RETROSPECTIVĂ 2015 | Marele zid european în faţa refugiaţilor

Ambasadorul Israelului: Sancțiunile care vin spre Iran nu sunt suficiente. Trebuie să acționăm mai puternic pentru a preveni războiul

Adrian Cioroianu, despre atacul de vineri: Acest episod e închis, dar înfruntarea care există de zeci de ani va continua

O telecabină s-a prăbușit în Turcia

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 19 aprilie

Cîrstoiu: Mandatul meu e pe masa coaliției

Panică în Paris după ce o persoană a amenințat că va arunca în aer consulatul iranian

Un avion de luptă s-a prăbușit în Rusia după ce a atacat cu rachete teritoriul ucrainean. Imagini cu aeronava cuprinsă de flăcări

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Bulgaria a fost una dintre primele ţări din Uniunea Europeană care a decis să construiască un gard în calea refugiaţilor. În felul acesta, autorităţile de la Sofia sperau să reducă numărul de oameni care treceau ilegal fronitera cu Turcia. Gardul de sârmă ghimpată, înalt de peste patru metri, se întinde pe o lungime de aproape 40 de kilometri. Prin zona în care a fost construit au trecut în ultimii ani câteva zeci de mii de refugiaţi.

„Decizia de a construi acest gard a fost luată de Guvern ca măsură de protecţie pentru că cele mai multe cazuri de trecere ilegală a frontierei în perioada 2012-2013 au fost în această zona. Guvernul a decis să construiască acest obstacol tehnic. În acest perimetru de 30 de kilometri au fost cele mai multe cazuri de urgenţă în care am intervenit pentru a salva viaţa imigranţilor,” explică Hristo Stefanov, şeful poliţiei de frontieră din Elhovo.

Apoi, Bulgaria a ridicat tabere de refugiaţi. Cele mai multe sunt la Harmanlî, un orăşel mic la 80 de kilometri de graniţa cu Turcia.

Tabăra, cu o capacitate de trei mii de locuri, a fost amenajată într-o fostă unitate militară sovietică. Gradul de ocupare este de sută la sută pe tot parcursul anului. Condiţiile în care stau refugiaţii nu sunt dintre cele mai bune, dar este singurul loc căruia, momentant, ei pot să-i spună acasă. Visul refugiaţilor nu este să rămână în Bulgaria. Destinaţiile lor sunt ţările vestice. Halil Sido, un tânar de 21 de ani, a venit în tabără la începtul anului.

„Am pierdut patru prieteni în Siria. Şi mi-am pierdut iubita. Toţi sunt morţi. Purtam cămaşă, tricou şi îmi aranjam părul, dar ei nu acceptă asta. Ei vor să fiu un islamist tradiţional. Urăsc asta! Vreau libertate, vreau să fiu liber. Nu vreau să mi se spună ce să fac. Ei ucid, taie capete, taie mâine dacă cineva fură şi nimeni nu-i poate judeca. Am plecat din Siria din cauza lor. Nu puteam locui cu ei,” adaugă un alt refugiat,” povesteteHalil Sido, refugiat din Siria.

Drumul lui Halil până în Bulgaria nu a fost uşor.

„Am fost nevoiţi să trecem prin pădure şi am dormit o noapte acolo. A fost atât de frig! Apoi, am dat un telefon la Organizaţia Naţiunilor Unite şi au venit să ne ia. Fără ajutorul lor, cred că ne-ar fi trimis înapoi în Turcia,” adaugă Halil Sido.

Halil a aşteptat cinci luni pentru ca statul bulgar să-i elibereze documentele necesare pentru a putea părăsi ţara. Acum este în Germania.

Pentru mulţi va fi imposibil să obţină perimisiunea de a pleca din Bulgaria. Majoritatea primesc doar statut de refugiat şi drept de muncă.

„Câteodata, locuim câte trei familii în aceeaşi cameră. Altă dată, două familii în aceeaşi cameră. Este foarte, foarte greu. Nu pot să fie trei familii în aceeaşi încapere. Dacă cineva are cinci copii, atunci vor fi 15 copii,” spune o refugiată din Siria.

„Sunt foarte trist pentru că suntem cam zece familii, nu suntem musulmani sau creştini. Ne-au dat paşapoarte umanitare. Asta înseamnă că nu putem părăsi ţara. Este o problemă. Dacă primeam statut de refugiat pe o perioadă de cinci ani, atunci puteam să plecăm la rudele noastre din Germania sau Franţa,” adaugă un alt refugiat din Siria.

