Sari la conținut

DOSAR INTERNAȚIONAL | Cum va arăta America lui Trump?

A spus deja că nu înţelege rostul Alianţei Nord-Atlantice. A promis că va creşte puterea şi dimensiunea armatei americane, dar n-a apucat să explice şi cu ce bani. A garantat că va învinge organizaţia Stat Islamic. Cum? Simplu, zice el: cu multe bombe!

Acesta fiind profilul conturat, se naşte o mare îngrijorare cu privire la Donald Trump. Dacă va deveni comandantul suprem al armatei americane, militarii ar putea fi nevoiţi să nu-i respecte ordinele. E avertismentul unui fost şef al CIA.

Michael Hayden, fost director al CIA şi NSA: „Aş fi extrem de îngrijorat dacă preşedintele Trump ar guverna în conformitate cu limbajul folosit de candidatul Trump, în timpul campaniei”.

Este o reacţie care a venit după ce Trump s-a declarat, în repetate rânduri, pentru folosirea torturii şi pentru asasinarea familiilor teoriştilor.

Dacă ar fi să dea astfel de ordine, odată venit la putere, forţele armate americane ar refuza să acţioneze”, a avertizat Michael Hayden.

Să ne uităm acum la imigraţie, unul dintre subiectele preferate ale campaniei Trump. Magnatul promite două lucruri pe care toţi experţii le consideră imposibile şi dezastruoase din punct de vedere economic. Primul: deportarea tuturor imigranţilor ilegali din SUA - adică 11 milioane de oameni! A doua promisiune sună la fel de prost:

Voi construi un zid măreţ la graniţa noastră de sud! E un zid Trump. Un zid frumos. Voi construi cel mai bun zid pe care l-aţi văzut vreodată! O să-mi pun numele pe el. Vreau un zid splendid! Zidul Trump - o, ce frumos va fi acel zid! Să zicem că zidul va costa 4 miliarde”.

În privința costurilor, s-a contrazis de mai multe ori.

Ei, spui că va costa 10”.

Asta înseamnă 4 miliarde, dacă ştii ce faci”.

Zidul va costa 6-7 miliarde”.

Zidul va costa, probabil, 8 miliarde de dolari”.

„Zidul va fi construit şi va costa 10 miliarde de dolari. Sunt mulţi bani, dar e un zid!”

„Zidul va costa 10 miliarde, poate 12 – depinde”.

Aşadar, un zid care va costa undeva între 4 şi 12 miliarde de dolari.

Experţii spun că eventualul zid Trump va costa cel puţin 25 de miliarde de dolari, fără terenul de sub el şi fără întreţinerea lui. De unde ar veni banii? Donald Trump ştie şi asta: „Mexicul va plăti pentru zid! Şi vor fi fericiţi cu asta!”

Reacțiile vecinilor nu au întârziat:

Felipe Calderon, fostul preşedinte al Mexicului: „Noi, poporul mexican, nu vom da niciun cent pentru un astfel de zid tâmpit!”

Vicente Fox, fostul preşedinte al Mexicului: „Nu o să plătesc pentru zidul ăla...! Să plătească el!”

Aşadar, unul dintre stâlpii de susţinere ai eventualei preşedinţii Trump se clatină din capul locului: zidul nu doar că este imposibil economic, e şi un coşmar logistic şi, o spun tot experţii, complet inutil! Peste jumătate din imigranţii ilegali din Statele Unite au ajuns în America pe rute tradiţionale şi cu vize în regulă, nu trecând clandestin graniţa cu Mexicul.

Istoria ne-a arătat că un gard nu e o soluţie. Este mai degrabă nevoie de politici imigraţioniste adecvate, care să respecte demnitatea şi umanitatea oamenilor care fug din tot felul de situaţii. Nu avem nevoie de garduri”, explică Jerry Gonzalez, director executiv la Georgia Association of Latino Elected Officials (GALEO).

