Sari la conținut

Din interior. Vânduți la porțile Occidentului

Gardurile de la graniţele Uniunii Europene ajută reţelele de trafic de persoane să prospere. Migranţii sunt conduşi pe rute alternative, mai periculoase şi mult mai scumpe. România a devenit o variantă de tranzit. În ultima săptămână, poliţiştii au depistat şase cazuri de trecere ilegală a frontierei noastre şi au reţinut 61 de refugiaţi şi migranţi economici. Numărul lor poate creşte în perioada următoare. Peste 7.000 de persoane sunt blocate în Serbia şi caută alternative pentru a-şi continua drumul spre vestul Europei. Reporterii Digi24 au fost acolo în Serbia, în mijlocul acestora. Urmează un reportaj special, marca Din interior.

„Nimic nu-i poate opri pe oamenii care n-au nimic de pierdut. Toţi aceşti oameni vor cu disperare să ajugă în vestul Europei”, afirmă Jovan Matic, jurnalist AFP

„Până acum, România nu a fost afectată. Totuşi, cine ştie”, spune Eduardo Yrezabal, reprezentant în România al Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

Razboaiele civile, regimurile represive sau sărăcia cronică de acasă au adus, anul trecut, peste un milion de persoane în Europa. Mii de refugiaţi şi migranţi economici şi-au continuat şi anul acesta drumul spre o viaţă mai bună. În faţa valului copleşitor, statele europene şi-au întărit graniţele cu garduri de fier şi militari înarmaţi. Cu toate că securizarea şi controlul la frontieră au limitat fluxul migranţilor în sudul şi sud-estul continentului, ruta mediteraneană şi ruta balcanică au fost închise doar din punct de vedere politic.

Pe traseul spre Europa Occidentală continuă să existe câteva halte despre care toată lumea păstrează secretul. Aici, speranţele migranţilor de a ajunge la destinaţie sunt cumpărate cu bani grei. Potrivit Europol, contrabanda de migranţi a ajuns la profituri de peste 5 miliarde de euro numai anul trecut. Reţelele au ramificaţii în traficul de arme şi de droguri. Românii se află pe locul 3, după turci și sirieni, în topul traficanţilor, cu peste 210 suspecţi identificaţi de Europol în perioada ianuarie-august 2016. Reporterii Din|Interior au refăcut traseul migranţilor la porţile Occidentului.

„O persoană a luat bani de la noi şi ne-a dus când am trecut graniţa. Poliţia ne-a prins, iar el a fugit. Ne-a luat banii şi a fugit de noi. Poate vom încerca să mergem cu altcineva. Nu, nu mai avem bani. Dar încercăm să facem rost de bani de bani de la familie, prieteni. Încercăm să mai facem rost, dar acum nu mai avem niciun ban”, spune Sabu, migrant.

Peste 90% dintre migranţi au fost ajutaţi sa treaca frontierele de traficanți, arată statisticile Europol. În ultimele luni, din ce în ce mai mulţi rămân blocaţi în Belgrad, adăpostiţi în jurul unui parc murdar. De aici, caută o legătură pentru a continua drumul. Terasa unui restaurant fast-food este unul dintre punctele fierbinţi unde cererea disperată a migranţilor întâlneşte oferta speculanţilor.

Sabu este din Afganistan şi crede ca are 24 sau 25 de ani. Aşa i-a spus un bancher din Kabul acum patru ani, când şi-a făcut card de credit. El nu ştie exact, n-are documente. Spune că a lucrat, timp de şase ani, pentru Forţa Internaţională de Asistenţă în domeniul Securităţii, sub conducerea NATO. Acolo a fost împuşcat de două ori. A plecat din Afganistan în urmă cu nouă luni.

„Am vorbit cu o persoană în Afganistan şi, când am ajuns la graniţa cu Pakistan, (n.r. traficantul) mi-a dat numărul de telefon al unui pakistanez. Am luat legătura cu el. Când am trecut din Pakistan în Iran, am luat legătura cu un iranian care ne-au adus în Turcia. În Turcia, am vorbit cu un afgan. El ne-a adus în Bulgaria”, adaugă Sabu, migrant.

