Sari la conținut

ANALIZĂ BUSINESS CLUB. Poate trăi Europa fără gazul rusesc? Da, cu câteva condiții....

Cooperarea e cheia, spune Comisia Europeană. Dovezile pe care se bazează noua strategie de securitate energetică arată că UE poate umple golul lăsat de o eventuală sistare a livrărilor de gaz rusesc.

Cum Gazprom acoperă o treime din necesarul de gaz al Europei, perturbarea ar putea fi gestionată doar dacă statele membre renunţă la interesele naţionale și operează ca un singur organism.

O abordare cooperativă înseamnă în primul rând exporturile de gaze între state chiar în lipsa profiturilor. Finlanda, Estonia, Bulgaria și ţările baltice depind aproape total de Gazprom, dar la celălalt capăt al spectrului sunt ţări precum România, Franţa, Danemarca sau Olanda, care importă foarte puţin gaz rusesc.

Însă pentru a transporta resursele de la cei care le au la cei care au nevoie sunt necesare reţele de gazoducte și Europa s-a mișcat lent în această direcţie. Din 2009, după criza gazelor din Ucraina, investiţiile în infrastructură au urcat brusc pe agenda politică, dar au coborât la loc când relaţia cu Rusia s-au îndulcit. Revenirea tensiunilor e un imbold la acţiune.

Uniunea Europeană și Statele Unite sunt în fond aliaţi, iar Rusia e mai mult decât o problemă economică, e o problemă politică. Gazul rusesc e folosit ca armă, iar pentru securitatea Europei, Moscova trebuie dezarmată.

Citiți și: George Soros avertizează: Obama ar putea face un troc cu Putin

Unii analiști sunt de părere că există o șansă reală ca marile companii americane să primească licenţele de export pe care le cer. Dar și aici e o problemă de infrastructură. Sunt terminale speciale, mașinării uriașe de lichefiere și nave care să transporte gazul. Însă pentru gazoductele din Europa, pentru terminale de gaz lichefiat și nave noi e nevoie de investiţii de ordinul miliardelor de euro, bani care se vor amortiza doar dacă industria și consumatorii europeni acceptă preţuri mai mari la gaz. Exportatorii europeni ar fi nevoiţi să uite de profit pentru a acoperi necesarul Uniunii.

Toate priorităţile ar trebui reconfigurate pentru independenţa energetică, iar la început vor fi sacrificii pe toată linia.

Nici Rusia n-ar duce-o prea bine, Moscova s-ar faulta singură în eventualitatea unei sistări. Vânzările pe piaţa europeană aduc Gazpromului o treime din venituri. „Forbes” scriepierderea ar fi de 25 de miliarde de dolari și s-ar simţi și la nivelul veniturilor bugetare ale Rusiei. Bugetul depinde în proporţie de 55% pe taxele producătorilor de energie. Consumatorii ruși primesc gaz subvenţionat de trei ori mai ieftin decât cel pe care Rusia îl vinde în Europa. Beneficiile ar dispărea, dacă veniturile Gazprom ar fi retezate, iar rușii vor avea de suportat facturi mult mai mari. Același lucru e valabil însă și pentru statele foste membre URSS unde Rusia vinde cu 50% mai ieftin decât în Europa. Sateliţii Moscovei ar dispărea și, intern, preţurile mari la energie ar putea știrbi susţinerea guvernului. E un joc riscant pentru Rusia, iar regimul ar putea încerca să ţintească tocmai în punctul care ar face strategia Europei să funcţioneze.

Cooperarea în UE ar putea fi ameninţată, dacă unele state membre ar fi seduse cu oferte speciale la gaz. Moscova ar putea încerca să rupă Europa din interior.

Deși există alternative la gazul rusesc, alţi furnizori, alte pieţe, schimbarea de strategie e plină de provocări, nu poate fi una comodă și în niciun caz una ieftină. Va fi însă marele test pentru proiectul european.

