Sari la conținut

Dedesubturile războiului lui Donald Trump cu presa. Interviu cu doi jurnaliști de la The Atlantic și CNN

Libertatea presei este o valoare fundamentală într-o democraţie. Problemele Statelor Unite, multe dintre ele datorate felului în care face politică Donald Trump, sunt analizate în detaliu de media. Atât de atent încât, săptămâna aceasta, preşedintele SUA a început să întrebe pe Twitter dacă nu cumva televiziunile care îl critică ar trebui să rămână fără licenţă. Doi jurnalişti celebri, de la organizaţii importante, The Atlantic şi CNN, au venit în România la invitaţia Institutului Aspen.

 

  • „SUA sunt în situaţia în care spun restului lumii: ajutaţi-ne cu problemele noastre, ajutaţi-ne în cazul Coreei de Nord, faceţi ce vrem noi şi apropos... noi nu ne vom ocupa de schimbările climatice, nici de afacerea nucleară iraniană. Acest fapt limitează puterea şi prestigiul SUA” - Steve Clemons, editorialist  de politică externă la The Atlantic.

  • „Cred că ar fi o prostie să ne concentrăm doar pe Rusia sau pe NATO dacă vorbim de hacking. Dacă ceva se poate conecta la internet, atunci poate fi spart, indiferent că autorii sunt ruşii sau chinezii sau SUA. Să ai impresia că SUA nu a spart nimic, ar fi stupid” - Samuel Burke, corespondent CNN.

Balazs Barabas: Urmăriţi politica externă americană de ani de zile, de zeci de ani. De foarte mult timp. V-aţi ocupat şi de politica externă a administraţiei Obama, care a fost mai mult sau mai puţin coerentă, dar de când Donald Trump a preluat administraţia avem sentimentul că politica externă se face după metode improvizate, decizii care se iau pas cu pas. Aşa este?

Steve Clemons: Este pe jumătate adevărat. Cred că Donald Trump are câţiva consilieri foarte buni pentru securitatea naţională, secretarul pentru apărare, gral-ul Mattis, consilierul pentru securitatea internă, gral-ul McMaster. Aceştia sunt gânditori serioşi de strategie, gândesc pe termen lung, se gândesc la ecoul efectelor politicilor pe tot globul, cum să lucreze cu aliaţii, ce semnale să trimită. Cu tot respectul pentru Donald Trump, el pare să... tu ai spus improvizeze, eu îi spun "o scaldă", acesta este termenul pe care îl folosim. În mod special la întâlnirea G20 de la Hamburg, am spus la televiziunea noastră naţională că poate Donald Trump ne va surprinde, nu mă aştept la asta, dar poate este foarte deştept şi-a plănuit întâlnirea şi va veni cu o strategie care să arate că interesele de securitate americane merg mai departe, dar nu a făcut acest lucru. A intrat şi a improvizat ceva pe ultima sută de metri, fără să-şi consulte consilierii şi este probabil unul dintre cei mai puţin pregătiţi preşedinţi ai SUA în domeniul securităţii naţionale, de până acum.

Balazs Barabas: Este o chestiune de slab pregătit sau este legat de faptul că nu ascultă de nimeni, ascultă de instinctele sale?

