Sari la conținut

Țara cu cea mai puțină corupție

Dacă vrem să reformăm politici, dacă vrem să combatem extremismul, dacă vrem să micşorăm distanţa dintre cele mai bogate şi cele mai sărace ţări din lume, trebuie să combatem corupţia”.

E apelul premierului David Cameron, lansat la summitul anti-corupţie pe care l-a găzduit, la Londra. 40 de ţări au participat la reuniunea care a durat o zi. Prea puţine ţări, prea puţin timp, dacă ne uităm la cât de răspândită este corupţia.

Două treimi din ţările lumii au o problemă cu corupţia, conform celui mai recent raport al Transparency International. Au fost evaluate 168 de ţări, care au primit punctaje de la 0 - adică cel mai corupt - şi până la 100 - adică cel mai puţin corupt.

68% dintre ţările evaluate au avut un punctaj sub 50. Îngrijorător e şi că, în jumătate din ţările G20, corupţia e o problemă gravă.

Pe primele locuri din Indexul de Percepţia a Corupţiei din 2015, adică ţările cel mai puţin corupte, găsim, pentru al doilea an consecutiv, Danemarca, urmată de Finlanda şi Suedia. Brazilia a avut cea mai mare scădere în clasament, de 7 poziţii, ceea ce a dus-o pe locul 76: Să ne uităm acum şi la codaşe: Afganistan, Coreea de Nord şi Somalia sunt considerate cele mai corupte ţări din lume.

Christine Lagarde, directoarea Fondului Monetar Internaţional: „Valoarea total a şpăgilor înseamnă aproximativ 2% din PIB-ul mondial. musca E o sumă uriaşă şi ne referim doar la mită. Corupţia poate lua multe forme. Corupţia e poluare, e o poluare pentru toată lumea. 2% din PIB-ul mondial înseamnă, în mare, două trilioane de dolari”.

Lupta împotriva acestui flagel al corupţiei devine din ce în ce mai complicată. Corupţia a devenit mult mai subtilă, mult mai elaborată. O realitate pe care Dosarul Panama, de pildă, a arătat-o din plin.

Dincolo de corupţia flagrantă şi de ingineriile fiscale, multe dintre ele, legale, care fac posibilă plimbarea banilor prin paradisuri fiscale până li se pierde urma, mai există o zonă gri, care face situaţia şi mai complicată. E vorba de aşa-numitul "capitalism de cumetrie". În această reţea e vorba de oameni care se îmbogăţesc graţie legăturilor pe care le au cu politicieni şi cu persoane din guvernele ţărilor lor. Nu e deloc o problemă minoră. Capitalismul de cumetrie îşi trăieşte cele mai bune zile. De fapt, cel mai bun deceniu.

The Economist: „La nivel mondial, averea miliardarilor din industriile de cumetrie a crescut cu 385% între 2004 şi 2014 şi a ajuns la 2 trilioane de dolari”.

Câteva exemple de astfel de industrii unde conexiunile politice înseamnă totul: industria armamentului, jocurile de noroc şi industria lemnului şi a cărbunelui. De multe ori, aceste afaceri sunt legale, dar nedrepte, comentează jurnaliştii.

Rusia este de departe ţara „capitaliştilor de cumetrie”, în vreme ce Germania e considerată ţara cea mai curată când vine vorba de capitaliştii de cumetrie.

Sunt nuanţe diferite ale unor probleme care afectează întreaga planetă. Într-o lume globalizată, în care sărăcia, instabilitatea şi frustrările sociale provocate de corupţie sau de societăţile în care „băieţii deştepţi” fac şi legea, şi banul, efectele ajung, până la urmă, să se resimtă ca un domino, peste tot.