Alternativa pentru Ucraina - UE să-i plătească factura

Săptămâna viitoare, Ucraina, ajutată de Uniunea Europeană, va încerca să convingă Rusia să îi livreze din nou gaz natural. Însă, indiferent de desfăşurarea discuţiilor, cineva o să trebuiască să plătească restanţa de 4 miliarde şi jumătate de dolari pe care Kievul o are faţă de Gazprom. Mediatorul discuţiilor dintre Ucraina şi Rusia, cancelarul german Angela Merkel ne-a cerut nouă, cetăţenilor europeni, să plătim această factură. Însă ţările europene nu par foarte pregătite să îşi asume această plata. Colegul de partid al Angelei Merkel, comisarul european pentru energie Gunther Oettinger, propune însă o altă varianta prin care ucrainenii să primească din nou gaz.

Ministrul rus al Energiei, Aleksander Novak, a declarat săptămâna aceasta că le-a propus oficialilor de la Bruxelles ca Uniunea Europeană îi împrumute Ucrainei banii de care are nevoie pentru achitarea facturilor restante către Gazprom. Dar, din câte a remarcat oficialul rus, Uniunea Europeană nu este dispusă să ajute Ucraina.

Realitatea ar putea fi însă alta. Uniunea Europeană dorește să ajute Kievul, dar deocamdată nu știe cum. Următoarea rundă de negocieri între Ucraina și Rusia va avea loc miercurea viitoare și va fi mediată de comisarul european pentru energie, germanul Gunther Oettinger. Acesta a încercat să se ţină tare pe poziţii și a spus că dacă Rusia va respinge din nou condiţiile discutate, atunci Uniunea Europeană va cumpăra gaze de la Gazprom și i le va vinde mai departe Ucrainei. Însă, Gazpromul avertizează de multă vreme că orice revânzare a gazelor va duce la oprirea livrărilor către Europa. Singura modalitate prin care livrările de gaze către Ucraina pot fi reluate este plata restanţelor de 4 miliarde și jumătate de dolari pe care Kievul le are faţă de Rusia. Iar Gazprom a spus că banii nici măcar nu trebuie achitaţi deodată, ci plata unei prime tranșe de un miliard și jumătate de dolari este de ajuns pentru reluarea livrărilor.

În ultimele zile, Angela Merkel a încercat că convingă ţările europene, mai exact contribuabilii lor, să pună mână de la mână și să îi achite Ucrainei facturile restante.

„Este în interesul nostru să găsim o soluţie pentru această dispută. Am făcut deja un pas înainte”, a spus cancelarul german.

Luni, Merkel l-a vizitat pe premierul slovac, Rober Fico, cel care declarase că ţara sa a ajutat Ucraina să primească gaz din Occident, dar că nu are de gând să îi plătească datoriile. După întâlnirea cu Angela Merkel, Fico nu a mai fost atât de tranșant, dar nici nu a declarat că ar fi dispus să ajute Ucraina mai mult decât a făcut-o până acum.

Până acum, singurul acord la care s-a ajuns în problema conflictului dintre Ucraina și Rusia este preţul gazului după eventuala reluare a livrărilor: 385 de dolari pe mia de metri cubi. Este un preţ puţin mai mic decât cel plătit de România.

Gazprom scade pe bursă

Cotaţiile Gazprom au atins la New York cel mai redus nivel din martie 2009, atunci când bursele erau la pământ, după căderile din final de 2008. Cam acolo e Gazprom acum. E greu de spus acţiuni, căci la New York, ca şi la Londra sunt tranzacţionate certificate de depozit, nu titluri efective. Dar arată, de fapt, evoluţia Gazprom şi mai ales percepţia investitorilor occidentali asupra colosului rusesc. Fiecare certificat american de depozit reprezintă două acţiuni ale Gazprom. Agenţia de evaluare financiară Moody's, care a retrogradat săptămâna trecută ratingul Rusiei, a atribuit ratingului Gazprom perspectivă negativă.

Oamenii se tem de un nou război al gazelor. În cel mai rău caz, dacă nu va fi un acord între Rusia şi Ucraina, va fi rău pentru veniturile Gazprom, susţin analiştii.