Sari la conținut

Turcia vs. Rusia. Capacitățile militare ale celor două țări

TURCIA

Aşezată pe două continente, cu 97% din teritoriu în Asia şi 3% în Europa, Turcia controlează strâmtorile Bosfor şi Dardanele, care leagă Marea Neagră de Marea Mediterană. Tocmai pentru că are o poziţie excelentă pentru a ţine sub observaţie situaţia din Orientul Mijlociu, NATO are un comandament la Izmir, în timp ce americanii au acces la o bază militară extrem de importantă, la Incirlik.

La poziţia geografică se adaugă forţa militară a Turciei, a doua din NATO după Statele Unite. La o populaţie de aproape 78 de milioane de locuitori, forţele armate numără în total peste un milion de militari şi rezervişti.

Nu numai atât, dar marina militară turcă are peste 200 de nave, iar forţele aeriene aproximativ 250 de aparate de zbor.

La toate acestea se adaugă faptul că Turcia este una dintre cele cinci ţări membre NATO în care alianţa a detaşat arsenal nuclear. Astfel, Turcia dispune de aproximativ 90 de bombe nucleare.

RUSIA

Rusia este a doua ţară din lume, după Statele Unite, la capitolul capacitate militară. După anii de confuzie şi de după destrămarea lagărului comunist, Rusia a început încet, încet să-şi redobândească puterea. E rezultatul unei campanii susţinute şi, în mare măsură, revanşarde la adresa Vestului, o campanie condusă de preşedintele Vladimir Putin.

Liderul de la Kremlin a considerat dintotdeauna căderea URSS-ului drept o mare tragedie istorică şi şi-a propus refacerea fostei puteri şi renaşterea prestigiului Moscovei. Ambiţia fostului agent KGB s-a lovit, însă, de o noua situaţie geopolitică. De felul în care s-au reaşezat piesele pe tabla de şah europeană.

După dispariţia pactului de la Varşovia, Rusia pierde cordonul de siguranţă din vest. Pentru Moscova, problema s-a complicat mult mai tare când foşti sateliţi sovietici precum Ţările Baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România sau Bulgaria au intrat în Alianţa Nord-Atlantică.

În plus, amplasarea scutului antirachetă în Polonia şi România avea să fie considerată de către Moscova una dintre cele mai mari ameninţări la adresa siguranţei Rusiei.

Pentru a contracara această nouă realitate geopolitică, Moscova declanşează conflicte sau le întreţine pe aşa-numitele "conflicte îngheţate". Două ar fi motivele: o dată, pentru a bloca reorientarea sateliţilor rămaşi în sfera de influenţă a Rusiei spre alte centre de putere, apoi pentru a-şi asigura influenţa asupra unor regiuni considerate vitale pentru apărarea teritoriului rusesc. Abhazia, Osetia, Transnistria sunt cele mai cunoscute astfel de conflicte îngheţate. Iar războiul din Ucraina este ultimul şi cel mai important conflict de acest gen. Există o explicaţie clară: Ucraina şi Belarus rămăseseră ultimele avanposturi în calea înaintării NATO pe spre estul Europei.

Conflictul din Ucraina împinge Moscova spre o mişcare riscantă şi în acelaşi timp provocatoare. Rusia anexează Peninsula Crimeea printr-o strategie care pune pe gânduri Vestul. Moscova îşi trimite în Crimeea, dar şi în estul Ucrainei, aşa-numiţii omuleţi verzi, expresie folosită de oficialii NATO şi care le spune aşa soldaţilor ruşi fără însemne care acţionează în aceste regiuni.

O astfel de repliere geopolitică, la care se adaugă şi recenta implicare în teatrul de război din Siria, era imposibilă fără o spectaculoasă reformă a armatei. Lucru pe care Rusia lui Vladimir Putin îl anunţa încă din 2008. Liderul de la Kremlin anunţă investiţii de aproape 700 de miliarde de dolari pentru modernizarea armatei până în 2020.

Prin acest nou pachet de investiţii, Moscova îşi propune, astfel, modernizarea forţelor sale militare în proporţie de 70 la sută până la sfârşitul acestui deceniu.

În plus, pe toată această perioadă, armata rusă ar urma să fie dotată cu 800 de noi avioane, 1.200 de elicoptere, peste 40 de submarine, peste 60 de fregate şi corvete, cel puţin 20 de distrugătoare şi, nu în ultimul rând, şase portavioane.

Nu trebuie să uităm că puterea militară a Rusiei este deja impresionantă. Ea dispune de aproape 800 de mii de militari activi şi de aproape 2.500.000 de rezervişti. În plus, Armata rusă are deja peste 3.400 de avioane, cel puţin 1.000 de elicoptere de luptă, 55 de submarine, aproape 80 de fregate şi corvete, 12 distrugătoare şi un portavion.

Nu în ultimul rând, Rusia dispune de aproximativ 1.700 de focoase nucleare amplasate pe rachete balistice şi în bazele aeriene şi o rezervă de 4.500 de focoase care pot fi oricând puse în funcţiune. Nu în ultimul rând, pentru a contracara un eventual pericol reprezentat de scutul antirachetă din Polonia şi România, Rusia a dezvoltat rachetele Topol-M. Acestea îşi pot schimba traiectoria din mers, în timp real, şi ar putea penetra orice sistem antirachetă.

Forţa militară a Turciei, a doua din NATO

Personal militar activ şi în rezervă: 1.041.900 de oameni

Marina militară dispune de 212 nave de război

Aviaţia militară dispune de 250 de avioane F-16

Armament nuclear: 90 de bombe nucleare B61

Actuala putere militară a Rusiei

3.429 de avioane

1.120 de elicoptere

55 de submarine

4 fregate

74 de corvete

12 distrugătoare

1 portavion

Armamentul pe care Rusia îl va achiziţiona până în 2020

800 de avioane de luptă

1.200 de elicoptere

44 de submarine

36 de fregate

28 de corvete

24 de distrugătoare

6 portavioane