Sari la conținut

Dosar internațional | „Miracolul” polonez și oamenii care îl fac posibil

Sunt mai multe posibile explicaţii. Lucrurile pot fi înţelese mai bine uitându-ne cu atenţie la ceea ce pentru mulţi încă e „miracolul polonez”. Miracolul economic şi politic.

De la începutul lunii, Polonia are un nou preşedinte. Un lider cu o viziune care ne vizează şi pe noi. A convins pe toată lumea din estul Europei că trebuie să strângă rândurile, în contextul ameninţării ruseşti. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, în noiembrie, la Bucureşti va fi organizat un summit pe care el l-a inițiat. La reuniune vor participa şefi de stat şi de guvern din Polonia, ţările baltice, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria şi România, adică tot flancul estic, cel mai vulnerabil la ameninţările Rusiei.

Dar cine este Andrzej Duda, omul care face această impresionantă şi importantă mobilizare regională?

Andrzej Duda - portret de președinte

Victoria surprinzătoare lui Andrzej Duda la alegerile prezidenţiale din luna mai a dat semnalul unei schimbări radicale pe scena politică din Polonia. În vârstă de 43 de ani, conservatorul Duda a venit cu un mesaj populist, care a prins foarte bine în regiunile mai sărace din estul ţării. El a promis să apere interesele naţionale ale ţării pe scena politică internaţională, să scadă vârsta de pensionare şi să reducă impozitele.

Partidul său de dreapta, „Dreptate şi Justiţie", conservator, este considerat favorit la alegerile legislative din octombrie, pentru prima oară după ani și ani de dominație liberală.

Politica noastră externă, care nu ar trebui revoluţionată, deoarece politicii externe nu-i plac revoluţiile, are nevoie de corecţii. Acestea implică să ne intensificăm acţiunile. Să vorbim despre scopurile şi aspiraţiile noastre. Să ne prezentăm punctul de vedere într-o manieră calmă, dar ambiţioasă”, a spus noul președinte al Poloniei la depunerea jurământului.

Președintele Andrzej Duda, la Ziua Armatei poloneze (18 august) FOTO: Facebook Andrzej Duda

Preocupat de situaţia de securitate şi de ameninţările dinspre Rusia, noul lider polonez a cerut sporirea prezenţei NATO şi trupe permanente în regiune.

Ne trebuie poziţii ferme. Avem nevoie de garanţii mai bune din partea NATO nu doar pentru noi, ci şi pentru toată Europa Centrală şi de Est, în dificila situaţie geopolitică actuală. Avem nevoie de o prezenţă sporită a NATO în această zonă a Europei, inclusiv în ţara noastră”, a spus Andrzej Duda.

Una dintre priorităţile declarate ale noului preşedinte polonez este îmbunătăţirea relaţiilor cu ţările vecine şi întărirea rolului ţării sale în rezolvarea marilor probleme din regiune.

Avem un trecut măreţ, de care nu trebuie să ne ruşinăm. Din contră, trebuie să fim mândri. Trebuie să spunem adevărul şi să luptăm pentru relaţii sincere cu vecinii noştri. Relaţiile de bună vecinătate se bazează pe adevăr. De aceea avem nevoie de politici inspirate de istorie”, a declarat șeful statului polonez.

Despre interesele naţionale a vorbit mult şi în campania electorală. Andrej Duda a jucat astfel o carte câştigătoare.

Analiştii se aşteaptă la o schimbare a relaţiilor Poloniei cu Germania şi cu Uniunea Europeană. Andrej Duda vrea ca ţara lui să aibă un rol mai important în UE. Şi se declară hotărât să facă tot posibilul pentru promovarea intereselor ţării la Bruxelles, nu doar a politicilor comunitare în Polonia.

Dar toate acestea vor fi posbile doar dacă partidul său va câştiga alegerile din această toamnă. Fără un guvern cu care să facă tot ce şi-a propus, Andrej Duda nu are prea mult spaţiu de manevră. În Polonia, prerogativele preşedintelui sunt limitate: şeful statului poate să aprobe sau să respingă legi şi să facă propuneri legislative.

