Sari la conținut

Statele Unite amenință poziția dominantă a Rusiei de pe piața energiei. Harta geopolitică a lumii ar putea fi redesenată

Departamentul american de energie se pregătește să dea pe bandă rulantă permise pentru exportul de gaz petrolier lichefiat. Ernest Moniz, secretarul Departamentului de energie, explică foarte plastic strategia Americii: GPL-ul american va ajunge în valuri în restul lumii și livrările vor începe înainte de finele acestui an.

Numai în acest moment se construiesc patru terminale și stau în așteptare multe altele. În numai 4-5 ani, Statele Unite vor să fie un jucător de importanța Qatarului, care acum e cel mai mare producător de gaz petrolier lichefiat din lume.

Producătorii de gaze de șist citați de The Telegraph vorbesc despre posibilitatea ca în final America să depășească Rusia ca cel mai mare exportator de gaz de toate felurile. E exact lucrul care îl sperie pe Vladimir Putin. La Summitul economic de la Sankt Petersburg, el a declarat că șisturile americane schimbă abrupt ordinea mondială, iar implicațiile sunt majore pentru țara sa.

Prețul gazului petrolier lichefiat ar scădea odată ce piața ar fi „inundată” - ar fi o sursă de energie alternativă la gazul rușilor. Cu cât mai multe vapoare de GPL american ajung în Europa, cu atât mai puternic se va eroda puterea de negociere a rușilor.

Șocul ar merge dincolo de negocierea prețului, Kremlinul pur și simplu nu va mai putea folosi Gazprom ca armă politică.

Europa așteaptă GPL-ul american cu brațele deschise. Lituania tocmai a finalizat lucrările la terminalul Independence, care poate deveni hub energetic pentru toate statele baltice. În același timp, Polonia lucrează la propriul terminal - ce va fi gata până la sfârșitul acestui an.

Când se sedimentează lucrurile și începe jocul cu adevărat, America are șanse uriașe să domine. Boom-ul său energetic e greu de replicat altundeva. Și China încearcă fracturarea hidraulică, dar nu poate produce cantități care să conteze - în zonele de unde poate extrage rentabil nu are îndeajuns de multă apă, așa că nu poate fractura.

Rusia încearcă, dar nu are tehnologie și know-how. Potrivit Lukoil, costurile de producție sunt de patru ori mai mari în Rusia decât cele ale americanilor. Astăzi, din 280 de sonde, americanii pot scoate cu o treime mai mult gaz decât scoteau în 2009 cu 1.200 de sonde.

Marcellus, un zăcământ despre care se credea că e pe moarte, produce acum mai mult decât exportă Rusia prin conductele Nord Stream și Yamal. Eficiența e atât de mare, iar costurile de producție scad atât de repede, încât industria energetică americană nu a fost îngenuncheată nici măcar de înjumătățirea prețului la petrol de anul trecut.

Dar există și o altă față a exporturilor americane. Gazul foarte ieftin din State a alimentat renașterea industrială a țării. A generat o explozie a investițiilor în industria petrochimică, a sticlei, a plasticului și a salvat oțelăriile americane de la moarte. Teama inițială era că vor pierde acest avantaj.

Doar că în Europa gazul petrolier lichefiat va ajunge oricum mai scump decât e acasă - trebuie să fie înghețat și transportat în vapoare speciale. Industria americană rămâne cu avantajul costurilor, iar politica americană cu influența.