„Ce putem spune, din ce ne-au povestit oamenii de aici, sunt ceva îngrijorari cu privire la condiţiile de aici, dar Bulgaria a făcut eforturi considerabile, având sprijinul Comisiei Europene şi UNHCR. Anul trecut, la început, erau nişte condiţii îngrozitoare. Nu aveau acces la apă caldă, electricitate, mâncarea era groaznică, iar condiţiile de viaţă nu erau bune. Acestea s-au schimbat acum, având foarte mult sprijin,” spune Boris Cheshirkov, purtător de cuvânt al Agenţiei ONU pentru Refugiaţi, Sofia.

Zidul nu a reziolvat problema, spun autorităţile bulgare. Refugiaţii au găsit alte zone prin care să intre în ţară.

Hristo Stefanov, şeful poliţiei de frontieră din Elhovo: „Au fost cazuri în care s-a încercat escaladarea gardului şi trecerea ilegală a frontierei. Patrulele poliţiei de frontieră au reuşit să-i observe şi au contactat autorităţile din Turcia care au intervenit imediat. Orice gard poate fi escaladat, dar construirea acestuia a schimbat tranzitul refugiaţilor către alte părţi, din est către vest.”

Nikola Petkov, preşedintele Agenţiei Bulgare de Stat pentru Refugiaţi: „Concret, în acest moment 50% dintre refugiaţi trec graniţa ilegal, prin zona verde, iar 50% vin la punctele de control.”

În iunie, după model bulgăresc, Ungaria a decis să ridice un gard la graniţa cu Serbia.

Iren Friedrich, localnică din Roszke: „Migranţii vin pe aici, pleacă de la o benzinărie din Serbia, puţin mai departe de punctul de trecere a frontierei, cam la 200 de metri sunt poteci şi mai mari pentru imigranţi. Ştiu dinainte, vin maşini de la Novi Sad, din Subotica, din Belgrad. Vin la început doi oameni, adună banii în saci de plastic, spun localnicii. După aceea aduc şi migranţii, se opresc aici. Şi nu sunt unul, doi, sunt 10, 20, câteodată peste 100. Când traficanţii le fac semn, pornesc, se calcă în picioare, aruncă haine, sticle, mâncare, genţi, mai încolo sunt zeci de rucsacuri. Se ştie că dacă au rucsacuri sunt imigranţi.”

În faţa valului uriaş de refugiaţi din vară, gardul de sârmă unguresc nu a contat.

Autorităţile de la Budapesta au decis să întărească construcţia. În pus, a fost anunţată extinderea gradului şi pe o bucată din graniţa cu România.

Bogdan Aurescu, ministrul Afacerilor Externe: „În opinia mea, ridicarea de garduri care să delimiteze Europa civilizată, între ghilimele, de restul lumii este un gest mai degrabă autist şi înacceptabil în afara spiritului european.”

Peter Szijjarto, ministrul ungar de Externe: „Bogdan Aurescu nu are niciun fundament pentru a jigni Ungaria şi maghiarii. Noi suntem un stat de peste 1000 de ani, care în cursul istoriei sale a trebuit să se apere nu doar pe el însuşi, ci şi întreaga Europă. Acest lucru îl vom face şi acum, indiferent că îi convine sau nu ministrului român de Externe.”

Realitatea a dovedit că ridicarea unor astfel de garduri nu reprezintă o soluţie pentru criza refugiaţilor.

Totuşi, armata Macedoniei a început să construiască un gard metalic la frontiera cu Grecia, în locul pe unde migranții se îndreaptă spre Europa de Vest,. Soldații au înălțat panouri metalice și au pus sârmă ghimpată. Austria, stat membru al Uniunii Europene şi al spaţiului Scheen, a început construcţia unui zid pe graniţa cu Slovenia. Scopul: impiedicarea intrării dezordonate a refugiaţilor pe teritoriul său.

De la începutul lui 2015, numărul de imigranți ilegali a depășit 378.000. 2.800 de oameni au murit în încercarea de a ajunge în Eupa. În Italia au ajuns în jur de 121.000 de refugiați, în Grecia - 310.000, iar prin Macedonia și Serbia trec zilnic până la 5.000 de persoane.