Familia președintelui polonez FOTO: Twitter Andrzej Duda

Doctor în drept, Andrzej Duda a intrat în politică la începutul anilor 2000. În 2011 a intrat în Parlament, iar în 2014 a devenit europarlamentar. Catolic practicant, noul lider de la Varşovia se opune avorturilor, fertilizării in vitro sau mariajelor între persoane de acelaşi sex. Este căsătorit cu Agata Kornhauser-Duda, o profesesoară de germană, fiica unui cunoscut scriitor polonez de origine evreiască. Soţii Duda au o fiică, Kinga, studentă la drept.

Relațiile Poloniei cu Rusia

Venirea la putere a lui Andrzej Duda nu e cel mai bun lucru pentru relaţiile dintre Polonia şi Rusia, estimează analiştii politici. Asta în condiţiile în care, oricum, Moscova şi Varşovia nu sunt tocmai prietene. Polonezii se tem chiar de o posibilă agresiune a trupelor ruse. „Doar un om fără minte ar putea concepe un atac al Rusiei împotriva unui stat membru NATO", spunea recent preşedintele Vladimir Putin. Dar declaraţia lui nu i-a liniştit pe polonezi.

În mai 2015, fostul președinte al Poloniei, Bronislaw Komorowski, spunea că țara sa nu trebuie să devină un dușman al Rusiei. Dar Polonia, împreună cu restul Occidentului, trebuie să facă eforturi pentru a obliga Moscova să-și schimbe politica, inclusiv prin intermediul sancțiunilor și al susținerii drumului proeuropean al Ucrainei.

„Nu trebuie să ne plasăm în rolul de dușman al Rusiei sau al președintelui rus, însă trebuie să observăm schimbarea adâncă, în rău, din politica rusă. De la politica soft a cooperării, Rusia a trecut la confruntare nu (doar) cu Polonia, ci cu întreaga lume: cu SUA, UE. Acest lucru poate fi văzut în Ucraina, unde continuă confruntarea”, declara fostul președinte polonez.

Komorowski mai spunea că Polonia, la fel ca şi alte state, ar trebui să aspire la cooperarea cu Rusia. Dar acest lucru e de dorit doar dacă politica Moscovei se va schimba.

„Rusia nu reprezintă o ameninţare pentru Polonia atunci când nu are aspirații imperiale, când vrea să se modernizeze. De fapt, aceasta este Rusia de care avem nevoie. Nu putem deveni un dușman al Rusiei. Trebuie să fim acea parte a lumii occidentale care cunoaște mai bine Rusia și știe cum este mai bine să o oprești", sublinia fostul lider de la Varşovia.

Tensiunile dintre Polonia şi Rusia, care îşi au rădăcinile în secole de conflicte intermitente şi perioade de ocupaţie, au fost sporite de opiniile divergente referitoare la criza din Ucraina.

Polonia a fost unul dintre cei mai vocali critici ai Rusiei după anexarea Crimeei. Şi n-a tăcut deloc nici când a fost vorba despre rolul jucat de Moscova în conflictul din estul Ucrainei. Iar semne că Varşovia şi-ar putea schimba punctul de vedere nu există în acest moment.

Palatul prezidențial din Varșovia ©FOTO: GULLIVER/GETTYIMAGES

Analiştii politici estimează că venirea la putere a lui Andrzej Duda va duce la o stagnare, ba chiar la o înrăutăţire a relaţiilor dintre cele două ţări. Duda, care are o retorică dură la adresa Moscovei, a propus înarmarea forţelor ucrainene din estul Ucrainei, în lupta împotriva separatiştilor proruşi. În plus, noul preşedinte polonez a solicitat NATO trupe permanente pe teritoriul ţării sale, pentru a descuraja acţiunile militare ale Rusiei în estul Europei. „Un lucru este cert: cu acest nou preşedinte, relaţiile dintre Polonia şi Rusia nu se vor ameliora prea curând", notează Larisa Likoşina, profesor la Academia de Ştiinţe de la Moscova.