Dincolo de imigraţie şi apărare, există şi îngrijorări cu privire la libertăţile şi drepturile civile ale americanilor. Să o luăm cu Primul Amendament la Constituţia SUA, cel privind libertatea de expresie.

- Uitaţi-vă la toate camerele acelea! Sunt cei mai necinstiţi oameni din lume! Jurnaliştii! Sunt cei mai răi!

- Urâm presa?

- Da!

Acesta este punctul în care se află acum relaţia candidatului Trump cu presa. Dacă este deranjat de vreun reporter, Trump simplifică situaţia: îl dă afară de la conferinţele lui de presă.

Apoi, lista abordărilor controversate continuă.

Reporter: Spuneţi că, dacă veţi deveni preşedinte, veţi încerca să numiţi judecători ai Curţii Supreme care să răstoarne decizia privind căsătoriile între persoane de acelaşi sex?

Trump: Aş lua serios în calcul acest lucru, da.

- Credeţi că trebuie pedepsite avorturile, da sau nu?

- Răspunsul este că trebuie să existe o formă de pedeapsă.

- Pentru femei?

- Da, trebuie să existe.

- 10 cenţi, 10 ani, ce anume?

- Lăsaţi-mă să spun, nu ştiu exact.

- De ce nu?

- Nu ştiu!

După aproape două mandate ale lui Barack Obama, marcate de o imposibilitate a negocierii dusă până la blocaj instituţional, Trump promite că va fi un preşedinte care se va târgui pentru a obţine orice.

„În mai toate declaraţiile pe care le face, Trump descrie preşedinţia SUA drept o arenă în care ar rezolva probleme folosindu-se de voinţa sa şi de abilităţile de negociator. (...) Totuşi, chiar şi cei mai înverşunaţi preşedinţi descoperă repede limitele puterilor lor”, scria Los Angeles Times.

Aici este vestea bună pentru cei îngrijoraţi că Donald Trump ar putea deveni cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite. Oricât de departe a mers în campania electorală, sistemul instituţional american va fi cel care îl va ţine în limitele statului de drept.

Lumea văzută de Trump

Spune că vrea să fie prieten cu toţi liderii lumii. Deocamdată, a reuşit să înfurie mai toţi aliaţii Statelor Unite. Unii dintre ei au dezbătut chiar dacă nu cumva Donald Trump ar trebui să aibă interdicţie de intrare în ţările lor. Iar discursul lui despre politică externă nu a reuşit să îi liniştească pe cei care-l critică. Ne uităm, în continuare, la lumea lui Donald Trump. O analiză despre cum ar arăta relaţia "preşedintelui Trump" cu comunitatea internaţională.

America vrea să trăiască în pace şi prietenie cu Rusia şi cu China şi va avea o politică externă disciplinată şi consistentă. E viziunea de preşedinte a lui Donald Trump, care a trasat liniile politicii sale externe într-un discurs menit să-i convingă pe sceptici că înţelege ce se întâmplă în lume şi că se va descurca perfect. Trump a promis că va pune mereu pe primul plan America şi că America va fi din nou măreaţă. Nu a dat detalii, în schimb a criticat cam toate deciziile luate de adminstraţia Obama. Şi, ca să fie cât mai convingător în demersul său, Donald Trump a renunţat să fie spontan şi imprevizibil, vorbind liber, şi a preferat să citească un discurs pregătit dinainte de echipa sa.

„A venit vremea să scuturăm de praf politica externă a Americii. Politica mea externă va pune întotdeauna pe primul plan interesele poporului american şi securitatea Americii. Trebuie să fie pe primul plan. Trebuie!

Nu vom mai lăsa această ţară şi nici pe cetăţenii ei pradă unui fals slogan al globalizării. Statele-naţiuni rămân adevărata fundaţie a fericirii şi armoniei.

Politica noastră externă este un mare dezastru. Fără viziune. Fără scop. Fără direcţie. Fără strategie. Astăzi, vreau să identific cinci mari puncte slabe ale politicii noastre externe.

