De la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin, trecând neapărat și pe la Stalin, mitul unei Rusii eterne și biruitoare rămâne. Sau cel puțin asta își dorește Kremlinul. O dată pe an, milioane de ruși defilează cu portretele rudelor lor dispărute sau rănite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Galia Ackerman este istoric de profesie și a investigat cum această inițiativă, la origini a societății civile, a fost „recuperată” de Kremlin spre propriul profit. O face în cartea „Regimentul nemuritor. Războiul sfânt al lui Putin”.
Ridicată la rang de „cauză sacră” de Vladimir Putin, comemorarea Marelui Război Patriotic - așa cum numește Rusia cel de-al Doilea Război Mondial - nu se materializează doar prin impunătoarea paradă militară de 9 Mai din Piața Roșie. Începând din 2015, celebrarea victoriei asupra naziștilor este însoțită și de uriașă defilare a civililor, așa-numitul „Regiment nemuritor”. Este un marș-procesiune în timpul căruia cei de azi defilează cu portretele celor morți în război - părinți sau bunici.
10 milioane de manifestanți „nemuritori”
De câțiva ani, Rusia orchestrează celebrări din ce în ce mai grandioase ale Marii Victorii din Al Doilea Război Mondial. O dată pe an, alaiuri interminabile defilează în sunetul cântecelor patriotice peste tot în țară, dar și în lume. Și flutură fotografii ale veteranilor și chiar portrete ale lui Stalin. Sunt „Regimentul nemuritor”.
Anul acesta, de 9 Mai, nu mai puțin de 10 milioane de bărbați și femei, susține agenția RIA Novosti, au mărșăluit în întreaga țară și chiar dincolo de frontierele ei, în multe alte țări, la imboldul ambasadelor ruse. Iar la Moscova, așa cum face de câțiva ani încoace, liderul de la Kremlin s-a instalat el însuși în primul rând al manifestanților, defilând cu un portret al tatălui său, rănit în luptă.
O capcană mentală creată de Putin
De ce există aceste parade masive, deși războiul s-a terminat de mai bine de 60 de ani? După căderea URSS, Rusia a devenit o putere regională slăbită și prost văzută de vecinii săi. Și atunci, Putin a avut ideea salvatoare: să folosească victoria contra nazismului pentru a readuce rușilor mândria trecutului lor sovietic, dând la o parte, desigur, aspectele întunecate. Poporul rus, care a câștigat războiul împotriva Răului, devine, firesc, încarnarea Binelui. Cu o conștiință națională astfel sacralizată, nu e dificil să convingi poporul că toate acțiunile regimului, indiferent care ar fi acestea (agresiuni împotriva Ucrainei și Georgiei, îngrădirea libertății de exprimare și de reuniune, asasinate politice), sunt legitime. Oare „Regimentul nemuritor” n-ar trebui să fie gata să apere Patria și să zdrobească dușmanii?
Rezultat al unor observații și cercetări care au durat o viață, cartea Galiei Ackerman trage un semnal de alarmă asupra nebuniei ultranaționaliste a unei țări care își militarizează copiii și societatea. Povestea „Regimentului nemuritor” poate fi privită ca o alegorie a ceea ce a devenit Rusia de când la putere a venit Vladimir Putin.
„În cartea sa, Galia Ackerman, care trăiește la Paris, analizează capcana mentală creată de Putin. Rescriind istoria secolului XX, liderul de la Kremlin a produs o viziune delirantă a unei Rusii care luptă din nou împotriva fascismului - în Ucraina, de pildă. Ca și cum a întreține vie flacăra Marelui Război Patriotic din 1941-1945 ar fi singurul mod de a-și fideliza poporul”, remarca Nathalie Nougareyde în The Guardian.
Cum a apărut „Regimentul nemuritor”
Eroii morți învie și defilează cu urmașii lor, cam asta ar fi filosofia din spatele „Regimentului nemuritor”.
Inițial, a fost o inițiativă care a venit dinspre societatea civilă: urmașii luptătorilor ruși din Al Doilea Război Mondial decid să marcheze în propriul lor stil amintirea prețului uriaș plătit de poporul rus pentru eliberarea țării.