A reuşit să ajungă în Serbia în septembrie, iar acum caută soluţii alternative pentru a merge mai departe, în Italia sau în Franţa. Deocamdată, este blocat în Belgrad.

„Ungaria este închisă. Am încercat, dar este închisă. Când mergem acolo şi ne prind, ne bat şi ne trimit înapoi în Serbia. Poliţia ungară şi bulgarii ne-au bătut. Mi-au rupt mâna acolo. Încă este ruptă, nu e bine”, afirmă Sabu, migrant.

„Se adună în Serbia. Încet, dar sigur. Pe de o parte Europa vede mai puţini oameni intrând şi spune, în regulă, problema este rezolvată. Dar se întâmplă să intre în grupuri mai mici în Serbia. 300-400 de oameni pe zi. Astfel, în acest moment, Serbia ajunge în punctul în care capacitatea de a accepta oameni, care se situează în jurul valorii de 7.000, e foarte aproape de limită. Unii dintre ei, în special în nord, au încercat de două, de trei sau chiar de patru ori să treacă graniţa. În situaţia asta, traficanţii sunt mai mult decât bineveniţi”, spune Jovan Matic, jurnalist AFP.

O reţea de trafic de migranţi care funcţionează la nivel european în momentul de faţă este structurată pe mai multe niveluri, pe mai multe paliere de decizie. Primul palier, cel mai important, este compus din liderii grupării, cei care organizează în general întreaga reţea şi care beneficiază, în cele din urmă, de toate produsele acestei activităţi”, spune Alex Florenţa, procuror şef DIICOT Timişoara.

„Când primesc bani, nu le mai pasă de oameni. Ei caută doar bani. După ce îi primesc, încerci să-i suni, dar au telefonul închis, nu răspund, nu mai vor să vordească cu tine”, povestește Sabu, migrant.

„Un al doilea palier al acestor grupări este compus din acei membri ai grupărilor infracţionale numiţi intermediari. Adică cei care ţin legătura cu liderii grupării în ceea ce priveşte deciziile care trebuie luate şi, în general, membrii grupării din ultimul palier, care se ocupă de partea de transport a migranţilor, de cazarea lor ş.a.m.d. Şi, în fine, acest ultim palier, care e ocupat de persoanele care se ocupă de transportul migranţilor, unde, în ultima perioadă, românii ocupă un loc cât se poate de important”, precizează Alex Florenţa, procuror şef DIICOT Timişoara.

În aşteptarea unei şanse de a-şi continua drumul spre Europa, migranţii se adăpostesc în parcări şi în clădiri abandonate. Cei mai mulţi dintre ei s-au refugiat în spatele autogării din Belgrad, între ruinele unei foste fabrici. Sunt obosiţi, înfriguraţi şi bolnavi. Unii aşteaptă de câteva zile, alţii - de câteva luni.

Aşteaptă un semn de la traficanţii cu care s-au înţeles, aşteaptă vestea că graniţele s-au deschis sau, pur şi simplu, aşteaptă un moment când vor pleca, singuri, din nou, spre Uniunea Europeană.

Intrăm cu Sabu în dormitoarele lor delimitate de cartoane, pături şi cărbuni stinşi.

„Aici dorm. Oamenii fac duş şi beau apă din acest loc. Aici îşi spală şi hainele. Nu mai există niciun loc pentru duş, pentru apă potabilă, nimic. Dar mulţi oameni dorm fără pături, de multe ori nu mănâncă sau mănâncă din gunoi. Hotelurile aruncă mâncarea rămasă la gunoi, iar oamenii de-aici o adună şi o mănâncă”, spune Sabu, migrant.

„În acest moment, mă ocup de controlul grupului, mă asigur că toată lumea este la coadă, că nimeni nu se bagă în faţă, că toată lumea este bine”, spune Iana Tanovic, voluntar Refugee Aid Serbia.

