Sari la conținut

Ce s-a întâmplat în avionul Germanwings, minut cu minut, înainte de prăbușire. „Deţii controlul acum”

O bucată din avionul Germanwings. FOTO: Guliver/Getty Images

Provenienţa înregistrării - un telefon mobil - nu lasă loc de îndoială. Scena este atât de haotică, încât nu se distinge nimeni, dar ţipetele pasagerilor arată că aceştia erau perfect conştienţi de ce se întâmpla.

Se aud voci care strigă „Dumnezeule” în mai multe limbi. Se aud, de asemenea, de cel puţin trei ori, lovituri metalice care sugerează că pilotul încearcă să deschidă uşa carlingii cu un obiect greu. Spre final, după un zguduit puternic, ţipetele se intensifică. Apoi nu se mai aude nimic.

Această versiune a ultimelor minute de zbor ale avionului Germanwings este susţinută şi de o altă sursă la care Paris Match a avut acces: datele recuperate de la una dintre cutiile negre, care înregistrează sunetele şi conversaţiile din cabina de pilotaj. Conţinutul ei a fost redat de un anchetator care a ascultat înregistrarea.

Ce s-a întâmplat în avionul Germanwings, minut cu minut, înainte de prăbușire:

La ora 10.10, comandantul de bord îi spune copilotului Andreas Lubitz: „Nu am avut timp să merg la toaletă înainte să decolăm”. „Du-te când vrei”, îi răspunde Lubitz.

La ora 10.27, avionul atinge altitudinea de croazieră, de 11.500 de metri. Comandantul îi cere lui Lubitz să verifice dacă avionul poate trece în modul de coborâre. Copilotul îi spune comandatului a doua oară: „Poţi să pleci. Poţi să pleci acum”.

La ora 10.28 se aud zgomote provenind de la un scaun. Comandantul îşi desface centura de siguranţă, se aude uşa deschizându-se, după care acesta îi spune lui Lubitz: „Deţii controlul acum”. Lubitz îi răspunde pe un ton care se vrea degajat: „Sper”.

La ora 10.30, Lubitz rămâne singur în carlingă. El încuie uşa blindată graţie unui buton, iar aceasta nu poate fi deschisă din exterior. Apoi se aude cum reprogramează pilotul automat pentru a accelera viteza de coborâre şi a trece de la 11.000 de metri la 30 de metri în câteva minute.

La ora 10.33 începe coborârea, iar avionul pierde 900 de metri altitudine pe minut. Controlul de trafic aerian remarcă schimbarea şi încearcă de mai multe ori să contacteze avionul prin radio. Lubitz nu răspunde însă. Se aude cum comandantul încearcă să deschidă uşa carlingii şi bate în ea: „Eu sunt!”. El se află în faţa unei camere de luat vederi care transmite în carlingă. Lubitz îl vede pe ecran, dar nu reacţionează. Comandantul ia un tub de oxigen sau un extinctor pentru a forţa uşa. Din carlingă nu se aude niciun răspuns. Comandantul strigă: „Pentru numele lui Dumnezeu, deschide uşa asta!”.

La ora 10.34 apare prima alarmă, sonoră şi vizuală: „SINK RATE, PULL UP” („coborâre excesivă, redresaţi!”). Lubitz nu reacţionează însă. Prin uşa carlingii se aud primii pasageri care aleargă pe culoar.

La 10.35, comandantul cere ca cineva să meargă să caute o rangă ascunsă în spatele avionului. Se aud lovituri mai puternice în uşă, urmate de zgomote metalice. Comandantul forţează uşa cu ranga.

La ora 10.37 şi câteva secunde se declanşează a doua alertă sonoră şi vizuală: „TERRAIN, PULL UP” („Sol, redresaţi!”). Lubitz nu reacţionează nici de această dată. Comandantul strigă: „Deschide nenorocita asta de uşă!”.

La 10.38, în pofida vacarmului, se aude clar răsuflarea lui Lubitz pentru că şi-a pus o mască de oxigen. El respiră normal. Avionul este la altitudinea de 4.000 de metri.

La ora 10.40, se aude un zgomot violent care vine din exterior. În acelaşi timp, în interior se aud urlete. Avionul se loveşte de un munte cu aripa dreaptă. Apoi nu se mai aude nimic în afară de alarmă şi strigătele pasagerilor.

La ora 10.41, avionul loveşte din plin masivul Estrop la altitudinea de 1.500 de metri cu o viteză de 800 de kilometri pe oră.