În primul rând, resursele noastre sunt suprasolicitate. Preşedintele Obama a slăbit puterea militară prin slăbirea economiei. Reconstruim alte ţări slăbind-o pe a noastră.

Trebuie să ne reconstruim armata şi economia. Ruşii şi chinezii şi-au dezvoltat foarte repede forţa militară. Şi, uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu noi! Arsenalul nostru nuclear, cel mai puternic mijloc de descurajare, a fost lăsat să se atrofieze şi are nevoie disperată de modernizare. Şi acest lucru trebuie să se întâmple imediat.

Vom cheltui atât cât va fi nevoie pentru a ne reconstrui forţa militară.

Puterea noastră militară nu trebuie pusă la îndoială de nimeni!

În al doilea rând, aliaţii noştri nu se achită corect de datoria lor.

Ţările pe care le apărăm trebuie să plătească pentru această apărare. În caz contrar, Statele Unite trebuie să fie pregătite să lasă aceste ţări să se apere singure. Nu avem de ales.

În al treilea rând, prietenii noştri au început să creadă că nu se pot baza pe noi. Am avut un preşedinte care şi-a ignorat prietenii şi a plecat capul în faţa duşmanilor, lucru nemaivăzut în istoria ţării noastre. A negociat un acord dezastruos cu Iranul şi apoi am privit cum Iranul a ignorat condiţiile, înainte să se fi uscat cerneala. Iranului nu i se poate permite să aibă arme nucleare.

Preşedintele Obama a mutilat sistemul nostru de apărare antirachetă şi a abandonat planurile din Polonia şi Cehia.

Israel, marele nostru prieten şi singura democraţie adevărată din Orientul Mijlociu, a fost neglijat şi criticat de o administraţie căreia îi lipseşte moralitatea. Preşedintele Obama nu a fost prietenul Israelului.

În al patrulea rând, rivalii noştri nu ne mai respectă. Când preşedintele Obama a aterizat în Cuba cu Air Force One, niciun lider nu a venit să-l întâmpine. Un incident fără precedent, poate, în lunga şi prestigioasa istorie a Air Force One. Apoi, inimaginabil, dar acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Arabia Saudită. E lipsa de respect.

Preşedintele nostru a permis Chinei să-şi continue asaltul economic asupra locurilor de muncă şi a bunăstării americanilor, refuzând să impună acorduri şi să facă presiuni asupra Chinei. Dacă scopul preşedintelui Obama a fost să slăbească America, nici că putea să facă o treabă mai bună!

Prietenilor şi aliaţilor noştri le spun că America va fi din nou puternică. America va fi din nou un partener de încredere.

Înainte de toate, avem nevoie de un plan pe termen lung pentru a împiedica răspândirea islamismului radical.

Unele evenimente pot necesita folosirea forţei armate, dar avem de dus şi o luptă filosofică, precum cea din vremea Războiului Rece. În acest scop, vom colabora strâns cu aliaţii noştri din lumea musulmană.

Dar, trebuie să fie un drum cu dublu sens. Şi ei trebuie să se poarte bine cu noi.

Lupta împotriva islamismului radical va fi dusă şi în ţară.

Trebuie să punem capăt importului de extremism alimentat de această politică de imigraţie fără sens. Habar nu avem de unde vin aceşti oameni.

Şi mai este gruparea ISIS. Pentru ei, am un mesaj simplu: zilele lor sunt numărate. Nu le voi spune unde şi nu le voi spune cum. Trebuie... Noi, ca naţiune, trebuie să fim mai imprevizibili. Suntem foarte previzibili. Spunem tot ceea ce facem. Dacă trimitem trupe, le spunem înainte.

Ne dorim să trăim în pace şi prietenie cu Rusia şi cu China. Cred că sunt posibile reducerea tensiunilor şi ameliorarea relaţiilor cu Rusia, dar doar dintr-o poziţie de forţă. Unii spun că ruşii nu pot fi rezonabili. Intenţionez să aflu acest lucru.

