Sari la conținut

REPORTAJ. Viața printre bombe la frontiera dintre Israel și Fâșia Gaza. „Îmi pare mai rău de prietenii mei din Gaza, că nu pot să-i văd”

Oraşul Sderot este situat la 800 de metri distanţă de Fâşia Gaza. Oamenii din localităţile aflate aproape de frontieră sunt în permanenţă sub ameninţarea atacurilor din Fâşia Gaza. Pe lângă rachetele lansate de Hamas spre întreg teritoriul israelian, cei de aici sunt şi la discreţia lunetiştilor, bombelor artizanale şi mai ales a pericolelor care pot ieşi din tunelurile săpate până aproape de casele lor.

Echipa Pașaport Diplomatic a ajuns la graniţa dintre Israel şi Fâşia Gaza într-un moment în care cele două părţi respectă acordul de încetare a focului.

Marica şi Nelu Schwartz erau fotografi în Piatra Neamţ, dar au emigrat în Israel când erau foarte tineri.

Preocuparea pentru siguranţa personală a devenit stil de viaţă pentru locuitorii de lângă granţia cu Fâşia Gaza.

Marica Schwartz povestește despre viața trăită din alarmă în alarmă.

„În primul rând nu închid televizorul. Cand văd cod roşu, e deajuns să am o bătaie în inimă şi în perioada asta tensiunea mi s-a ridicat. Parcă suntem puşi pe un arc, ca să fugi să te aperi. Şi să nu-ţi vină copiii sau nepoţii acasă la tine, la bunica şi la bunicul, e o durere foarte mare şi e foarte greu. E o situaţie care nu se mai poate continua. Politicienii, nu noi, noi suntem oameni mici, mărunţi, ei să facă să se ajungă la o înţelegere, să le fie şi lor bine, dar şi nouă”, spune ea.

„Într-o seară am dormit în dormitor la noi, o fost o bubuitură, dar ce bubuitură, c-am crezut că de acuma noi nu mai suntem, am crezut că suntem de acum pe lumea ailalată. Bomba a căzut vizavi şi au ajuns schijele în direcţia noastră. Şi am spus, din ziua aceea, din seara aceea nu mai dormim pe patul nostru”, povestește femeia.

În Sderot sunt peste tot pe străzi adăposturi unde pot intra locuitorii când alarmele care anunţă atacurile cu bombe încep să sune. Pentru cei care nu mai au timp să iasă din blocuri, autorităţile au construit camere de siguranţă. Practic fiecare locuinţă are propria cameră blindată.

Cea mai apropiată localitate israeliană de Gaza este satul Netiv Hassara. Sunt doar 300 de metri până la frontiera cu palestinienii. Aici locuiește Isac Slimovic. A emigrat din Iaşi când avea doar şase ani. Acum este agricultor şi cultivă roşii în sere ridicate aproape de graniţă. Pe vremuri îşi lucra pământul cu muncitori din Gaza. Acum este război şi lipsa de lucrători se resimte.

Bombele şi alarmele de avertisment care sună des au ajuns să devină o obişnuinţă pentru Isac. Este însă îngrijorat de soarta nepoţilor săi şi a prietenilor lui arabi, de dincolo de frontieră.

„Eu sunt învăţat de acum. Mie nu mai îmi pasă de nimic şi râd de prietenii mei şi de băiatul meu. Eu nu mă mişc când este sirena. Dacă beau cafea, beau cafea. Dacă mănânc, mănânc, dacă ma uit la televizor, rămân acolo. Nu fug la adăpost”, spune el.

Mie îmi pare rău mai mult decât de bombe, îmi pare rău de prietenii mei din Gaza că nu pot să îi văd. Asta îmi pare rău. Am telefoane şi până acum o lună când a început balamucul vorbeam cu ei în fiecare zi. Dar de acum o lună, am încercat acum două săptămâni şi controlul mi-a zis numărul ăsta nu mai există”, spune el.

Bucuria de a fi încă în viață

Fâşia Gaza, 320 de kilometri pătraţi, un teritoriu puţin mai mare decât suprafaţa Bucureştiului. În recentul conflict dintre Hamas şi forţele militare israeliene, sudul zonei este cel mai afectat de bombardamente. Oraşul Khan Yunis aflat la o distanţă mică de graniţa cu Israelul a fost unul dintre cele mai greu încercate. Osama este unul dintre supravieţuitorii conflictului dintre Israel şi Hamas.

„În urmă cu 20 de zile, armata ocupaţionistă israeliană a venit cu tancuri şi soldaţi şi forţe aeriene şi a atacat satul nostru. Şi au distrus toate casele. Iar civilii nu au avut cum să plece de aici. Rachetele au fost aruncate peste tot, la întâmplare. Au atacat aceste case, au fost omorâţi oameni, alţii au fost duşi la închisoare, alţii au fost răniţi. În perioada de armistiţiu oamenii se întorc în satul lor şi încearcă să vadă ce se mai poate repara şi să refolosească ce se mai poate din casele distruse”, povestește el.

Armata israeliană a intrat pe teritoriul Fâşiei Gaza pentru distrugerea tunelurilor folosite de teroriştii palestinieni să pătrundă în satele israeliene.

Osama are propria lui părere despre conflictul israeliano-palestinian. Consideră că Israelul vrea să-i alunge pe palestinieni din acest teritoriu, dar acuzele lui sunt îndreptate numai spre politicienii de dincolo de graniţă.

„Guvernul a început acest război. Netanyahu, guvernul, au adus acest război. Palestinienii nu au nevoie de război. Noi sperăm că putem trăi în pace. Nu avem nevoie de război”, spune el.

Osama este hotărât să rămână şi să îşi reconstruiască locuinţa distrusă. Iar ca el gândesc şi ceilalţi palestinieni rămaşi fără case.

VO Şi în nordul Fâşiei Gaza incursiunile pe care armata israeliană le-a făcut cu scopul de a elimina membrii Hamas au făcut numeroase victime în rândul populaţiei civile.

Cartierul Shijaiyah. Cu o săptămână înainte de bombardament locuitorii de aici au fost avertizaţi de Israel să părăsească zona. Au refuzat. 200 de oameni au murit într-o singură zi.

Mirosul de cadavru în descompunere răzbate încă dintre dărămăturile fostului cartier din Gaza. Oamenii profită de armistiţiu şi se întorc să mai recupereze ce pot din fostele locuinţe. În mod paradoxal peste tot sunt feţe zâmbitoare. Am întrebat ce îi mai motivează să fie optimişti, după ce au pierdut tot. Ni s-a răspuns simplu: suntem încă în viaţă.