Viața lângă Fukushima, după dezastrul nuclear

Lukașenko le cere ucrainenilor să facă pace cu Putin ca să evite o „apocalipsă nucleară”

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Naraha, un mic orăşel la douăzeci de kilometri de fosta centrală nucleară de la Fukushima, a fost redeschis locuitorilor la sfârşitul anului trecut, însă doar patru sute din cei opt mii de rezidenţi s-au întors la casele lor. Majoritatea acestora sunt bătrâni, ceea ce ridică probleme în legătură cu funcţionarea în viitor a oraşului, pentru că nu va avea cine să lucreze.

Localitatea este prima redeschisă din zona interzisă din jurul centralei de la Fukushima şi ar fi trebuit să fie un exemplu al revitalizării întregii regiuni. Guvernul de la Tokyo spune că a investit aproape 200 de miliarde de dolari pentru a contracara efectele poluării radioactive și sume similare au fost anunțate pentru anii care vin.

Unul din principalele motive pentru care foştii locuitori nu se întorc este frica de radiaţii. Pragul este unul psihologic, întrucât nivelul de radiaţii se înscrie în limitele întâlnite în mod uzual în natură. Însă până la urmă, este de înţeles de ce tinerii nu vor să revină şi să îşi crească copiii la doar douăzeci de kilometri de cel mai mare dezastru nuclear din ultimele decenii.

Cel puțin teoretic, incidentele ar fi putut să fi evitate, sau cel puțin, așa cred procurorii japonezi. Fostul director al Companiei de Electricitate Tokio, precum şi alţi doi membri ai conducerii au fost trimişi în judecată pentru neglijenţă profesională în cazul accidentului de la Fukushima. Cei trei sunt acuzaţi că n-ar fi luat la timp decizia de a pompa apă de mare în reactoarele centralei nucleare, iar acestea au rămas fără răcire, ceea ce a provocat topirea miezului şi întregul dezastru nuclear pe care japonezii încă se străduiesc să îl rezolve.

Dacă ar fi decis introducerea apei de mare în reactoare imediat după defectarea sistemelor de răcire, s-ar fi putut evita sau limita măcar topirea barelor de combustibil. S-ar fi putut evita inclusiv eliberarea de radiaţii care a dus la evacuarea celor aproape două sute de mii de oameni, inclusiv cei din Naraha.

Printre consecinţele indeciziei oficialilor companiei japonezii se numără, conform procurorilor, rănirea a treisprezece muncitori de la centrala din Fukushima şi moartea a 44 de bătrâni şi persoane grav bolnave, care ar fi decedat ca urmare a evacuării.