Sari la conținut

Românul care îi ajută pe refugiaţii sirieni

Milioane de sirieni au fugit din calea războiului. Ajung în taberele de refugiaţi din Turcia, Liban sau Iordania. Şi acolo trebuie să lupte pentru supravieţuire. Condiţiile sunt greu de imaginat. Printre cei care îi ajută este şi un român.

Sunt oameni care de patru ani sunt refugiaţi. Nu ai nicio şansă. Libanul nu îi vrea, Turcia nu îi vrea, Europa nu îi vrea absolut deloc. Copiii nu se pot duce la şcoală, toată lumea te urăşte, că le e frică că poate le iei slujba, că îi furi. A crescut la toate graniţele infracţionalitatea, droguri, prostituţie, drepturile copiiilor nu se mai respectă deloc. Pe cap de refugiat primesc 13,5 dolari pe lună, iar nevoile sunt cam de 40 de ori mai mari”, spune Valeriu Nicolae, director regional advocacy World Vision - regiunea MEER (Middle East and Eastern Europe).

Valeriu luptă ca viaţa refugiaţilor ajunşi în tabere să fie un pic mai bună. Atunci când nu negociază cu guvernele şi instituţiile din ţările unde funcţionează taberele, merge să-i vadă pe refugiaţi, să vorbească cu ei. Pentru ca ei să ştie că există cineva căruia îi pasă.

Dacă nu eşti capabil să te bucuri de lucrurile mici... nu rezişti. Ai rezolvat nevoia de apă pentru 80 de oameni, că ai reuşit să convingi o şcoală că ar trebui să accepte copiii, că ai reuşit să aduci nu ştiu câţi voluntari care îţi lucrează”, spune Valeriu Nicolae.

Refugiaţii sunt norocoşi când au apă şi mâncare în cort, spune Valeriu. Unii dintre ei nu reuşesc să se adapteze condiţiilor din tabere, cedează şi se întorc în ţara de unde au fugit.

Valeriu asistă şi la un fenomen îngrijorător. O parte din cei care au fugit de război devin luptători ISIS şi Hezbollah.

„Continuând să fie din ce în ce mai săraci, devin o ţintă uşoară pentru grupările teroriste. E mult mai uşor să te înregimentezi în grupări militare, fiindcă ăla îţi oferă masă, bani, decât să te duci la şcoală. În primul rând nici nu ajungi la şcoală, şi dacă ajungi, toată lumea o să îţi spună că nu o să ai dreptul să munceşti”, adaugă românul.

Şi totuşi, românul nu vrea să renunţe. Cineva trebuie să se ocupe şi de soarta celor care fug de nevoie din ţara lor şi ajung un altfel de prizonieri ai sărăciei, în taberele de refugiaţi. 

Citiți și:

REPORTAJ. Din ruine în mahalale: Familiile de refugiaţi sirieni au găsit adăpost în cartierele sărace din Istanbul