Sari la conținut
News Alert

Ambasadorul Serbiei la București: Sancțiunile nu au rezolvat niciodată nimic în lume!

 

Excelența Sa, Branko Brankovic, ambasadorul Serbiei la București

Evoluţia Iugoslaviei de după al Doilea Război Mondial a fost din multe puncte de vedere similară cu cea a României. Alegerile au fost câştigate de comunişti, regele a fost alungat, iar ţara a devenit republică socialistă, pe sistem federal. Condusă de mareşalul Iosip Broz Tito, Iugoslavia s-a distanţat de URSS, dar şi de alianţele occidentale şi a format în 1961 mişcarea ţărilor nealiniate, care există şi astăzi. Tito a condus ţara cu o mână de fier până la moartea sa, în 1980. După aceasta, tensiunile interetnice şi mişcările de independenţă ale regiunilor constituente s-au intensificat, agravate de o situaţie economică tot mai dificilă. În 1989, Slobodan Milosevic a devenit președintele Iugoslaviei, dar nu a putut împiedica destrămarea federaţiei. Croaţia, Slovenia şi Macedonia şi-au declarat indepedenţa în 1991, iar Bosnia, un an mai târziu. Dacă Slovenia şi Macedonia au reuşit să evite un conflict armat, Croaţia şi Bosnia au luptat mai mulţi ani cu forţele armate sârbeşti.

În această perioadă, mulţi civili au fost ucişi metodic, cel mai cunoscut caz fiind cel al masacrului de la Srebrenica din iulie 1995, cand au fost ucişi 8000 de bosniaci. În 2013, preşedintele Tomislav Nikolic a cerut iertare în numele Serbiei pentru crimele comise în Srebrenica, dar a evitat termenul genocid.

Unul din principalii responsabili pentru crimele comise, generalul Ratko Mladic, a fost arestat şi predat Tribunalului internaţional de la Haga în 2011. Acest act a contribuit în mare măsură la îmbunătăţirea relaţiilor Serbiei cu Uniunea Europeană.

Slobodan Milosevic a fost şi el extrădat şi judecat la Haga, până la moartea sa, în 2006. Însă tensiunile din ţară nu au dispărut după terminarea războiului. În 2003, prim-ministrul ţării, Zoran Djindjici, a fost ucis la comanda unei grupări mafiote.

În 2006 Muntenegru a părăsit federaţia, iar în 2008 şi Kosovo şi-a declarat independenţa. Nici Serbia, nici România nu au recunoscut independenţa regiunii Kosovo, însă în 2013, Serbia şi Kosovo au semnat un acord de principii asupra normalizării relaţiilor.

Astăzi Serbia este una dintre ţările care candidează la statutul de membru al Uniunii Europene.

Destrămarea Iugoslaviei a lăsat în urmă probleme care nu şi-au găsit rezolvarea nici până astăzi. Iar între ţările din fosta Federaţie mai sunt tensiuni mocnite.

„Nu acceptăm ordinele cuiva!”

Ambasadorul Serbiei la București, Excelența Sa, Branko Brankovic, a vorbit despre toate acestea într-un interviu acordat lui Balazs Barabas, realizatorul emisiunii „Pașaport diplomatic”:

Balazs Barabas: Ştim că este un guvern pro-european în funcţie astăzi la Belgrad, dar şi că Serbia are legături istorice cu Rusia.

Branko Brankovic: Noi nu trebuie să ne împărţim politica între entităţi, indiferent dacă vorbim despre Uniunea Europeană, Rusia, China sau SUA. Vrem cu siguranţă să revenim la politica pe care o aveam în mod tradiţional, politica fostei Iugoslavii, aceea de a avea relaţii bune cu toată lumea. Avem relaţii tradiţionale cu Rusia, vrem să mergem mai departe şi să devenim membru al Uniunii Europene. Ce se întâmplă între UE şi Rusia în legătură cu situaţia din Ucraina nu este creat de noi şi nici nu vom fi noi cei care vor rezolva aceste lucruri. Dacă este o repetiţie sau o continuare a Războiului Rece, noi nu avem legătură cu acest lucru. Deci, în ceea ce priveşte condiţiile din partea Uniunii Europene pe care trebuie să le îndeplinim, încet, dar sigur, din momentul în care suntem candidaţi pentru a deveni membru al UE şi pentru a ne adapta standardele politicii externe celor ale Uniunii, am spus: în primul rând nu suntem membru şi deci nu ne obligă nimic. În al doilea rând, noi nu vrem să facem ceva care ar pune în pericol interesul naţional al statului Serbia. Deci interesul de stat naţional al Serbiei nu este să impună vreo sancţiune Rusiei şi de aceea spun că nu luăm partea cuiva, vrem să avem relaţii bune cu toată lumea. De aceea, recent la Belgrad am avut 16 prim-miniştri din regiune şi premierul chinez şi am vorbit despre cooperarea în regiune şi despre cea cu China. Avem relaţii excelente cu China, avem relaţii foarte bune cu România şi cu restul lumii. Deci nu acceptăm ordinele cuiva că trebuie să facem asta sau cealaltă. Interesul naţional şi de stat este pe primul loc şi este sacru pentru guvernul Serbiei şi pentru poporul sârb.

