Sari la conținut
News Alert

Arhitectura futuristă își face loc la Paris

Modernizarea Parisului a început în urmă cu mai bine de 30 de ani, cu edificii care întreceau imaginația producătorilor de Science Fiction de atunci. Orașul îndrăgostiților e în continuă schimbare, iar cei mai cunoscuți arhitecți din lume se întrec în proiecte care mai de care mai îndrăznețe.

Doar anumite legi din Franța pun frână imaginației de nestăvilit a artiștilor, care sunt nevoiți să se conformeze și să se adapteze planului urbanistic existent în capitala Hexagonului. Proiectele trebuie să respecte liniile originale desenate de arhitecții de pe vremuri.

În 1985, spațiile construibile era mai numeroase decât în prezent. Atunci a apărut, de exemplu, cinematografului din La Geode, care face parte din Parcul Villette, el însuși un exemplu despre cum va arăta Parisul de mâine.

La Geode pare la prima vedere o oglindă ce acoperă o bulă gigant, însă, în fapt, la interior este ascuns un cinematograf. Clădirea măsoară 36 de metri și a fost construită în 1985

Arhitectul Adrien Fainsilber și inginerul Gérard Chamayou au ales oglinzile pentru îmbrăcarea cinematografului pentru a crea sentimentul de lărgire, continuitate și infinit ale spațiului. Pentru realizarea acestui lucru, au folosit nu mai puțin de 6.433 de oglinzi în formă de triunghiuri echilaterale.

Adevărata revoluție arhitecturală s-a petrecut însă la mijlocul anilor 2000. Lipsa spațiului a început să oblige arhitecții să găsească alte soluții pentru a redesena imaginea Parisului clasic. Iar una dintre principalele caracteristici ale noilor proiecte este aceea că cele mai multe și-au schimbat nu numai fațada, ci însăși destinația.

Arhitect Sabrina Enescu: „Există legi și zone protejate prin lege, unde nu te poți juca cu fațadele. Deoarece zonele, suprațele sunt din ce în ce mai mici, arhitecții încearcă să refolosească clădirile vechi. Ori păstrează doar fațada și în rest dărâmă, ori reabilitează tot edificiul. Le dă astfel noi funcțiuni ca acestea să prindă viață, să fie mult mai animată zona”.

Așa s-a întâmplat și cu docurile din Paris, aflate pe cheile Senei, în apropierea podului Austerlitz, refăcute în 2005.

Construite inițial pentru a stoca mărfurile de pe Sena, docurile din Paris reprezintă una dintre primele clădiri construite în capitala Frantei din beton armat, în 1907. În 2005 însă, doi arhitecți au modificat înfățișarea clădirii și i-au dăruit un nou scop, acela de a fi centru de modă și de design.

Folosirea culorii verzi a fost aleasă de către arhitecții Jakob şi MacFarlane pentru a da edificiului rolul de obiect-reper. Acesta are si o funcție aparte, destinată designului si modei. Structura vitrajului edificiului din planul secund este preluată de anvelopanta verde a institutului, prin existența liniilor fine, încrustate în sticlă.

Sabrina Enescu: „E vorba despre conversia edificiilor. La început era fabrică, iar acum a preluat Institutul Francez de modă și design. Acum, în interiorul acestui edificiu se întâlnesc funcțiuni ca expoziții, amfiteatre, sări de lectură, săli de clasă, dar și zone de loisir, de luat masa”.

În 2006, încă două edificii au căpătat un aspect deosebit prin soluții ingenioase.

O altă clădire care îmbină vechiul și noul este cea a Ministerului Culturii și comunicării. Arhitectul a reunit practic două imobile, unul din 1919 și unul din 1960 pentru a le transforma într-unul omogen, cu un aspect futuristic, păstrând în același timp caracteristici clasice.

Una dintre capodoperele arhitecturale ale noii epoci îi aparține unui reprezentant de vază al vremurilor.

Urmând noile concepte din arhitectură, Jean Nouvel a făcut din Musee du Quai Branly unul dintre cele mai moderne astfel de locuri din Franța. Pereții sunt acoperiți de geamuri șsi vegetație, ceea ce dă acestui muzeu aflat la doar câțiva pași de Turnul Eiffel un aspect total inedit.

Sabrina Enescu: La Quai Branly, arhitectul Jean Nouvel se adosează edificiului vecin preluând registrele. Folosește vitraje mari, ce integrează două registre, mai apoi, prin folosirea peretelui de sticlă, continuă aliniamentul edificiilor. La cealaltă clădire vecină, se aliniează și se lipește doar prin peretele de sticlă, ca în spatele acestui perete să se găsească adevăratul muzeu, cu acele boxuri ieșite din fațadă”.

Modernizarea continuă și se amplifică în fiecare an. Edilii Parisului se folosesc de clădirile ajunse în stare rea pentru a le oferi șansa noilor arhitecți de se impune prin proiecte îndrăznețe, care respectă ultimele tendințe din domeniu : conversia destinației și folosirea elementelor ecologice.

Un exemplu în acest sens este expoziția Reinventer.Paris, unde 22 de situri de pe teritoriul Franței au fost scoase la bătaie pentru ca arhitecții să dea o nouă viață clădirilor din acele zone.

Un conservator din anii '80, o facultate de medicină din 1475 sau conversia unei foste gări într-un spațiu public au reprezentat tot atâtea provocări pentru oamenii doritori să aducă inovație într-un oraș recunoscut pentru conservatorismul său arhitectural.

Nicola Delon, arhitect câștigător: „Vedem că există foarte multe echipe care au muncit la această inițiativă, din Paris, restul Franței sau chiar din străinătate. S-au mobilizat foarte mulți arhitecți, proiectanți, e un nou mod de a gândi orașul. Apoi, e un proiect inovator prin construcția lui, care arată că nu doar particularii, ci și puterea publică trebuie să se implice în acest tip de inovare. E destul de dificil, pentru că Parisul este un oraș dens, fără mult spațiu, deci sunt constrângeri foarte importante. E clar că Parisul e unul dintre cele mai dense orașe din lume, deci a schimba ceva la el nu se poate face decât la scări foarte mici”.

Poate că Parisul își pierde puțin din farmec prin acceptarea modernului în clasicitatea planului urbanistic. Insă nici cei mai conservatori dintre noi nu pot să nu remarce bijuteriile futuristice, care iau locul clădirilor dezafectate.