Reglarea relaţiilor cu China este un alt pas important.

China respectă puterea şi, lăsându-i să profite de noi din punct de vedere economic - ceea ce şi fac mai mult ca oricând, le-am pierdut respectul.

Putem să câştigăm şi unii şi alţii sau putem merge fiecare pe calea lui. La nevoie, asta se va întâmpla.

După ce voi fi ales preşedinte, voi convoca un summit cu aliaţii din NATO şi un summit separat cu aliaţii din Asia.

Nu voi ezita să trimit forţe militare atunci când nu există altă cale. Dar dacă America porneşte la luptă, va lupta doar ca să câştige.

Pacea şi prosperitatea sunt obiectivele mele, nu războiul şi distrugerea.

Deşi nu făceam parte din puterea guvernamentală, m-am opus războiului din Irak şi am spus ani la rând că va destabiliza Orientul Mijlociu. Am avut dreptate.

Trebuie şi vom face ca America să fie din nou măreaţă. Şi dacă reuşim acest lucru, poate că acest secol va fi cel mai liniştit şi mai prosper din istoria lumii.

Vă mulţumesc! Vă multumesc foarte mult!”

Cum îl vede lumea pe Trump

„America mai presus de orice!”. Globalizarea e un fals slogan. Trebuie să ne întoarcem la statele-naţiune. În aceste câteva enunţuri pare să rezume viziunea de politică externă a lui Donald Trump.

„Când ai un ciocan, orice lucru pare un cui. Şi când experienţa cuiva este limitată la afaceri imobiliare, totul pare o negociere pentru închiriere. Ascultându-l pe domnul Trump vorbind despre cum vede el afacerile externe, nu poţi să nu-ţi imaginezi un grup de ţări stând în jurul unei mese, cu Donald Trump în capul mesei, asemănător unei scene din "The Apprentice": Donald Trump cere mai mulţi bani, mai mulţi soldaţi şi polici diferite, în schimbul protecţiei, comerţului şi prieteniei SUA” , comentează New York Times, care subliniază că politica externă schiţată de Trump este plină de paradoxuri. Promovează un izolaţionism demn de perioada interbelică, dar promite o Americă la fel de puternică şi prezentă în lume precum cea care a câştigat războaie. Adică o Americă intervenţionistă.

„Trâmbiţează rolul Americii în câştigarea celui de-al Doilea Război Mondial şi a Războiului Rece, dar, în acelaşi timp, proclamă „America pe primul plan”, tema izolaţionismului din anii 1930 pe care a preluat-o fără citarea sursei şi despre care spune că va fi „tema majoră şi permanentă a administraţiei sale”, arată The New York Times.

Donald Trump susţine că va avea relaţii mai bune cu China şi cu Rusia. Dar nu necondiţionat. Prietenia s-ar cam termina atunci când, spune el, relaţiile cu cele două ţări „ar scoate America de pe primul plan”.

„Dacă Donald Trump va câştiga în noiembrie, ar fi prima persoană care ajunge la conducerea Casei Albe fără ca înainte să fi deţinut vreo funcţie publică sau să fi făcut parte din armată. Pentru că aşa ceva ar fi fără precedent, este dificil să prognozăm cum ar arăta administraţia Trump”, arată BBC.

Cu Donald Trump devenit candidatul inevitabil în cursa internă republicană, se pune tot mai des următoarea întrebare: cum ar arăta o eventuală preşedinţie Trump?

Mă surprinde. Ai o încăpere plină de reporteri, celebrităţi, camere de luat vederi şi el refuză. Este această cină prea de prost gust pentru Donald? Ce altceva mai bun ar putea face acum? E acasă, mâncând o friptură Trump? Postează pe Twitter insulte la adresa Angelei Merkel? Ce face? (...) Se spune că lui Donald Trump îi lipseşte experienţa unei politici externe pentru a fi preşedinte. Dar, să fim corecţi, s-a întâlnit ani de zile cu lideri din întreaga lume: Miss Suedia, Miss Argentina, Miss Azerbaidjan”, a glumit președintele Barack Obama la ultima recepție organizată pentru corespondenții de la Casa Albă.