Balazs Barabas: Este acesta motivul pentru care prim-ministrul dvs a spus "refuz să fiu păpuşa dvs", când a vorbit cu Uniunea Europeană?

Branko Brankovic: Da, bineînţeles. Avem, din păcate, experienţa cu aşa-numitul guvern democratic, care a ajuns la putere pe 5 octombrie (5 octombrie 2000, data la care Slobodan Miloșevici a fost îndepărtat de la putere – n.r.), lucru care a fost de fapt o lovitură de stat 100%, au deschis imediat uşa doar spre o direcţie a interesului politic şi aceasta a fost 100% spre SUA şi Uniunea Europeană şi au neglijat orice şi pe oricine altcineva. A doua parte, l-am avut fostul preşedinte Tadici, care era la acea vreme ministrul apărării. Pentru a-i mulţumi NATO şi SUA, el în prezenţa unor oficiali NATO a distrus 1200 de rachete, care erau acolo pentru apărarea ţării, dar a făcut-o ca să arate sprijinul pentru NATO. Pe lângă faptul că vrem să devenim membru NATO şi UE, dar acel gen de politică de după 5 octombrie, a ruinat ţara din punct de vedere politic, economic şi militar.

Balazs Barabas: Acum Serbia are probleme la nivel economic, prim-ministrul se pregăteşte să renunţe la mai multe companii de stat pentru că nu sunt eficiente şi pentru a îndeplini cerinţele FMI. Este acesta un pas spre revenirea economică a Serbiei, vor mai fi şi alţii?

Branko Brankovic: Programul guvernului este binecunoscut. Ce vrem este să punem ordine în economie, să salvăm cât se poate de mult din punct de vedere al obiectivelor şi al banilor, să devenim o ţară atractivă pentru investitori, dar dacă nu se impune legea nu se pot face aceste lucruri. Nu este foarte simplu să faci lucruri, avem o vorbă: ceea ce face un nebun poate fi corectat de cinci deştepţi. Deci ce am avut înainte de acest guvern, atât în sfera economică cât şi în cea politică, trebuie să muncim mult şi să impunem măsuri de austeritate, cum ar fi diminuarea salariilor, pensiilor etc. Da, acest lucru este dureros, dar în acelaşi timp, acestea împreună cu regulile FMI şi UE au fost necesare pentru a o lua de la capăt şi a ne reveni.

Balazs Barabas: Pe de altă parte aveţi o situaţie blocată cu Rusia. În 2008 Serbia a vândut capitalul majoritar al companiei petroliere a statului pentru ca Rusia să construiască conducta South Stream prin Serbia. Rusia a renunţat până la urmă la acest proiect prin Serbia. Cum va rezolva ţara dvs această situaţie?

Branko Brankovic: Ştiţi, în primul rând aş vrea să vă spun părerea mea personală. Cred că proiectul South Stream nu este complet încheiat. Bineînţeles că South Stream, sancţiunile impuse de UE Rusiei şi ceea ce se întâmplă acum în Ucraina vin la pachet. Odată ce vor fi rezolvate aceste situaţii, credem sincer că South Stream va fi operaţional. Pe urmă, idea ruşilor să meargă prin Turcia şi Grecia este o metodă prin care se poate face acest lucru, dar pentru ca Turcia să se apropie de Europa sunt multe lucruri de făcut şi bineînţeles Grecia are şi ea ceva de spus în această privinţă şi Dumnezeu ştie ce se va întâmpla. Avem un fel de asigurări din partea Rusiei că nu vom avea probleme în ceea ce priveşte aprovizionarea cu gaz şi cu tot ceea ce este legat de energie pentru Serbia. Au spus că nu vor abandona Serbia, ci vom găsi metode prin care să rezolvăm situaţia, deci nu trebuie să vă faceţi griji. Deci pe de o parte este păcat pentru că nu avem acest proiect aşa cum a fost programat, dar încă odată, părerea mea personală este că acesta va fi operaţional mai devreme sau mai târziu.

Balazs Barabas: Să mai rămânem puţin la experienţa dvs personală, dacă tot aţi vorbit de ea. Aveţi o experienţă diplomatică uriaşă, aţi ocupat poziţii importante în guvernul sârb. În această perioadă, ţara dvs a trecut prin evenimente dureroase. Cum aţi trăit personal aceste vremuri? Aţi fost nevoit să promovaţi poziţii cu care nu eraţi de acord, dar în poziţia dvs eraţi obligat să o faceţi? Cum aţi rezolvat acest contradicţii în interiorul dvs?

