Sari la conținut

Hillary Clinton, nemachiată şi resemnată: Nu mi-a fost uşor!

La o săptămână de la înfrângerea în alegerile prezidenţiale, Hillary Clinton a ieşit din nou în public. A luat parte, la Washington, la o gală pentru ajutorarea copiilor.

După o campanie electorală de un an şi jumătate, în care s-a prezentat în faţa americanilor foarte energică şi mereu aranjată, Hillary Clinton a urcat acum la tribună nemachiată şi cu o mină resemnată. A vorbit despre eşecul de acum o săptămână şi le-a cerut americanilor să nu renunţe la lupta şi la idealurile lor, chiar dacă, la fel ca ea, au fost dezamăgiţi de rezultatul alegerilor.

Recunosc, nu a fost cel mai uşor lucru pentru mine să vin în seara aceasta aici. Am avut momente, în ultima săptămână, în care tot ceea ce doream era să mă ghemuiesc în pat cu o carte bună sau alături de câinii noștri și să nu mai ies niciodată din casă.

Ştiu că mulţi dintre voi sunt foarte dezamăgiţi de rezultatele alegerilor. Şi eu sunt, mai mult decât aş putea spune în cuvinte. Ştiu că nu e uşor. Ştiu că, în ultima săptămână, mulţi s-au întrebat dacă America este ţara pe care ne-am imaginat-o noi. Diviziunile expuse de aceste alegeri sunt adânci. Dar, vă rog, ascultaţi-mă când vă spun: America merită efortul! Copiii noştri merită! Speranţa şi puterea îmi vin de la de o persoană care, de asemenea, mi-a influenţat viaţa şi încă mi-o influenţează în fiecare zi: mama mea. Am mai vorbit despre copilăria ei grea.

A fost abandonată de părinţi când avea doar opt ani. Au urcat-o într-un tren spre California, complet singură şi responsabilă pentru sora ei cu trei ani mai mică. A ajuns în California, unde a fost tratată rău de bunici. Prin propriile puteri, a ajuns să lucreze ca fată în casă. Şi-a sfidat soarta. A găsit o cale prin care să-mi ofere mie iubire şi sprijin nelimitate. Nu s-a dat niciodată bătută. Mă gândesc la ea în fiecare zi. Şi, câteodată, mi-o imaginez în acel tren. Aş vrea să fi putut merge pe culoar şi să găsesc scăunelul de lemn pe care a stat, ţinându-şi strâns surioara, singură şi speriată. Nu ştia cât de multe lucruri mai avea de înfruntat şi de suferit. Nu ştia încă faptul că va găsi forţa să scape de acea suferinţă. Mai aveau să treacă mulţi ani. Întreg viitorul îi era necunoscut. Aşa cum este pentru noi toţi.

Şi îmi imaginez că mă duc la ea şi mă aşez lângă ea şi o iau în braţe şi îi spun: "Uită-te la mine şi ascultă! Vei supravieţui, vei avea o familie a ta, trei copii. Şi, oricât de greu ţi-ar fi să-ţi imaginezi, fiica ta va ajunge să fie senator al Statelor Unite, să reprezinte ţara ca secretar de stat şi să câştige peste 62 de milioane de voturi pentru preşedinţia SUA.”, a spus Hillary Clinton în discursul său.