Dincolo de lipsa de experienţă, comentariile controversate ale lui Trump au stârnit revoltă şi îngrijorare în mai toate ţările aliate cu Statele Unite. Toţi cei trei preşedinţi în viaţă ai Mexicului - doi foşti şi cel în exerciţiu - cred că scenariul „Trump președinte” e un coșmar. L-au comparat pe miliardar chiar şi cu Hitler şi Mussolini!

Vicente Fox, fostul preşedinte mexican, a declarat la CNN: „El spune că vrea să facă Statele Unite cum erau odinioară. E o nebunie! America nu a mai fost niciodată atât de puternică şi nu a mai avut niciodată succesul de azi. Şi el vrea să ducă ţara în trecut! Îmi aminteşte de Hitler!”

Nici vecinii din nord nu au o părere mai bună despre Donald Trump.

Justin Trudeau, premierul Canadei, spunea în decembrie anul trecut: „Sunt profund împotriva unei politici a dezbinării, a fricii, a intoleranţei şi a discursului plin de ură”.

Un alt politician canadian e mai tranșant: „Aflăm că un candidat la preşedinţia SUA chiar crede că poate limita intrarea în Statele Unite în funcţie de religie. Eu zic că ar trebui să restricţionăm accesul în Canada al celor care incită la ură. Ar trebui să ne asigurăm că Donald Trump nu ajunge în Canada”.

Nu doar din Canada au venit astfel de ameninţări. În Marea Britanie, aliatul tradiţional al Statelor Unite, a existat chiar şi o dezbatere parlamentară extraordinară în care s-a discutat dacă nu cumva Donald Trump ar trebui să aibă interdicţie de intrare în ţară. Asta, după ce mai bine de jumătate de milion de britanici au semnat o petiţie în acest sens.

Gavin Newlands, parlamentar britanic: „Să fim înţeleşi: Donald Trump e un idiot!”

David Cameron, premierul britanic: „Cred că declaraţiile lui Donald Trump provoacă dezbinare, sunt stupide şi greşite!”

Comentariile la care s-a referit premierul britanic sunt acestea: Donald J. Trump cere o interdicţie completă şi totală de intrare în SUA a musulmanilor, până când reprezentanţii ţării noastre îşi pot da seama ce naiba se întâmplă!”

Absolut previzibil, o astfel de declaraţie nu putea trece neobservată în lumea musulmană.

Prinţul Alwaleed Bin Talal al Arabiei Saudite: „Esti o ruşine nu doar pentru Partidul Republican, ci pentru întreaga Americă. Retrage-te din cursa prezidenţială pentru că nu vei câştiga niciodată!”

Critici dure la adresa lui Donald Trump au venit şi din Franţa, Germania, Suedia, Iran sau China. Nu şi din Rusia, unde aparatul de propagandă al Kremlinului a dus, recent, o adevărată campanie mediatică de susţinere a magnatului. Startul l-a dat însuşi Vladimir Putin.

„Este un personaj foarte colorat (n.r. - alte traduceri: sclipitor). Un om foarte talentat, nu există niciun dubiu în privinţa aceasta. Dar nu noi trebuie să decidem dacă este sau nu potrivit (n.r. - pentru preşedinţia SUA), alegătorii din Statele Unite trebuie să facă asta. Este liderul absolut al cursei prezidenţiale, aşa cum arată ea astăzi. El spune că vrea să ducă relaţiile bilaterale la un cu totul alt nivel, că vrea să fie mai apropiate, că vrea o cooperare mult mai profundă cu Rusia. Cum să nu ne bucurăm? Desigur că ne bucurăm”, a afirmat Vladimir Putin.

Aşadar, în plan extern, o eventuală administraţie Trump ar avea, poate, relaţii mai bune cu Rusia şi cu China, dar mult mai proaste cu mai tot restul lumii!