În epoca sovietică, celebrările oficiale ale Victoriei, la 9 Mai, erau rezervate generalilor celebri și eroilor excepționali. Odată cu perestroika lui Gorbaciov, ici-colo, în mai multe regiuni, populația locală decide să vină în urma defilărilor militare obișnuite mărșăluind cu portrete ale părinților, bunicilor și străbunicilor care au luptat în uniforma Armatei Roșii împotriva naziștilor și aliaților lor. Era vorba, explică Galia Ackerman, de a restabili dreptatea: eroii care se bătuseră pentru libertatea țării lor aveau dreptul să asiste - ei sau portretele lor - la sărbătoarea Victoriei. Numai că începând din 2007, ideea se răspândește treptat în toate marile orașe ale Rusiei. Iar jurnaliștii au pus o etichetă acestei ceremonii: Regimentul nemuritor.
Aleksandr Dughin îi dă o alură mitică
Imediat, ideologii naționaliști ruși, în frunte cu vestitul teoretician național-bolșevic Aleksandr Dughin, se pun în mișcare pentru a da acestei defilări a civililor un sens cvasi-mistic: cel al unei prezențe reale a morților în mijlocul celor vii, care comunică într-un cult al patriei nemuritoare: „morții învie, morții trăiesc, morții sunt în sângele nostru”.
Puterea recuperează astfel o inițiativă a societății civile pentru a o instrumentaliza. Atitudinea puterii față de „Regimentul nemuritor” este revelatoare. Putin asistă cu interes la creșterea în popularitate a mișcării.
Vladimir Putin se alătură „Regimentului nemuritor”
La 9 mai 2010 nu erau decât 5.000 de „nemuritori” la Moscova. Dar în 2013, „Regimentul nemuritor” defila în 120 de oraș rusești, dar și în Ucraina, Kazahstan și Israel. În anul următor, defilarea civililor care au în mâini portrete ale foștilor luptători are loc în 500 de orașe și în șapte țări. Iar în 2015, Putin decide să acorde sprijinul statului pentru „Regimentul nemuritor” și să intre el însuși în rândurile celor care defilează. Și o face, în acel an, la 9 Mai, la Moscova, în fruntea unui alai de jumătate de milion de persoane, aducând portretul tatălui său.
De atunci, mulțimi imense (aproape opt milioane de persoane, în 2017) defilează în fiecare an într-o ordine aproape militară. „Statul a acaparat o inițiativă a cărui obiectiv inițial era mai degrabă nobil: să păstreze, în sânul fiecărei familii, amintirea generației care a trecut prin Marele Război Patriotic”, punctează Galia Ackerman.
Își fac apariția portretele lui Stalin
Portretele lui Stalin își fac curând apariția în rândul „nemuritorilor”. În februarie 2017, dictatorul sângeros era, în Rusia, în fruntea unui clasament al celor mai mari personalități ale istoriei mondiale, cu o rată de popularitate de 38 la sută, devansându-i astfel pe Vladimir Putin și pe Pușkin. Ca urmare, regimul a manipulat în mod din ce în ce mai deschis acest mit patriotic în profitul propriei propagande ultranaționaliste și războinice.
În fapt, întreg trecutul Rusiei și al Uniunii Sovietice face obiectul unei prezentări eroice, care e pusă în slujba puterii de acum și a ambițiilor sale.
În același mod în care Stalin îi comanda marelui regizor Serghei Eisenstein un film care să prezinte gloria lui Aleksandr Nevski, cneazul rus care îi învingea pe cavalerii teutoni, scopul fiind acela de a ralia popoarele Uniunii Sovietice, Putin și „tehnocrații” săi politici cultivă insidios nostalgia imperiului sovietic. Se feresc însă să amintească de Pactul germano-sovietic din august 1939. Pentru că acest episod, al alianței militare și economice dintre cele două regimuri totalitariste, care a durat aproape doi ani, nu-și are locul în istoria sfântă a regimului.
Însă paradoxul acestei istorii rescrise de regimul Putin este că se celebrează deopotrivă gloriosul trecut țarist și mai puțin glorioasa moștenire a regimului sovietic. Ceea ce este subliniat ca fiind pozitiv, în ambele cazuri, este expansiunea teritorială a Rusiei, cucerirea de noi teritorii. Pentru a ajunge la această stranie reconciliere este ștearsă natura comunistă a fostei URSS. Istoria Marii Rusii este numai una. Și ea este, tot timpul, glorioasă...
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
