Sari la conținut

Brexit. Cât de bine i-ar fi României în „Europa cercurilor concentrice”?

Brexitul a lăsat loc pentru o Europă cu mai multe viteze, o idee care ar redesena structura Uniunii. Este un concept care ar putea, în sfârșit, să ducă la o integrare puternică a statelor din primul eșalon și la conturarea Statelor Unite ale Europei. E totuși o structură cu mai multe nivele de integrare, în care state precum România vor putea evolua în ritmul propriu.

Sună bine în teorie, chiar foarte bine, cu o integrare puternică, doar că practic, pentru România este cel mai urât scenariu. Progresele făcute după integrare, şi chiar înainte, în perioada de negociere, i-au fost impuse României, de fapt liderii politici au fost forţaţi să ia măsuri. Chiar şi evenimentele recente ne arată presiuni făcute de Bruxelles asupra Bucureştiului.

În momentul în care apare o Europă cu o geometrie variabilă, în care fiecare ţară se mişcă în ritmul propriu, noi avem deja o problemă. Interesele elitei politice nu sunt de a integra ţara mai puternic. De a ceda din puterea de decizie. Şi astfel ajungem să fim condamnaţi pe vecie la eşalonul doi.

Trecerea la o Europă a cercurilor concentrice ar putea rezolva o parte dintre probleme.

Ce înseamnă Europa cercurilor concentrice?

Acest concept le va permite celor 27 de state care vor rămâne după Brexit să se integreze la viteze diferite, în funcție de posibilitățile şi de voinţa fiecărui membru. În timp ce statele dezvoltate vor strânge rândurile, țări precum România vor trebui să facă progrese suplimentare. Altfel spus vor fi lăsate să evolueze de capul lor până ajung să îndeplinească acele criterii ale nucleului, criterii care vor fi mult mai dure decât cele din prezent.

Potrivit unei analize The Economist, primul cerc va include 19 state din zona euro care concentrează 90% din produsul intern brut al uniunii. Spus altfel, în al doilea cerc vor fi statele care abia adună 10%, ceea ce va duce la slăbirea puterii acestor membri în configuraţia comunitară. Politicile se vor face ţinând mai puţin cont de interesul lor. Va fi o zonă periferică pentru care cei aflaţi acolo trebuie să tragă să iasă şi să aşteptate mai puţin să fie traşi.

Concentrarea aceasta de putere economică în uniunea monetară apare ca rezultat natural al ieşirii Marii Britanii din construcţia europeană, o economie de 2.660 de miliarde de euro, a cincea la nivel mondial. Regatul Unit a fost cel care a blocat de cele mai multe ori o integrare mai puternică, formarea unei armate comune, a unei Trezorerii comune.

Analiștii motivează necesitatea trecerii la mai multe grade de integrare prin faptul că o singură viteză se justifica în urmă cu 60 de ani, atunci când clubul avea doar șase state. Iar atunci era mai mult un ideal politic. Şi cu toată extinderea şi introducerea unei monede unice a rămas tot o structură politică. Evoluţia, mai ales problemele, precum criza datoriei suverane, au demonstrat că trebuie trecut la nivelul următor, o integrare economică, în care accentul să fie pus pe intergrarea fiscală.

Nu în ultimul rând, Europa cu mai multe viteze reflectă realitatea actuală, cu țări care se integrează mai mult și altele care fac pași mai mici.

La cele două viteze, dedicate țărilor membre UE, se vor adăuga încă două trepte pentru parteneri sau chiar aspiranții la un loc în cadrul Uniunii. Spre exemplu, în al treilea eșalon ar putea intra Marea Britanie, după ce va finaliza Brexitul, cerc în care acum se află Norvegia.

Există și o doză de pragmatism în această ecuație, iar cele mai critice voci sunt ale statelor care deși au cerut anumite derogări de la legislația europeană se simt acum marginalizate. Marea Britanie sau Danemarca spun că le-ar fi subminată poziția în UE, mai ales că ele nu au adoptat moneda europeană. Chiar mai departe a ajuns cu criticile Polonia, care amenință că totul ar putea duce de râpă dacă se adoptă modelul vitezelor. La polul opus sunt cei care vor o singură viteză pentru toată lumea și care îi critică pe britanici sau danezi pentru regimul lor special. Este și cazul țărilor din est, care au făcut schimbări majore pentru a putea intra în UE.