Steve Clemons: Nu ştiu care sunt faptele în această privinţă, tot ce putem face este să supraveghem „scena”. Sunt apropiat cu mulţi oameni de la Casa Albă, vorbesc cu ei foarte des. Cred că uneori ascultă, alteori nu. Până pe 15 octombrie şi probabil foarte curând va comenta despre afacerea nucleară iraniană. Şi este deja clar că Donald Trump trimite semnale şi am vorbit deja despre asta în presa americană, că plănuieşte să spună că aceasta afacere de securitate iraniană nu este în interesul nostru naţional şi acest lucru va duce chestiunea la nivelul Congresului, să se discute dacă se aplică sancţiuni sau nu. Ce este interesat legat de aceste chestiuni este că generalul McMaster, secretarul de stat Rex Tillerson, Jim Mattis, chiar acum câteva zile a spus că această afacere este şi în interesul american şi este importantă menţinerea acestei structuri. Este importantă şi structura afacerii, dar şi semnalul pe care îl dăm aliaţilor noştri, care sunt foarte îngrijoraţi de faptul că Donald Trump şi SUA vor ieşi din oricare alt aranjament internaţional care este în vigoare. Da, pare că este destul de impulsiv şi interesat destul de mult de propriul său interes, fără să fie interesat de alte lucruri, dar aş putea să vorbesc despre Coreea de Nord, despre câteva dintre discursurile atente sau la întâmplare pe care le-a avut pe subiect. I-a ascultat pe consilieri, nu vreau să rămână ideea că niciodată nu ascultă de nimeni. Doar că nu ascultă de nimeni până la capăt.

Balazs Barabas: Care este relaţia sa cu Rusia? Am văzut că la început era foarte prietenos, făcea declaraţii foarte prietenoase.

Steve Clemons: Da, este ciudat.

Balazs Barabas: Dar acum lucrurile sunt „îngheţate”?

Steve Clemons: Cred că toţi am fost uimiţi de fascinaţia şi adoraţia pe care Donald Trump o arăta pentru Vladimir Putin şi Rusia. Poţi face un caz de strategie legat de apropierea dintre SUA şi Rusia, dar acest lucru te va duce pe anumite căi. De exemplu, nu s-ar renunţa la afacerea nucleară iraniană, ai încerca să controlezi lucrurile din Siria şi să faci Orientul Mijlociu puţin mai diferit dacă s-ar aplica această afacere. Dar, doar Rusia? Asta este ceva ce nu a înţeles nimeni. Linia Washington-ului a fost mereu: ce au ruşii despre Donald Trump, dacă el îi iubeşte şi îşi loveşte în dinţi aliaţii. Cam aceasta a fost în mare întrebarea pe care mulţi dintre noi nu am înţeles-o. Dar ce se întâmplă în esenţă este faptul că, Congresul SUA a luat de la preşedinte o anume cantitate de putere legat de Rusia şi abilitatea lui de a controla sancţiunile sau de a le îndepărta. Cred că Donald Trump este „într-o cutie” şi la fel, secretarul de stat nu a fost nici el confortabil cu direcţia lui Donald Trump şi a avut anumite prerogative care erau doar ale lui şi ale departamentului de stat şi am văzut un fel de sistem de echilibru în cadrul administraţiei şi cumva, acest lucru era sănătos. Relaţia lui Donald Trump cu Vladimir Putin şi Rusia poate fi îngheţată acum, poate vroia să treacă la un nivel mai bun, dar alte părţi ale guvernului l-au constrâns.

Balazs Barabas: Şi asta este un lucru bun, nu?

Steve Clemons: Cred că este sănătos să ne asigurăm că nu virăm într-o anumită direcţie prea repede. Să fii o superputere şi nu sunt sigur că America este o superputere în sensul clasic, dar de fiecare dată când o putere mare din lume încearcă să facă ceva, indiferent dacă se ocupă de criminalitatea cu droguri în toată lumea, cu schimbările climatice, când încearcă să stabilizeze economia globală, să se ocupe de sărăcie, de refugiaţi, de criza uriaşă a refugiaţilor din lume, niciuna dintre aceste probleme nu poate fi rezolvată de o singură naţiune. Trebuie să lucrăm împreună pentru a reuşi. Dar acum, SUA sunt în situaţia în care spun restului lumii: ajutaţi-ne cu problemele noastre, ajutaţi-ne în cazul Coreei de Nord, faceţi ce vrem noi şi apropos, noi nu ne vom ocupa de schimbările climatice, nici de afacerea nucleară iraniană. Deci, SUA spune nu lucrurilor care sunt importante pentru alte puteri din lume, în timp ce vrea ca restul lumii să spună da la orice stabileşte ca prioritate Donald Trump. Acest lucru nu este sănătos. Acest fapt limitează puterea SUA şi prestigiul pe care îl are astăzi SUA.

