în felul următor: „Argumentul securității este ca un șofer care merge pe contrasens pe autostrada statului de drept”. Asta se traduce în felul următor: dacă argumentăm cu interesul pentru siguranța națională, putem justifica multe, la urma urmei, dar n-ar trebui să devină justificabilă orice fel de măsură. În Germania, ne aflăm la începutul unei dezbateri ce încearcă să răspundă la întrebări precum: în ce tip de societate digitală dorim să trăim, unde sunt limitele între sfera privată și spațiul public? Acest lucru e valabil atât pentru firmele de IT, cât și în relația cu statul. Pentru ne atinge scopul, avem nevoie de standarde clar definite în lumea occidentală. Acesta este obiectivul pentru care luptăm.

Luca Niculescu: Cum ar trebui să funcţioneze un serviciu de informaţii dintr-o ţară democratică din Europa, ştiind însă că lumea este atât de plină de pericole?

Christian Flisek: Temeiul care asigură activitatea serviciilor secrete într-un stat de drept democratic este legitimitatea. Legitimitatea se bazează pe doi piloni, în esență: autorizare și control. Autorizarea funcționează în felul următor: trebuie să existe un cadru legal care să formuleze limpede ce-i este permis unui serviciu secret și ce nu. La ora actuală, în Germania avem o situație problematică: majoritatea atribuțiilor serviciilor noastre secrete sunt reglementate printr-un fel de clauze generale, așadar legi cu caracter nedefinit. Lucrurile stăteau mai demult la fel și în legea privind atribuțiile Poliției. În ultimii 30 de ani, în legislația cu privire la Poliție am trecut la formulări din ce în ce mai diferențiate, care delimitează clar ce are voie și ce nu are voie să facă Poliția. Serviciul secret, în schimb, e încă în situația de acum 20-30 de ani. Își desfășoară activitatea pe baza acestor clauze generale și hotărăște astfel singur ce-i este permis sau nu. Prin digitalizarea din ultimii 15 ani, vremurile s-au schimbat profund, posibilitățile de care dispunem s-au modificat, iar noi trebuie să adaptăm cadrul legislativ provenit din epoca analogică la provocările epocii digitale, dar și la noile cerințe ale statului de drept. Cel de-al doilea aspect, alături de autorizare, este controlul. Într-un stat de drept, nu ne putem permite să avem domenii care se sustrag controlului. Nu putem permite ca serviciile secrete să acționeze în spații de activitate ce se sustrag controlului. Altfel spus: trebuie să ne asigurăm că orice activitate este supusă unui control. Important este și ca acest control să fie unul profesionist. Dacă privim la americani și vedem cât de profesionist e organizată activitatea serviciilor, noi, în Europa și în Germania, avem multe de învățat de la ei. Comisiile de supraveghere din Senatul și din Congresul American au un număr considerabil de membri. Alt aspect important: trebuie să renunțăm la atitudinea de tip pur reactiv, de pildă cea în care reacționăm abia după ce presa relatează un incident, iar apoi interpelăm în parlament, pentru a afla ce s-a întâmplat. Trebuie să trecem la un control în mod structural proactiv. Pentru aceasta, avem însă nevoie de mai mulți membri și experți în comisiile de specialitate.