Sari la conținut

Prima trupă străină care a primit permisiunea de a concerta în Coreea de Nord

 

Site-ul oficial al formației anunță că Laibach va susţine două concerte la Conservatorul Kim Won Gyun din Phenian, pe 19 și 20 august, pentru fiecare concert fiind disponibile câte 1.000 de bilete.

Setlistul acelor concerte va include unele dintre cele mai cunoscute piese din cariera de 35 de ani a trupei slovene, dar şi câteva cântece populare nord-coreene.

Laibach a fost criticată uneori pentru folosirea cu ambiguitate în piesele şi concertele sale a unor elemente politice şi a unor simboluri naţionaliste. Admiratorii trupei slovene spun însă că tendinţa membrilor formaţiei de a purta uniforme militare pe scenă reprezintă o critică a ideologiei totalitariste.

De asemenea, în setlistul anunţat pentru concertele sale se află şi unul dintre cele mai populare cântece din acest an din Coreea de Nord, interpretat de o trupă de fete, Moranbong, şi al cărui titlu ar putea fi tradus prin sintagma „Vom merge pe Muntele Paektu”.

Paektu este cel mai înalt vârf muntos din Peninsula coreeană şi reprezintă locul mitologic în care s-a născut naţiunea coreeană.

Coreea de Nord este descrisă în Occident drept cea mai închisă ţară din lume, dar, de fapt, este o ţară mai deschisă către lumea din exterior decât o sugerează mass-media. Atât această ţară, cât şi grupul Laibach au fost consideraţi de unii ca nişte proscrişi fascişti. Adevărul e că ambii au fost prost înţeleşi”, spune regizorul Morten Traavik.

Concertele pe care Laibach le va susţine pe 19 şi 20 august - pentru a coincide cu cea de-a 70-a aniversare a eliberării Peninsulei coreene de sub ocupaţia colonialistă japoneză - nu ar fi fost posibile fără mijlocirea regizorului Morten Traavik. El este unul dintre puţinii regizori occidentali care au organizat schimburi culturale şi artistice cu Coreea de Nord şi, în ultimii cinci ani, a câştigat încrederea autorităţilor locale.

Laibach este o formaţie de muzică experimentală, asociată cu genuri muzicale precum industrial şi neo-clasic, şi a funcţionat ca o lume underground, paralelă celei comuniste, coagulând în jurul ei o mişcare artistică, Neue Slowenische Kunst (NSK).