Balazs Barabas: Preşedintele nostru, Klaus Iohannis, s-a întâlnit cu Donald Trump. Este o întâlnire de protocol sau Donald Trump chiar este mai atent la ţările din estul Europei?

Steve Clemons: Cred că a fost împins de Jim Mattis, secretarul pentru apărare, să se asigure că ţările din estul Europei se simt iubite de SUA, să simtă că primesc atenţie, în mod special ţări precum Polonia, unde avem soldaţi americani. După prima oară când preşedintele nu a dorit să menţioneze articolul 5, că un atac asupra unui mebru este un atac asupra tuturor celor din NATO. El a spus indirect acest lucru, dar nu a spus-o când era nevoie să o spună şi acest lucru a trimis o undă de şoc în toată Europa, dar mai ales în est, pentru că îngrijoraţi sau nu, Donald Trump a dat un fel de semnal Rusiei că nu vom fi o alianţă solidă, că nu ne vom susţine angajamentele aşa cum am zis. Aşa că, eu cred că aceasta a fost una dintre liniile roşii pentru secretarul apărării Jim Mattis şi alţii care sunt parte din administraţie şi se ocupă de securitate. Ei au spus că trebuie să acorzi mai multă atenţie, mai solidă, coerentă ţărilor din estul Europei de care suntem apropiaţi. Este ceva complicat, pentru că în câteva dintre aceste ţări estice aveţi politici complicate. Nu voi vorbi despre România, dar Ungaria este complicată, Turcia este un membru NATO şi chiar dacă nu este în estul Europei, este un aliat NATO şi ceea ce se întâmplă astăzi în Turcia nu este deloc confortabil pentru mulţi americani. Dar, Donald Trump nu pare să aibă o problemă cu asta şi acest lucru a creat multă tensiune la Washington, pentru că este imprevizibil şi cred că propriul partid va încerca să îl limiteze tot mai mult.

Balazs Barabas: Sunt ţări, Ungaria inclusiv, care au fost foarte fericite când preşedintele Trump a spus „America înainte de toate”, pentru că au interpretat afirmaţia ca pe un drept al fiecăruia să facă ceea ce vrea, să treacă de limitele democraţiei, să demoleze pricipiile instituţionale şi aceste lucruri nu ar deranja America. Au dreptate să creadă lucrurile acestea?

Steve Clemons: Nu sunt într-o ipostază incorectă atunci când au auzit în cuvintele lui Donald Trump o frază la întâmplare, ceva ce noi am numi iliberalism, o diminuare a democraţiei este în regulă pentru el, nu este neapărat ceva care l-ar preocupa sau îngrijora. Nu acesta este mesajul SUA, nu este mesajul Congresului şi nici măcar al oamenilor cheie din cabinetul său. Avem o problemă acum, o problemă foarte mare în SUA şi anume: preşedintele SUA, care de regulă reprezintă cel mai bun mesaj, mesajul consistent, integrator al naţiunii, nu mai face acest lucru acum. Şi este absolut deconcentrant că preşedintele poate trimite semnale lui Orban sau Ungariei că nu se supără prea tare că acesta taie de pildă libertatea presei sau că anihilează anumite partide de opoziţie. Cred că la fel se face şi în Turcia, dar şi în alte ţări din lume. Deci avem o problemă legată de faptul că liderul nostru trimite mesaje lipsite de consistenţă. Dacă mă gândesc la fiecare preşedinte republican sau democrat, chiar şi la cel mai realist preşedinte al SUA, niciunul nu a spus vreodată astfel de lucruri care ar asigura personalităţilor de tip dictatorial o perioadă plăcută. Cred că asta a început deja să se întâmple cu Donald Trump, dar nu şi cu guvernul SUA, în afară de Donald Trump.

