Sari la conținut

Scenariu Stratfor: Rusia ţinteşte Transnistria

Scenariul iniţial pe care l-am luat în considerare era cel mai limitat dintre toate. În acest scenariu, Rusia ar realiza mici incursiuni de-a lungul întregii graniţe pe care o împarte cu Ucraina, în efortul de a ameninţa diverse obiective strategice din regiune şi, făcând acest lucru, ar urmări fragmentarea cât mai mare a forţei de luptă ucrainene.

Din perspectiva militară rusă, această strategie este eficientă şi folositoare, dar nu aduce nimic în plus actualelor obiective politice şi de securitate deja atinse.

Cu toate acestea, o asemenea mişcare ar putea fi cel mai probabil folosită în combinaţie cu alte acţiuni militare ale ruşilor sau ale separatiştilor proruşi.

O altă opţiune limitată este o mică extindere a teritoriului aflat acum sub controlul separatiştilor spre nord, extindere care să cuprindă şi ce a mai rămas din teritoriul regiunilor Doneţk şi Lugansk, pentru a consolida independenţa lor.

Această ofensivă va implica o confruntare directă cu forţele ucrainene care sunt deja concentrate pe întreaga linie a frontului separatist. Unul dintre scenariile cele mai comune vorbeşte despre ofensiva rusă de-a lungul întregii coaste sudice a Ucrainei cu scopul de a uni Crimeea cu poziţiile separatiştilor din est.

Pentru acest scenariu, trebuie să presupunem că autorii strategiei au gândit linia frontului ofensiv îndeajuns de mare astfel încât să asigure principala cale de alimentare cu apă a Crimeei, care vine direct din Nipru. Această trăsătură, care implică alimentarea cu apă, este semnificativă, pentru că o bună parte din linia defensivă rusească se va axa pe principalul teren din regiune care poate fi apărat, adică pe râul Nipru.

Acest lucru va crea un pod terestru şi va securiza liniile de aprovizionare spre Crimeea. Pentru conducerea unei astfel de ofensive, un atac iniţial ar mişca rapid trupe prin Ucraina până la oraşele Herson şi Nova Kahovka, pe râul Nipru, unde ar putea fi stabilite poziţiile de apărare.

O posibilă constrângere în acest scenariu este faptul că liniile de aprovizionare se vor întinde pe o suprafaţă destul de îngustă de teritoriu şi greu de apărat.

Un alt scenariu care a fost luat în considerare implică cucerirea întregii părţi de sud a Ucrainei pentru a lega Rusia şi forţele ei de securitate din regiunea separatistă Transnistria. Conform logicii acestui scenariu, Kievul ar fi paralizat prin faptul că i-ar fi tăiat cu totul accesul la Marea Neagă şi ar securiza în acest fel toate interesele ruse din această regiune într-un arc complet.

Acest scenariu implică totuşi o operaţiune complicată de corelare peste un râu destul de mare şi cu un teren extins şi vulnerabil din punct de vedere logistic. În acest scenariu, poziţiile de apărare nu pot fi stabilite pe Nipru, pentru că acest lucru ar cere un mare număr de trupe care să apere terenul, fără a avea luxul unei bariere naturale. Săracul oraş Odessa ar trebui să fie capturat în cele din urmă, ceea ce ar reprezenta o lovitură importantă pentru economia ucraineană.

Cele două scenarii care implică extinderea de-a lungul coastei prezintă însă defecte importante pentru că lasă trupele ruse în poziţii extrem de expuse. Un front întins pe un teritoriu de şes, împărţit de un râu, nu este o situaţie chiar ideală. Există însă opţiuni pentru ruşi pentru a depăşi aceste probleme.

Acestea ar implica cucerirea jumătăţii de sud a estului Ucrainei într-o încercare generală de a implica mai puţine forţe de luptă. Chiar şi în acest caz, flancul rusesc rămâne extrem de expus şi nu beneficiază de avantajul strategic oferit de râul Nipru. Mare parte a poziţiilor defensive nu ar fi ancorate pe râul Nipru, ci pe linia de demarcaţie trasată între Harkov şi Dnipropetrovsk, prin controlul acestor două oraşe şi al Zaporiziei.

Un ultim scenariu elaborat de Stratfor poate corecta cu uşurinţă toate aceste probleme. Pe scurt, Rusia ar putea pune stăpânire pe tot estul Ucrainei până la Nipru, controlând toate trecerile importante şi folosindu-se de uriaşul obstacol al râului Nipru ca frontieră terestră.

Cu toate acestea, cucerirea întregii regiuni ar necesita un număr mare de forţe care să treacă în estul Ucrainei. Ocupaţia care ar rezulta de aici ar necesita, de asemenea, o campanie masivă de contrainsurgenţă, inclusiv operaţiuni în unele părţi ale Kievului, dar şi ale Harkovului, Dnipropetrovsk-ului şi ale altor oraşe, unde un nivel înalt de rezistenţă ar fi de aşteptat.