Sari la conținut
News Alert

Ambasadorul Croației: Aș vrea să văd România o țară mare, care se poartă ca atare

De la Bruxelles, se descurajează cumva anumite ţări să continue reformele pentru integrarea în Uniunea Europeană. Rolul Croației este să ajute alte țări din Balcani să parcurgă acest drum. Declarația a fost făcută de ambasadorul croat la Bucuresti, Davor Vidis, într-un interviu Cristinei Cileacu.

Naționalismul a provocat multă suferință în Europa. Lecția dureroasă dată de războaiele din secolul 20 a dus la crearea unor instituții solide, care promovează valori precum unitatea și toleranța. Uniunea Europeană, structura complexă din care aproape toate țările de pe continent vor să facă parte, a pierdut anul acesta un membru important, Marea Britanie. Însă oamenii uită repede momentele grele, iar această situație este folosită de cei care promovează retorica naționalistă. În Europa se aud tot mai clar două voci distincte. Una susține individualismul național care nu are mare lucru în comun cu patriotismul, iar cealaltă crede în identitatea națională, dar în cadrul unui grup divers și puternic, adică pentru o Uniune Europeană mai extinsă.

Cristina Cileacu: Dle ambasador, bine aţi venit la Paşaport diplomatic.

Davor Vidis: Vă mulţumesc că m-aţi invitat în emisiune, sunt bucuros că putem să discutăm despre punctele noastre de vedere asupra a ceea ce se întâmplă în lume, în Croaţia şi în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale cu dvs. şi sunt bucuros să mă alătur celorlalţi colegi ai mei care au fost deja la emisiune.

Cristina Cileacu: Să începem cu o problemă pe care o are Uniunea Europeană, ştiu că şi ţara dumneavoastră o are, vorbesc despre naţionalism. De regulă auzim mai multe despre naţionalism când sunt alegeri sau în perioada alegerilor. Ţara dvs. a avut aceeaşi problemă anul trecut când aţi avut alegeri parlamentare. Ce a dus la această retorică în cazul Croaţiei, după doar 4 ani de când este membru al Uniunii Europene?

Davor Vidis: Cred că în ceea ce priveşte naţionalismul din Croaţia, aş spune că este mai degrabă o etichetă care ni s-a pus decât ceva care există în realitate. Am fost puşi într-un model al ţărilor naţionaliste din fosta Iugoslavia, vorbesc despre croaţii din fosta Iugoslavie şi de regulă este conectat cu al doilea război mondial. Şi realitatea este că în al doilea război mondial, în Croaţia am avut la propriu o ţară împărţită în două. O parte era în favoarea a ceea ce numim „marioneta independentă Croaţia”, care se alăturase alianţei ţărilor fasciste. Dar pe de altă parte mişcările partizane şi de eliberare din fosta Iugoslavie îşi au rădăcinile în Croaţia. Este ceva, cum să vă spun, parte din vechea Croaţie, ceva ce nu am terminat de fapt din vremea celui de-al doilea război mondial. Dar, dacă ne uităm la partidele politice din Croaţia nu există un partid de dreapta clasic şi mai mult sau mai puţin, suntem acum într-un moment în care populismul nu ne afectează prea mult, aşa cum se întâmplă în alte ţări, în ciuda faptului că populismul şi naţionalismul a venit dintr-un mediu determinat de emigrare, de situaţia cu Brexit, de alte lucruri care îi determină pe oameni să discute mai puţin despre Uniunea Europeană, ci mai mult despre naţionalism ca atare, le vine mai degrabă să intre în „corul statelor naţionaliste”. Aş spune că în momentul de faţă avem ceea ce este şi în România, un guvern pro-european, care vrea să continuie reformele democratice la nivelul societăţii şi care vrea să vadă ţara şi mai mult în Uniunea Europeană, lucru despre care pot să spun că avem acum mai multă nevoie ca oricând.

Zona Balcanilor a fost mereu una tensionată și conflictuală. Violența a reprezentat multă vreme cuvântul care descria cel mai bine regiunea. Războiul din fosta Iugoslavie a fost punctul culminant al unor orori care au îngrozit lumea. Armele au tăcut de mult, dar rănile încă mai sângerează. Este pace în Balcani, însă liniștea este încă tulburată, din fericire doar la nivel declarativ, de tensiunile interetnice care mocnesc între locuitorii statelor balcanice.