Balazs Barabas: Este o anchetă în desfăşurare în SUA legat de interferenţele Rusiei în sistemul electoral şi digital american. Dacă ancheta dovedeşte că într-adevăr Rusia a făcut aceste lucruri, care vor fi consecinţele?

Steve Clemons: Am văzut deja o serie de consecinţe cu Rusia, dacă ne uităm la sancţiuni, la reducerea numărului de diplomaţi, dar la final este vorba despre politica SUA faţă de Rusia. Ai putea să vezi Congresul acţionând, acţiuni demonstrative, dar acum faptul este consumat. Şi cred că unul dintre lucrurile care trebuie să se întâmple ca răspuns este că întrebarea mai profundă, întrebarea politică ar trebui să fie: cineva dintre oamenii de campanie a lui Trump au interacţionat în mod activ cu ruşii ca să facă aceste lucruri? Cine le-a spus ruşilor să se concentreze pe statele Michigan şi Wisconsin, după cum am descoperit că au făcut acele reclame de pe Facebook şi Twitter. Deci, găsirea ţintelor este un aspect sau poate ruşii sunt incredibil de deştepţi când vine vorba despre scena politică americană şi au această sofisticare să se uite la districtele congresionale într-un fel care ne-a surprins pe mulţi dintre noi. Dacă pot dovedi înţelegeri secrete, abia atunci ar apărea o criză constituţională în SUA, pentru că în acel moment ar apărea întrebarea: sunt suficienţi republicani, pentru că amintiţi-vă, republicanii controlează senatul şi parlamentul. Procedurile de punere sub acuzare încep în parlament şi este nevoie de multe voturi să treacă. Dar, dacă găseşti înţelegeri secrete reale, dacă Robert Mueller, procurorul, este capabil să pună pe masă un raport pentru Congres în care să arate ce a găsit şi cheia la care se vor uita toţi este dacă Paul Manafort, fostul şef al campaniei lui Donald Trump a făcut înţelegeri secrete, că Michael Flynn a făcut asta, că Erik Trump, unul dintre fii lui Trump, a făcut asta, Jared Kushner a solicitat băncilor finanţare pentru proiecte pe care le-ar fi putut avea cu ruşii în perioada alegerilor. Au fost astfel de afaceri făcute? Pentru că trebuie să înţelegem, preşedintele Trump a ridicat ştacheta în timpul campaniei şi a spus că nimeni dintre oamenii lui, nici el, nu au interese în Rusia, nu au afaceri în Rusia, nu au nimic de a face cu Rusia, deloc. Asta a spus Donald Trump şi deja este clar ceva neadevărat. Cred că trebuie să vedem cum răspunde sistemul politic, pentru că vor fi întrebări politice, dar procurorul Mueller va fi cel care pune semnul de adevăr în aceste chestiuni. O întrebare şi mai interesantă decât dacă Rusia a făcut aceste lucruri, ştim că le-a făcut, este cât de mulţi americani activi s-au parteneriat cu Rusia ca să reuşească aceste lucruri.

Balazs Barabas: Cât de departe va merge partidul republican pentru a-l proteja pe Trump?

Steve Clemons: Cred că acum sunt amestecate părerile, cred că simt că au puterea, că au posibilitatea să facă ceva legat de sistemul de taxe, vor mai încerca în domeniul sănătăţii, dar vor eşua, aşa că sunt într-o perioadă, ca să folosesc o metaforă din baseball, nu ştiu una din fotbal, dar au timpul şi bastonul. Vor să protejeze aceste lucruri, vor să obţină cât mai mult din această perioadă şi sunt dispuşi să meargă destul de departe cu protejarea lui Trump. Dar nu vor proteja ilegalităţile şi nu vor proteja sfidarea aliaţilor şi nu îl vor proteja nici dacă „îmbrăţişează” Rusia, un adversar cheie, un adversar evident al SUA şi este interesant, pentru că ei au arătat o lipsă de dorinţă pentru susţinerea lui Trump. Nu îl vor pune în situaţii jenante în public, dar vedem Congresul făcând lucruri pe care nu le-am văzut de foarte mulţi ani. Preiau puterea de la latura executivă, pas cu pas şi îi restricţionează abilităţile de a face aceste lucruri. Eu cred că asta este interesant.