Branko Brankovic: Opinia mea personală? Pot să v-o spun. M-am născut în Iugoslavia. Ştiţi că Iugoslavia a fost foarte influentă în toată lumea. Da, în anii 1990, Iugoslavia s-a dezintegrat, au fost mai multe motive. Dacă intrăm în detalii, vom discuta încă două-trei ore. Dar singurul lucru pe care îl regret este că Iugoslavia s-a dezmembrat aşa cum a făcut-o, prin război civil: în Bosnia, parţial în Croaţia şi altele. Asta este ceea ce personal regret foarte mult. Probabil am fi putut să o facem fără vărsare de sânge, fără război civil. Dar asta e deja istorie şi trebuie să o lăsăm pe seama istoricilor.

Balazs Barabas: În timpul acestor războaie, al acestor evenimente sângeroase au existat operaţiuni de purificare etnică împotriva musulmanilor din Bosnia. Vedem astăzi o renaştere a fundamentalismului islamic în Europa şi în lume, ca să menţionăm doar evenimentele tragice de la Paris. Cum vedeţi mişcările islamiste astăzi ca diplomat, ca o persoană cu o experienţă diplomatică vastă? Este islamismul o ameninţare pentru Europa sau doar extremiştii reprezintă o ameninţare?

Branko Brankovic: Înainte de toate, trebuie să spun că ceea ce aţi menţionat referitor la purificarea etnică sau la musulmani în timpul războiului, aşa ceva nu a existat, nu s-a întâmplat niciodată. Au existat alte purificări etnice, ca cea a sârbilor în Croaţia. Ştiţi că în 1995 au existat două atacuri împotriva sârbilor, iar 250 de mii de sârbi au fost expulzaţi din Croaţia? Apoi, a existat purificarea etnică a sârbilor din Kosovo. Acestea au fost purificări etnice. Purificarea etnică a musulmanilor nu a avut loc niciodată.

Balazs Barabas: Nici măcar în Srebrenica?

Branko Brankovic: Ştiţi ceva, în legătură cu Srebrenica, există o abordare mai mult de natură politică faţă de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Au avut loc atrocităţi acolo. Crime de război şi aşa mai departe. Dar nu au existat niciodată dovezi că ar fi fost genocid, cum spun unii. Purificarea etnică este altceva. Şi a existat purificare etnică peste tot în Bosnia şi Herţegovina, a musulmanilor şi croaţilor împotriva sârbilor. De câte ori intrau trupe, în mod evident alte etnii se retrăgeau. Iar pe măsură ce se retrăgeau, situaţia se inversa.

În ce priveşte situaţia musulmanilor astăzi, în lumina celor întâmplate recent la Paris, musulmanii sau religia musulmană nu reprezintă o ameninţare pentru Europa. Ştiţi foarte bine că trăiesc cam 6 milioane de musulmani în Franţa, cam 3-4 milioane în Germania. Oricine are dreptul să-şi practice propria religie. Actele extremiste care au loc sunt complet altceva. Nu religia spune: comiteţi acte de terorism. Mă refer aici la musulmani. Nu, dimpotrivă. Terorismul nu a soluţionat nimic, niciodată, dar politicienii urmăresc totdeauna interese mai înalte.

Balazs Barabas: În Europa vedem fortificarea mişcărilor de extremă-dreaptă, în Suedia, Germania, Franţa. Care este situaţia în Serbia pe acest plan?

Branko Brankovic: Ştiţi, anumite abordări politice din Europa şi nu numai încearcă să sugereze că Serbia se îndreaptă spre dreapta sau la stânga sau în sus sau în jos. Poziţia guvernului nostru este clară, cu o uriaşă majoritate parlamentară, al cărui ţel principal este să facă tot ce poate pentru a îmbunătăţi nivelul de trai din Serbia şi încet, dar sigur, să devină un partener în momentul aderării la UE. Pe de o parte. Pe de alta, cum am spus mai devreme, dorim să avem relaţii excelente cu toate ţările care doresc asemenea relaţii, aşa cum a avut Iugoslavia. Aşa cum a spus preşedintele nostru, Tomislav Nikolic, trebuie să avem în vedere Iugoslavia cum era pe vremea lui Tito, când Iugoslavia avea prieteni peste tot în lume.

Împlinim 135 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Serbia. Relaţiile economice sunt destul de bune. Ca ambasador în România şi după ce am petrecut mult timp în diplomaţie, spunem, şi suntem fericiţi să o spunem, că atunci când am venit aici, mi s-a spus că România are doi prieteni: Serbia şi Marea Neagră. Şi asta ne face foarte fericiţi. 

(Interviu cu ambasadorul Serbiei la București, Branko Brankovic)