Cristina Cileacu: În ceea ce priveşte situaţia din Balcani, pentru că ştiţi zona foarte bine, aţi lucrat mult în Balcani. Cum aţi descrie legăturile dintre oameni? Ce vreau să spun este că la nivel politic şi diplomatic toată lumea este în regulă cu toată lumea, dar la nivelul oamenilor putem vorbi încă vorbi despre rasism, despre ură, în Balcani?

Davor Vidis: Nu aş spune că situaţia este similară cu cea de la începutul anilor '90, deşi trebuie să spun că anumite lucruri din acea perioadă trebuie înţelese într-un fel în care a fost o şansă unică să avem un stat naţional desprins din fosta Iugoslavie. Aş spune că în ceea ce îi priveşte pe oameni şi ceea ce numim relaţiile „din uşă în uşă” pe care le au oamenii, suntem într-o fază de redescoperire a prieteniilor şi de a începe o viaţă normală legată de afaceri, călătorii, turism, deci mai mult sau mai puţin aceste lucruri sunt cumva normale la acest moment, aş spune că am trecut de faza de normalizare şi acum încercăm să îmbunătăţim relaţiile într-un fel în care am vrea să vedem Balcanii ca parte din Uniunea Europeană şi NATO. Şi aşa vedem şi Croaţia, acesta este rolul nostru, să îi ajutăm pe alţii să parcurgă acest drum. Bineînţeles sunt anumite tensiuni care nu sunt în favoarea acestui lucru. Primul vine direct de la Bruxelles, într-un fel care descurajează anumite ţări să continuie cu reformele pentru integrarea în UE pentru că în mod evident reformele structurale din cadrul Uniunii Europene au lăsat deoparte primirea de noi membri. Acest lucru nu este bun şi bineînţeles, aşa cum am spus, vor fi anumite tensiuni în lume în acest moment, care vor începe să facă ideea de integrare în UE mai puţin populară decât era de exemplu acum 10 ani. De asemenea, cred că integrarea este posibilă şi un bun exemplu este Muntenegru, cred că sunt pe drumul bun în procesul lor de integrare, îndeplinesc condiţiile, reformează statul şi acest lucru este posibil. Legat de anumite informaţii dramatice sau abordări dramatice legat de războaie noi în Balcani, nu cred în aşa ceva. Desigur, totul este posibil dar nu sunt sigur că cineva astăzi ar avea ideea să înceapă ceva de genul a ceea ce am avut la începutul anilor '90.

Terorismul este astăzi inamicul public numărul unu. În mod absolut, toate țările lumii luptă pentru combaterea terorii care face tot mai multe victime prin atacuri gândite la rece și puse în practică fără scrupule. Sunt puțini cei care investesc însă în arma care ar putea fi cea mai eficientă pe termen lung împotriva fenomenului terorist: educația. Lipsa ei este una dintre cauzele principale ale apariției radicalizării în rândul claselor sociale care trăiesc în sărăcie, în toată lumea. Iar Europa are pepinierele ei de radicalism.

Cristina Cileacu: Ce spuneţi despre populaţia din ţările musulmane din Balcani? Ştim că cel puţin două ţări, mă refer la Bosnia şi Macedonia (FYROM) au trimis luptători pentru ceea ce se numeşte Daesh, iar aceştia se vor întoarce acasă. Putem să îi considerăm o ameninţare în Balcani? Ce credeţi? Sunteţi mai aproape, ştiţi mai bine.

Davor Vidis: În primul rând, în ceea ce priveşte Croaţia optica este puţin diferită. Am sărbătorit acum câteva luni 100 de ani de când avem comunităţi islamice în Croaţia. Prin urmare, în ceea ce ne priveşte lucrurile sunt puţin diferite, pentru că a avut un război acasă în anii 90 şi avem două comunităţi islamice diferite: albanezi din Kosovo şi bosniaci din Bosnia Herțegovina. Ambele comunităţi au fost la noi. Îi respectăm, sunt foarte bine integraţi în Croaţia, au propriile lor moschei, au propria religie, au drepturi ca minoritate, dar cel mai important este că nu este doar un cadru legal. Ei chiar sunt parte a societăţii croate şi sunt una respectată. Deci aş spune că în Croaţia nu sunt astfel de probleme. Cu Bosnia este mai degrabă o corelare a lipsei forţelor interne de a reorganiza statul, care este unul foarte complicat. Când avem un mediu nu foarte stabil în Europa şi în toată lumea, apar forţe interne care se gândesc cum să aducă societatea pe un alt drum. Aş spune că acesta este rolul Croaţiei şi Europei să intre în Bosnia Herțegovina şi ceea ce spun eu foarte des, Bosnia Hertzegovina nu va adera niciodată la UE, UE va adera la Bosnia Herțegovina. Deci va trebui să implementăm acolo acele valori şi astfel nu va mai fi nicio problemă în ceea ce priveşte Daesh. Sunt câteva cazuri, ştim, suntem în contact cu ţările, cunoaştem numele şi avem informaţii concrete, dar putem să spunem că nu sunt ţări ameninţate în Balcani.

