Orașul plin de bogătași care a devenit citadela persoanelor fără adăpost. „N-am mai văzut niciodată așa ceva”

Ca produs social de entertainment, Los Angelesul, cetatea americană a societății spectacolului, răpește privirile tuturor cu vilele și conacele fantasmagorice ale strarutilor de la Hollywood, cu stilul de viață faraonic al oamenilor de afaceri. Însă, dincolo de această perdea de fum, o altă realitate domnește pe străzile metropolei: o dramă economică care lovește puternic în pătura săracă, o explozie statistică a numărului de oameni fără adăpost.

Anul trecut, rata persoanelor fără un acoperiș deasupra capului a crescut cu 23%. Trotuarele s-au transformat în veritabile tabere de refugiați, cu adăposturi improvizate din prelate și cartoane, relatează BBC. Turiștii pășesc printre oameni cuibăriți pe pături murdare și printre zeci de cerșetori întinși de-a lungul Bulevardului Hollywood, unde se află simbolul cu „S” mare al visului cinematografic american: celebra Walk of Fame. Totul pe fundalul sonor al mopurilor care spală urina și exrementele de pe asfalt și al înjurăturilor proprietarilor de magazine.

Ted Hayes, un activist de cursă lungă, poveștește că în cei 31 de ani de când se ocupă de problema oamenilor fără adăpost, „situația s-a agravat cum nu am mai văzut vreodată”. Hayes spune că gentrificarea centrului metropolei a început să împrăștie acest segment de populație pe toată întinderea Los Angelesului, într-o extindere fără precedent. Dacă în 2016, numărul oamenilor străzii era de 46.874, anul acesta cifra a atins pragul de 58.000.

Cum se vede din sectorul imobiliar situația? Kerry Morrison, directorul Alianței pentru Proprietari din Hollywood, susține că problema s-a acutizat în ultimii doi ani: „Ceva se schimbă chiar în acest moment. Puteam simți aproape visceral că ceva a început să se modifice de doi ani încoace”. Morrison consideră că un cumul de factori generează psihodrama imobiliară, printre care costurile locuințelor, din ce în ce mai ridicate și într-o antiteză absurdă cu veniturile.

Un alt determinism negativ ar putea fi depistat în politica Californiei în privința închisorilor. Statul vrea să adopte un nou set de legi care vizează populația penitenciarelor. Circa 9.500 de deținuți sunt așteptați să fie eliberați din spatele gratiilor înainte de termen în acest an. Kerry Morrison este de părere că, în cele mai multe cazuri, foștii deținuți vor ajunge tot pe străzi.

Peter Bowes, corespondentul BBC din Los Angeles, a discutat cu câțiva dintre cei pe care „Însorita Californie” i-a lăsat la mila celorlalți.

Kitty și fiica ei de 34 de ani, Sura, au văzut cândva în Los Angeles un colac de salvare pentru locurile de muncă pe care și le-au pierdut în Nevada. Așadar, au încerca să o ia de la capăt în California. În zadar. Acum trăiesc sub o bucată de pânză impermeabilă, noaptea, iar în timpul zilei se retrag într-o librărie, în principal pentru a-și putea încărca telefoanele mobile. „Nu ne-am găsit de muncă și nu ne-am putut permite o chirie. Prin urmare, am ajuns pe străzi”, spune Kitty.

„Oamenii sunt atrași în Los Angeles datorită climei, dar mai ales pentru că este un oraș de calibru mondial... Vin aici și se trezesc în niște situații în care este mult prea scump ca să trăiești de pe o lună pe alta”, precizează Tom Waldman, de la Autoritatea pentru Persoane fără Adăpost din Losa Angeles.

„Vreau să fiu celebru, vreau să fac muzică și să dansez”, îi mărturisește Kay, un tânăr de 20 de ani, reporterului BBC. Kay și amicii săi trăiesc într-un cort.

Tom Waldman descrie „invazia” de oameni fără adăpost din metropolă ca fiind una „paradoxală”. În ce sens? Anul trecut, mai mult de 14.000 de persoane au fost mutate în locuințe permanente sau de tranziție, cu 30% mai mult decât în 2015. Dintr-un anumit punct de vedere, „ne facem treaba mai bine”, subliniază Waldman, numai că situația generală se înrăutățește, chiar dacă voința politică pentru a dezlega acest nod gordian există. Legislatorii caută să adopte noi măsuri pentru a da startul construcției de locuințe la prețuri mai mult decât accesibile, laolaltă cu o infuzie de subvenții la plata chiriei. Potrivit estimărilor oficiale, statul California ar urma să investească anual, timp de un deceniu, 355 de milioane de dolari pe adăposturi, centre de reabilitare și alte servicii publice.

Protecționismul acesta sună bine doar pe foaie, este de părere activistul Ted Hayes: „Cu cât vor strânge mai mulți bani, cu atât mai rea va deveni problema. Banii nu ajung la oamenii de pe străzi”.