Burke: Dacă ceva se poate conecta la internet, atunci poate fi spart

Balazs Barabas: Odată cu răspândirea accesului la internet, şi mai ales a dispozitivelor smart, industria media s-a schimbat radical, modelul de afaceri s-a prăbuşit. Practic, primim informaţii de peste tot. Avem acces la orice, ceea ce este un lucru bun pe de o parte, şi rău pe de alta. Nu putem face diferenţa între ceea ce este adevărat şi ce nu. Şi a mai apărut şi fenomenul ştirilor false. Deci, cum putem selecta, din punctul dvs de vedere ştirile, în ce putem avea încredere?

Samuel Burke, CNN: Cred că într-un fel, întregul fenomen al ştirilor false şi existenţa a multor platforme digitale este de fapt benefic pentru companiile de media tradiţionale, ca CNN. E un brand în care oamenii ştiu că pot avea încredere. Chiar dacă ei accesează noi platforme, chiar dacă primesc ştiri false, este o oportunitate uriaşă pentru noi, pentru că oamenii devin tot mai conştienţi că există informaţii incorecte, ba chiar dez-informaţii, incorecte în mod intenţionat, şi ştiu că trebuie să le verifice, să le compare. Chiar dacă sunt suspicioşi faţă de ştirile false, chiar dacă nu ştiu că sunt ştiri false, oamenii ştiu că trebuie să se întoarcă la sursele tradiţionale, ca măcar să vadă ce spun ei. Şi cred că de aceea CNN - chiar dacă spuneaţi că întregul model de afaceri se schimbă -, CNN şi-a încheiat unul din cei mai performanţi ani, pe televiuziune, ceea ce unii spun că dispare, că nimeni nu se mai uită, deci am avut unul din cei mai buni ani, iar platforma digitală a CNN a devenit platforma de ştiri nr. 1 din lume. N-ai zice că putea avea aceste performanţe, cu toată competiţia de pe piaţă, dar cred că multe organe de presă vechi, tradiţionale, văd acest lucru ca o oportunitate, iar noi profităm de această oportunitate.

Balazs Barabas: Care este situaţia cu hackerii ruşi care accesează sisteme critice? Tocmai am văzut o ştire pe Wall Street Journal despre telefoanele unor ofiţeri NATO care au fost sparte, lista de contacte le-a fost ştearsă, au intrat în aceste dispozitive şi au sustras date. Deci cum pot soluţiile de securitate ţine pasul cu acţiunile hackerilor şi să oprească infiltrările în sistemele critice?

Samuel Burke: Cred că ar fi o prostie să ne concentrăm doar pe Rusia sau pe NATO dacă vorbim de hacking. Dacă ceva se poate conecta la internet, atunci poate fi spart, indiferent că autorii sunt ruşii sau chinezii sau SUA. Să nu uităm că practic SUA a inventat internetul. Dacă ai impresia că SUA nu a spart nimic, ar fi o prostie. Evident, orice guvern deştept va folosi hackingul ca una din sursele de strângere de informaţii. Cei mai mulţi experţi de securitate consideră că e un pericol real, că SUA a fost capabilă să intre în programul nuclear iranian. Deci ar fi o greşeală să ne gândim doar în termenii unei ţări sau unei organizaţii.

Balazs Barabas: Sau cei răi să fie cei buni.

Samuel Burke: Da, cei buni şi cei răi. Oameni deştepţi vor face asta. Gândiţi-vă la Barack Obama. Când a avut întâlniri cu Consiliul de Securitate, îşi puneau telefoanele în frigider. Deci deschideau frigiderul şi puneau telefoanele acolo. Asta trebuie să înţeleagă lumea: dacă vrem cu adevărat securitate, trebuie să fie offline. E imposibil să ai ceva 100% sigur. Aşa ceva nu există. Deci cred că în cele din urmă companiile aeriene vor profita din asta, că oamenii vor trebui să se întâlnească personal. Dacă o informaţie poate ajunge pe internet, poate fi spartă.