Corupția există în toată lumea, acest fapt este cunoscut. Dar estul Europei este mai predispus la acest fenomen. Aici instituțiile sunt încă în curs de formare, iar populația şi politicienii sunt mai obișnuiţi să ocolească regulile și legile.

Cristina Cileacu: Un raport dat publicităţii în ianuarie, de Transparency International, a pus Croaţia şi Ungaria în topul celor mai corupte ţări din Uniunea Europeană. Le-au numit „noua faţă a corupţiei”. Cum a reuşit ţara dvs. să primească această reputaţie?

Davor Vidis: Sunt surprins de acest lucru pentru că în ceea ce priveşte toate ţările din Uniunea Europeană este percepţia corupţiei şi corupţia. Bineînţeles că ţările care au avut comunism, cele care au fost parte din imperiul Otoman, care au fost într-o situaţie în care suntem noi, ca în partea de est a Uniunii Europene, au fost afectate diferit de corupţie. Lupta împotriva corupţiei este ceva care se întâmplă de mult în Croaţia şi fără îndoială că aceasta este o prioritate a guvernului croat, să scape de ea. Cred că, aşa cum este şi aici, este ceva ce s-a întâmplat, ceva împotriva a care lucrăm, că vrem să ajungem la nivelul ţărilor scandinave unde este un nivel scăzut al corupţiei, dar ne trebuie timp pentru acest lucru. Bineînţeles, avem instituţii, avem o luptă constantă împotriva corupţiei în media, trebuie să spun că media joacă un rol foarte important în lupta împotriva corupţiei din Croaţia, deci cred că în viitor avem nevoie de această luptă. Este ceva care se desfăşoară, doar atât putem face în acest moment, dar încurajăm desigur ca instituţiile judiciare să primească bugete mai mari pentru a putea funcţiona mai bine şi pentru a le ţine independente. Asta facem, dar bineînţeles avem nevoie de timp să ajungem la un anume nivel, cum este exemplul pe care l-am menţionat deja, statele scandinave.

Cristina Cileacu: Economia ţării dvs. a fost afectată nu doar de corupţie, aşa cum am discutat, dar şi de criza economică internaţională. Care este situaţia acum, ce aşteptări sunt pentru economia ţării dvs?

Davor Vidis: În ceea ce priveşte economia şi criza economică din 2008-2009, am avut o abordare diferită de pildă de cea a României. Nu am luat niciodată aceste măsuri drastice de reducere a salariilor, deci Croaţia are nevoie de mai mult timp pentru a-şi reveni din criza economică. Bineînţeles, economia noastră este legată de restructurări, dezvoltare, venim din alt gen de economie de la începutul anilor 90, deci pentru noi este nevoie de mai mult timp. Anul trecut şi anul acesta am început uşor să ieşim din criză, cifrele arată bine, chiar dacă mai avem nevoie de mult ca să ajungem la nivelul pe care l-am avut în 2008, dar pentru noi, o parte importantă a economiei este turismul. 18% din venitul ţării vine din turism, lucru care merge bine.

Croația este una dintre cele mai frumoase țări din Europa și veniturile pe care croații le obțin din turism sunt o dovadă în plus pentru acest adevăr. Dar frumusețea este insuficientă dacă vrei să convingi turiștii să revină. Infrastructura care să îi ajute să ajungă repede dintr-un colț în altul și serviciile de calitate sunt esențiale pentru vizitatori. Iar profesioniștii în turism din această țară chiar înțeleg că vacanță înseamnă relaxare, nu nervi în plus pentru cei care aleg să își petreacă timpul și să-și cheltuie banii în Croația.

Cristina Cileacu: Care este strategia ţării dumneavoastră pentru turism, pentru că toate ţările au peisaje frumoase, inclusiv România, dar foarte puţine dintre ţări au reuşit să obţină venituri aşa ridicate din turism. Care este secretul din spatele acestui succes?