Câteva ONG-uri din Serbia le oferă zilnic o masă caldă celor care dorm pe străzi. În fiecare zi, peste 500 de oameni aşteaptă la coadă in parc.

„Distribuim câte o masă caldă în fiecare după-amiază şi, pe lângă asta, distribuim haine în special pentru femei şi copii”, adaugă Iana Tanovic, voluntar Refugee Aid Serbia.

„Vă rog, deschideţi graniţele! Vremea devine rece, nu este uşor pentru noi aici. Vă rugăm, lăsaţi-ne să plecăm! Vreau să merg în Franţa sau în Italia, oriunde pot. Voi munci. Pot munci, am două mâini. Vreau să am o viaţă bună, aşa cum au ei. Şi noi suntem oameni. Este bine să mergi şi să rămâi acolo. Într-o zi, fiecare dintre noi va muri. Dar în ţările noastre nu ştii ce ţi se va întâmpla în următorul minut, în următoarea oră sau peste două ore. Nu ştii nimic despre nimic”, spune Zia-Ul-Haq, migrant.

„Scopul meu este să ajung în Germania. Pentru că în Afghanistan este război. Eu vin dintr-o zonă cu probleme. Talibanii au încercat să mă omoare”, afirmă Zubaeh, migrant .

În apropierea parcului, voluntarii de la un alt centru privat îi asistă pe migranţi.

„Aici este Miksalište, centrul nostru pentru repartizare şi integrare. Este deschis în fiecare zi din săptămână, şi distribuim haine, pantofi, mâncare, produse de igienă. Avem unităţi medicale şi spaţii speciale pentru copii şi pentru femei. Ajutăm în fiecare zi 550 de oameni, în mare parte din Afganiastan, dar şi din Siria, Iran, Irak, Pakistan”, afirmă Albert Grain, coordonator voluntari Centrul Miksalište.

Aici, copiii se joacă şi visează la graniţe deschise, libertate şi inimioare colorate. Uneori au coşmaruri. Câtodată, femeile îşi fac unghiile şi se privesc în oglindă. Este un exerciţiu de rezistenţă. Bărbaţii îşi încarcă telefoanele mobile şi adună promisiuni.

„Nimeni nu ştie ce-o să se întâmple”, spune Albert Grain, coordonator voluntari Centrul Miksalište.

„Sunt reţele care reuşesc să tranziteze migranţii peste frontiera dintre Serbia şi Ungaria, de unde transportatorii români se deplasează trecând în mod legal cu diferite mijloace de transport prin frontiera româno-ungară, îi preiau pe aceşti migranţi de la frontiera ungaro-sârbă şi după aceea îi deplasează către Austria, Germania sau în celelalte state din vestul Europei”, declară Alex Florenţa, procuror şef DIICOT Timişoara.

Ungaria permite zilnic accesul la graniţă pentru doar 30 de migranţi.

„Anul acesta, în primele 9 luni, numărul migranţilor reţinuţi în timp ce încercau să traverseze ilegal frontiera este de 1.150 persoane. Câţiva au fost reţinuţi la graniţe, călătorind în vehicule de transport marfă sau folosind documente false ori care nu le aparţin, iar restul, în jur de 1.000, au fost reţinuţi pe zona verde, zona dintre graniţe”, afirmă Predrag Şarat, şef Poliţia de Frontieră pentru zona verde, Serbia.

În punctul de frontieră Horgoş, într-o tabără improvizată spontan, câteva zeci de persoane aşteaptă să intre în Uniunea Europeană. Joacă fotbal în noroiul uscat şi au grijă ca mingea să nu sară peste gardul din sârmă ascuţită. S-au înscris pe liste, poate vor reuşi.

Situaţia este similară şi în oraşul Subotica, punctul principal de intrare în Ungaria. Cei care ajung aici sunt înscrişi pe liste şi aşteaptă în tabăra special amenajată de organizaţiile internaţionale. În Subotica, condiţiile sunt puţin mai bune: migranţii dorm în paturi de campanie, sunt adăpostiţi de pereţi de beton, iar prânzul vine în mod regulat. Taberele din Serbia sunt însă din ce în ce mai aglomerate.