Balazs Barabas: Ce credeţi că oamenii de zi cu zi ar trebui să facă? E suficient să pui un program antivirus pe calculator sau telefon şi eşti protejat?

Samuel Burke: Pentru mine, două lucruri sunt foarte importante. Asiguraţi-vă că sistemul de operare este actualizat. Dacă vă uitaţi la virusul Wanna Cry care a afectat multe echipamente, a mers pentru că Windows nu era actualizat. Deci dacă primiţi acele mesaje enervante: „actualizaţi”, atunci faceţi acest lucru. Ar fi salvat sistemul de sănătate al Marii Britanii. Calculatoarele spitalelor au fost sparte pentru că Windows nu a fost actualizat. Deci indiferent că e Windows, Android sau iOS, actualizaţi în mod regulat. Al doilea lucru important este autentificare cu doi factori. Asta înseamnă că dacă intri în Gmail, nu doar introduci parola, dar ceri şi un cod trimis pe telefon. În felul acesta dacă ţi se fură parola, nu contează, pentru că e nevoie şi de codul trimis pe telefon. Nu elimini complet posibilitatea spargerii, dar posiblitatea ei vă scădea în mare măsură.

Balazs Barabas: Acum, că ISIS suferă înfrângeri, pierde teritorii, situaţia se stabilizează. Dar înainte am văzut multe ştiri despre oameni ai ISIS care făceau hacking şi foloseau diverse platforme pentru a ţine legătura şi a ataca. Cum se foloseşte terorismul de tehnologia digitală şi cum putem împiedica acest lucru?

Samuel Burke: ISIS a fost incredibil de eficient pe reţelele de socializare. Nu doar prin folosirea lor, dar şi a tehnicilor de marketing, şi a părea mai puternici decât în realitate. Un om pe nume J. M. Berger a făcut numeroase studii, a observat cum folosesc reţele de bot-uri ca să pară că tot mai mulţi oameni sunt de partea ISIS. Deci e important să facem presiune asupra companiilor reţelelor de socializare pentru a elimina aceste organizaţii de pe platformele lor. Ceea ce a fost foarte eficient, multe companii ca Facebook, Twitter au fost capabile să le elimine de pe principalele platforme. Problema acum e că pe platformele mai mici - pe undeva e şi bine, pentru că pe platformele mai mici sunt şi oameni mai puţini, deci nu mai sunt capabili să-şi transmită în număr mare mesajele -, dar altceva vreau să spun: am relatat despre multe atacuri teroriste în Marea Britanie, ceea ce n-aş fi crezut că o voi face atât de des... De foarte multe ori, când mergem să vorbim cu familiile, vecinii, prietenii acestor oameni, care poate au fost radicalizaţi online, de multe ori ei spuneau: nu sunt surprins. Ei nu spun: habar n-aveam, nu ştiam că fac asta. Spun: am sunat la poliţie, încercam să spun oamenilor. Un tip din Marea Britanie era pe postul naţional cu un steag similar ISIS în mijlocul unui parc din centrul Londrei. Cum să fie o surpriză? Păi n-a fost o surpriză pentru mulţi oameni. Deci în cele din urmă, la nivelul cel mai jos, un vecin semnalează o dată, de două ori la poliţie, nu neapărat oameni de tip FBI, la nivel naţional, ci oameni de rând, care pot intra într-o comunitate şi pot observa ce se întâmplă, pentru că nu se poate ca cineva cu un steag asemănător cu ISIS să comită fără probleme un atac terorist. Deci putem vorbi de spaţiul online dar şi de ce facem în viaţa de zi cu zi mai ales în ţări ca Marea Britanie, unde trăiesc, sau SUA, unde m-am născut, unde aceste atacuri devin prea dese.