Davor Vidis: Legat de venit, este mai mult de 8,5 milioane de euro, dar este un potenţial uriaş pentru asta. Suntem acum la un fel de răscruce pentru direcţia pe cre ne vom dirija turismul. Pentru că am vrea să ne salvăm habitatul natural şi ceea ce avem pe coastă, ca să salvăm coasta de beton, de construcţii, să nu ajungem la o saturaţie. Vedeţi, eu sunt dintr-o mică regiune din Croaţia, aproape de Dubrovnik. Chiar şi astăzi, în mijlocul sezonului, încă mai poţi găsi plaje pustii doar pentru tine şi soţia ta, pentru familia ta şi am vrea să păstrăm acest lucru, dar nu va fi simplu. Ce este bun pentru turismul croat este că poţi ajunge simplu la noi cu maşina, din aproape toate capitalele din mijlocul Europei. Şi acest lucru este bun. Vom vedea cum putem să continuăm cu acest lucru, bineînţeles vom construi aceste staţiuni scumpe pentru cei bogaţi, dar am vrea să păstrăm de asemenea coasta Croaţiei primitoare şi pentru restul turiştilor, pentru că ne amintim de asemenea de primul nostru turist a fost o doamnă care a venit din Cehia, din motive de sănătate, deci avem mai mult de 100 de ani de turism şi avem turiştii tradiţionali din inima Europei, polonezii, cehii, slovacii şi am vrea să-i păstrăm şi pe ei. Deci asta este o chestiune pe care urmează să o dezvoltăm în ceea ce priveşte turismul, dar este aici, este la dispoziţia tuturor românilor. Ştiu de exemplu că în micile sate de pe coastă sunt familii de români care merg la noi de zece ani, deja vine a doua generație. Și vrem să păstrăm acest gen de oaspeți.

Cristina Cileacu: Deci românii merg în Croația, dar invers?

Davor Vidis: Dacă comparăm cu alte țări, în sensul că România este o țară cu 20 de milioane de locuitori, nu avem prea mulți români pe coasta croată. Dar perspectivele sunt excelente. În 2015 aveam în jur de 60.000 de români, în 2016, 96.000. Deci în mod evident românii descoperă încet coasta croată. Statisticile arată că cei din vestul României ajung cel mai ușor în Croația. E de ajuns să intre pe autostrată de la Nis la Belgrad, iar în 5-6 ore ajungi pe coasta croată. Deci în acest moment, în ce privește statisticile nu avem prea mulți turiști români pe coasta croată. Cred că putem atinge și 200-300.000. Dar facem totul pe acest plan. Dealtfel, turismul nu se desfășoară într-un singur sens, și croații descoperă încetRomânia: munții, Delta Dunării, în fiecare an vin tot mai mulți turiști aici și e ceva ce dorim să încurajăm, turismul în ambele sensuri.

Cristina Cileacu: Va fi inaugurat un zbor direct între Zagreb și București. Scopul este turismul sau este și pentru afaceri?

Davor Vidis: Aș spune că ambele. Evident, va fi util pentru turism în sezonul de vară dar și pentru zboruri în sezonul de iarnă. În diplomație este întotdeauna o chestiune de oul sau găina: care a fost mai devreme, cursele sau afacerile? Evident, afacerile vor veni cu zborurile iar cursele cu afacerile, deci întrebarea este: cum începem? Vom vedea, probabil primele luni vor fi mai utile pentru turism, iar după aceea vom vedea. Pentru că din punct de vedere al schimburilor comerciale, al condițiilor de afaceri de ambele părți, avem mult potențial. Suntem aproape țări vecine. Aș spune că va contribui și la afaceri.

Cristina Cileacu: Avem o întrebare de fiecare dată când prezentăm un ambsador publicului nostru, ce vă place și ce nu vă place în România?

Davor Vidis: Pentru mine este foarte interesant pentru că am avut până acum misiuni în ţări specifice. Am fost de trei ori în situația în care am deschis o reprezentanţă care a devenit ambasadă. Sunt într-o țară prienetoasă, o țară mare, care are relații bune cu Croația, am o atitudine pozitivă, reciproc valabilă din partea ţării dvs. Sunt într-un mediu prietenos. Evident, aș vrea să văd această țară într-o poziție mai stabilă din punct de vedere al intregrării în UE, mă refer la Schengen. Apoi, urmăresc și ce se face în țara aceasta împotriva corupției. În ce mă privește, este o țară mare, importantă, cu o poziţie importantă pentru Europa. Este o țară cu economie bună şi potențial. Nu pot să spun că nu-mi place ceva. Câteodată aș sugera sau aș vrea să văd că este o țară mare care se poartă ca atare, iar politicienii să devină lideri ai unei țări mari.