În oraşul Sid, aflat la graniţa dintre Serbia şi Croaţia, corturile devin neîncăpătoare. Pentru că au drept alternativă repatrierea, cei care ajung aici încearcă să-i păcălească pe poliţiştii croaţi în fiecare noapte.

„Probleme. Nu poţi merge în Croaţia. Croaţia nu este o ţară bună pentru refugiaţi. Există discuţii doar pentru refugiaţii arabi, dar eu sunt din Pakistan, mai sunt şi afgani. Toţi avem probleme”, spune Muhammad, migrant.

În urmă cu trei luni, ca să oprească fluxul migranţilor dinspre sud, Poliţia şi Armata sârbă au format patrule mixte pentru a preveni trecerea ilegală a frontierei din Bulgaria şi din Macedonia.

„Din 22 iulie, am prins 55 de traficanţi la graniţele cu Bulgaria şi cu Macedonia. Ei au încercat să transporte către nordul Serbiei peste 800 de migranţi”, spune Jovan Krivokapić, purtător de cuvânt al Ministerului Apărării din Serbia.

Securizarea frontierelor a crescut însă preţul traficanţilor.

„Preţurile cerute de traficanţi au crescut din cauza riscurilor mai mari la care se supun călăuzele şi migranţii care încearcă să traverseze frontiera şi să meargă în nordul Serbiei. Din câte ştim până în acest moment, preţul a crescut de la 500 la 1.500 de euro/persoană”, potrivit Jovan Krivokapić, purtător de cuvânt al Ministerului Apărării din Serbia.

„Cred că gardurile nu sunt un răspuns. Cred că gardurile pun un obstacol în plus pentu mobilitatea umană şi contribuie, din punctul meu de vedere, la creşterea afacerilor traficanţilor. Dacă este nevoie de un traficant pentru ca o persoană să treacă din Serbia în Ungaria, este din cauza gardului din mijloc”, precizează Eduardo Yrezabal, reprezentant în România al Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

Bostjan este jurnalist la televiziunea publică slovenă şi a urmărit exodul refugiaţilor, începând din Grecia, de-a lungul rutei Balcanice care acum se opreşte în Serbia.

„Ruta mea a început la graniţa dintre Turcia şi Grecia, de unde cei mai mulţi dintre refugiaţi şi migranţi au mers cu bărci spre insulele greceşti. În mare, povestea traficului cu migranţi începe acolo. (...) În mare, povestea se repetă de-a lungul Balcanilor.

Din acest motiv au suplimentat paza frontierei cu Bulgaria cu mai mulţi poliţişti. Odată ce-au făcut asta, este clar că o mulţime de oameni s-au blocat în Bulgaria. Este o reacţie în lanţ, care se întâmplă deja de câteva luni: Slovenia a închis graniţele, apoi a făcut-o Croaţia, Serbia încă spune că nu va contrui ziduri”, spune Bostjan Anzin, jurnalist sloven.

„Din cauza măsurilor noastre la graniţa cu Bulgaria şi Macedonia, probabil, drumul migranţilor se va schimba. De regulă, ei îşi schimbă tactica prin care trec frontiera, deci poate că îşi vor schimba metoda astfel încât să meargă în zona nordică a Europei prin Bulgaria, România şi Ucraina. Cine ştie?” spune Jovan Krivokapić, purtător de cuvânt al Ministerului Apărării din Serbia.

„Dacă ei intră în România din Serbia, presupun că nu o fac cu intenţia de a sta în România, ci cu intenţia de a intra în Ungaria printr-o altă rută”, afirmă Eduardo Yrezabal, reprezentant în România al Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi .

A treia latură a Triplex-ului 

„Ne aflăm la graniţa dintre Ungaria, Republica Serbia şi teritoriul României. Într-adevăr, în zona asta au fost prinşi în ultimul timp migranţi trecând frontiera. Sunt grupuri răzleţe, la câteva zile, am avut şi două zile consecutive în care au trecut ilegal frontiera”, spune Petre-Ionuţ Nicola, purtător de cuvânt al Poliţiei de Frontieră Timişoara.

Poliţiştii de frontieră nu se aşteaptă la o presiune crescută la graniţa de vest a României.

„Au în dotare aparatură de ultimă generaţie, autospeciale cu termoviziune, aparatură cu vedere pe timp de noapte, de tip Atica, care filmează, aproximativ 14 kilometri, depistând astfel, prin căldură, grupurile de migranţi de pe teritoriul statului Republica Serbia”, declară Petre-Ionuţ Nicola, purtător de cuvânt al Poliţiei de Frontieră Timişoara.

„Din data de 19 august 2016, au fost reţinuţi aproximativ 120-130 de migranţi în această perioadă”, afirmă Petre-Ionuţ Nicola, purtător de cuvânt al Poliţiei de Frontieră Timişoara

„Se încearcă trecerea acestor migranţi iniţial în România dinspre Serbia, treceri care se fac în cvasimajoritatea cazurilor pe fâşia verde, într-o modalitate cât se poate de ingenioasă am spune noi, în sensul că migranţii sunt aduşi până la frontiera verde, dar numai în zone anterior periate, cunoscute, pentru a fi siguri că nu se dă peste un filtru al organelor legii, li se indică o direcţie de deplasare către România peste graniţă şi un punct de întâlnire unde trebuie să se regrupeze. Ulterior, aceşti transportatori intră din Serbia în România prin punctele de trecere a frontierei (...) şi apoi se deplasează mai departe către frontiera cu Ungaria, unde în aceeaşi modalitate migranţii sunt lăsaţi, sunt trecuţi peste fâşia verde prin anumite locuri anterior stabilite şi preluaţi mai apoi din Ungaria pentru deplasarea către vestul Europei”, declară Alex Florenţa, procuror şef DIICOT Timişoara.

Eschiva din solicitarea de azil 

Când un migrant ajunge în România fără viză sau permis de şedere, are dreptul de a cere azil. Până când cererea este soluţionată, acesta poate fi cazat în centrele administrate de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Străinul este cazat într-un centru specializat, dar are o libertate de mişcare. Şi atunci, cum marea majoritate doresc să ajungă în Germania, în Franţa, în ţările nordice, folosesc acest subterfugiu cu solicitarea de azil doar pentru, deci practic să-şi continue mai departe drumul către ţările în care doresc să ajungă”, precizează Comisar șef Narcis Dumitru, șeful Serviciului Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor, din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări .

„Membrii grupării din acest eşalon secund, un eşalon intermediar, iau contact cu migranţii din aceste centre şi le atrag către una sau alte dintre reţelele care îşi desfăşoară activitatea, unde se înţeleg contra unor diferite sume de bani pentru a-i deplasa către statele din vestul Europei”, potrivit Alex Florenţa, procuror şef DIICOT Timişoara.

„Nu ştiu unde să meargă mai departe, nu ştiu ce se va întâmpla cu ei. Vor rămâne sau nu aici. Mulţi dintre ei caută mijloace să plece mai departe, chiar şi ilegal, pentru că atât timp cât sunt în procedură nu au voie să părăsească teritoriul României”, spune Anca Bucur, psihoterapeut specialist în consilierea psihologică a victimelor torturii

În acest timp, cei mai mult dintre ei au nevoie de consiliere şi asistenţă psihologică şi juridică.

„Am avut cazuri cu persoane care au călătorit într-un tir zile întregi fără să vadă lumina soarelui sau fără să aibă posibilitatea să meargă la toaletă.... sau să se spele. Şoferi de tir care i-au lăsat în România pe un câmp şi au plecat, pur şi simplu. Deci, i-au dat jos pentru nevoi fiziologice şi apoi i-au lăsat acolo. Sau i-au lăsat, tot aşa, în România, spunându-le că au ajuns deja în Germania sau, mă rog, în altă ţară unde ar fi vrut să ajungă. Nu mai spun de cei care vin pe mare, în bărci supraaglomerate şi care sunt într-un pericol foarte mare de a muri, cu copii mici, cu bagaje multe, deja se ştie şi din media că s-au scufundat atâtea ambarcaţiuni de felul ăsta”, spune Anca Bucur, psihoterapeut specialist în consilierea psihologică a victimelor torturii.

