Sari la conținut

Peninsula Arabă, la un pas de război. Cum se împart taberele care luptă în Yemen

Conflictul intern din Yemen, care opune mai multe grupări şiite guvernului controlat de sunniţi, ameninţă să depăşească frontierele acestei ţări.

Deja ţările vecine şi cu influenţă în Orientul Mijlociu s-au poziţionat în două tabere care luptă pentru influenţă asupra Yemenului.

De o parte se află Arabia Saudită, care are şi graniţă comună cu Yemenul. Saudiţilor li se alătură celelalte monarhii din Golful Persic, dar și Egiptul, Sudanul şi Marocul.

Ca să poată atrage de partea lor un număr mare de ţări din Orientul Mijlociu şi nu numai, saudiţii au fost nevoiţi să facă pace cu un vechi duşman al lor: Frăţia Musulmană, gruparea politică şi ideologică internaţională care a fost în centrul revoluţiilor din Primăvara Arabă.

Noul rege Salman al Arabiei Saudite a acceptat compromisul până de curând imposibil, pentru că Frăția Musulmană este o grupare ideologică ai cărei adepţi sunt răspândiţi în administraţiile multor ţări din Orientul Mijlociu şi nordul Africii.

Îngropând securea războiului, Arabia Saudită a putut să atragă în coaliţia împotriva rebelilor din Yemen ţări precum Qatarul, Emiratele Arabe Unite şi Turcia, toate apropiate de Frăţia Musulmană.

De-a lungul timpului, Frăţia a contestat familia regală din Arabia Saudită şi, automat, întreaga influenţă a saudiţilor în Orientul Mijlociu. Însă regele Salman consideră că e mult mai periculoasă o cădere a Yemenului în mâna rebelilor susţinuţi de Iran. Căci dacă aceştia vor controla Yemenul, ar putea să provoace o revoltă şi în Arabia Saudită, cu ajutorul comunităţii şiite de acolo.

De cealaltă parte se află Iranul, acuzat că îi sprijină pe luptătorii Houthi, cea mai puternică grupare şiită a rebelilor din Yemen. Iranienii susţin şi regimul preşedintelui Assad în Siria, şi guvernul irakian, pentru că amândouă sunt controlate de şiiţi.

Ambele tabere doresc să-şi menţină controlul atât asupra rezervelor petroliere uriaşe din Orientul Mijlociu, cât şi asupra rutelor maritime care leagă Marea Mediterană de Oceanul Indian, prin Canalul Suez şi Marea Roşie.

De aici şi lupta crâncenă pentru controlul portului Aden, aflat la mai puţin de 200 de kilometri de strâmtoarea care uneşte Marea Roşie şi Oceanul Indian.

În acest moment, Aden este teatru de luptă între rebeli şi armata guvernamentală. Trupele oficiale mai controlează doar câteva cartiere, plus zona portului, dar au pierdut controlul asupra palatului prezidenţial, ultimul simbol al puterii statului.

Statele Ligii Arabe, care au decis recent înfiinţarea unei armate comune pentru a lupta tocmai împotriva unor astfel de ameninţări, au susţinut deocamdată Guvernul din Sanaa doar prin raiduri aeriene.

Experţii militari avertizează însă că rebelii nu vor fi obligaţi să dea cu adevărat înapoi, în absenţa unei intervenţii terestre masive.