Alertă la Marea Neagră

Marea Neagră nu a cunoscut tragediile din Mediterană, iar poliţiştii de la Garda de Coastă spun că marea agitată face traseul imposibil pentru tranzitul migranţilor. Totuşi, marinarii sunt pregătiţi de intervenţie.

Suntem la bordul navei de supraveghere „Ştefan cel Mare”, navă amiral a Gărzii de Coastă. Ambarcaţiunea a fost cumpărată în anul 2000 şi a costat 25 de milioane de euro. Vasul poate transporta până la 500 de migranţi.

Ambianţă exercițiu salvare migranți de pe mare.

Echipajul navei Ştefan cel Mare este familiarizat cu astfel de acţiuni. Marinarii au participat şi în acest an la mai multe misiuni în Marea Mediterană şi Egee, sub egida Agenţiei Europene pentru supravegherea frontierelor externe al comunităţii europene, Frontex. Românii au salvat peste 1.000 de migranţi.

„Cel mai adesea, ei se bucurau foarte mult că erau găsiţi, fiind înfometaţi, însetaţi şi confuzi că mergeau într-o direcţie necunoscută, către un viitor incert”, spune agent-şef adjunct Daniel Zvâc, timonier.

În misiunile internaţionale, marinarii românii s-au confruntat şi cu traficanţii de migranţi.

„Ei ambarcă imigranţii pe un pescador mai mare, foarte bun, cu care pot naviga în siguranţă pe ruta Alexandria - Siracuza. În apropiere de coastele Italiei, călăuzele transbordează imigranţi de pe mama navă, că aşa e considerat acest pescador, pe nava-fiu, aceaa ambarcaţiune care este, practic, de unică folosinţă, foarte veche, şi îi îndrumă pe aceştia ce drum să ţină ca să atingă coastele Italiei în cel mai scurt timp. Noi am ajutat în 2013 la prinderea unei asemenea nave-mamă”, declară Comisar şef Cătălin Paraschiv, comandant al navei maritimă de patrulare și intervenție maritimă "Ștefan cel Mare"

În Marea Mediterană, au văzut adevărate tragedii.

După ce i-au transportat pe cei de pe puntea principală, au descoperit că în cala motoarelor erau foarte multe persoane care o mare parte dintre acestea erau decedate, datorită gazelor toxice, şi altele erau foarte afectate, respectiv umflaţi, care au putut fi scoşi de acolo numai după ce s-a tăiat puntea principală pentru a putea fi.. practic, nu 'se mai puteau mişca. Nu se puteau scoate”, spune Comisar şef Cătălin Paraschiv, comandant al navei maritimă de patrulare și intervenție maritimă „Ștefan cel Mare”.

Poliţiştii de frontieră spun însă că migranţii nu ar avea de ce să vină în România pe mare. Bulgaria ar fi mai aproape.

„Singurul fenomen care securizează frontiera maritimă, efectiv, comparativ cu gardurile, este furtuna”, adaugă Comisar şef Cătălin Paraschiv, comandant al navei maritimă de patrulare și intervenție maritimă „Ștefan cel Mare”.

Pentru Europa Occidentală, criza migranţilor a luat sfârşit odată cu închiderea graniţelor. Totuşi, zeci de mii de persoane continuă să forţeze frontierele europene. Sunt ajutaţi de reţele de traficanţi bine organizate, care profită de disperarea fugarilor. Indiferent că au loc pe mare sau pe uscat, afacerile traficanţilor de migranţi vor prospera, iar rutele alese de aceştia se vor diversifica, anunţă Europol.