Între timp, Polonia, care împarte 232 de kilometri de graniţă cu Rusia, mai precis cu enclava Kaliningrad, îşi întăreşte relaţiile cu ceilalţi vecini.

Cooperare militară cu Ucraina

„Doresc să spun că este un eveniment istoric. Am semnat un acord tehnic privind înfiinţarea unei brigăzi comune. Principalul scop este pregătirea şi schimbul de experienţă în cadrul forţelor armate din Ucraina, Polonia şi Lituania. Am planificat deja mai multe exerciţii militare. Primul va avea loc la sfârşitul acestui an şi începutul anului viitor”, a anunțat ministrul apărării din Ucraina.

Sprijinim că tărie Ucraina în diferite domenii, dar semnarea acestui acord tehnic este ultimul pas pentru crearea brigăzii lituaniano-polonezo-ucrainene. Este un pas important ce arată solidaritatea şi sprijinul nostru faţă de Ucraina”, a întărit Juozas Olekas, ministrul apărării din Lituania.

Cartierul general al viitoarei brigăzi comune va fi la Lublin, în estul Poloniei, lângă graniţa cu Ucraina. Polonia speră că va rezolva măcar parte din problemele de securitate din regiune, inclusiv cele legate de Ucraina, la summitul NATO de anul viitor, care va avea loc la Varşovia . 

Polonia în relația cu UE

Ar mai fi ceva de spus în această discuţie despre politica externă a Poloniei. În timpul Euromaidanului, protestele prin care a fost îndepărtat de la putere fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici, Polonia a trecut automat la volanul diplomaţiei europene. Şi-a confirmat, astfel, rolul de pilon al politicii externe europene. Este, de asemenea, ţara care a reafirmat importanţa fostului bloc comunist în interiorul Uniunii.

La Bruxelles, imaginea Poloniei ca stat membru al Uniunii Europene este caracterizată prin două cuvinte: negociatoare desăvârşită. Este unul dintre statele care au înţeles cel mai bine cum să îşi promoveze interesele şi cât de mare e nevoia de aliaţi în blocul celor 28 de ţări din spaţiul comunitar.

Strategia politicii externe poloneze din ultimii ani s-a bazat pe o alianţă cu Berlinul, cu care s-a coordonat constant, pe o alianţă cu Londra şi pe o alta cu Parisul. Pentru toţi partenerii ei, Polonia a fost un aliat predictibil, care a ştiut să păşească cu atenţie într-o mare de interese conflictuale. Varşovia s-a concentrat mereu pe vecinătate şi pe problemele regionale.

Acum, că politica externă a UE este în curs de reformare, este de aşteptat ca Polonia să îşi asume un rol important în regândirea acestui capitol esenţial din politica externă a Uniunii Europene.

Poate una dintre cele mai mari dovezi ale importanţei Poloniei în UE stă în numirea fostului premier, Donald Tusk, la conducerea Consiliului European. Se pare însă că tocmai acest trofeu pentru Polonia va fi cel care va provoca probleme interne. Andrzej Duda ar avea în plan să încerce blocarea reînnoirii mandatului lui Tusk pentru încă doi ani şi jumătate, scrie ediţia europeană a ziarului Politico. Conflictele dintre cei doi se vor vedea şi în dosarele majore ale Uniunii Europene, de la imigraţie, la referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din UE şi până la aderarea Poloniei la zona euro.

Politica externă a Poloniei. Primele destinații în străinătate ale noului președinte

Ce caracterizează politica externă a Poloniei în acest moment? Ambiţia de a fi o putere regională. Accent pe securitate şi energie în UE. Relaţie triunghiulară cu Germania şi Franţa - aşa-numitul triunghi de la Weimar. Apărare de Rusia şi, în fine, cel mai bun parteneriat cu SUA din rândul statelor europene foste comuniste. Întrebarea este dacă politica externă a Poloniei va rămâne neschimbată sub conducerea lui Duda.

Ultima dată când partidul Dreptate şi Justiţie a fost la putere, între 2005 şi 2007, politica externă a Poloniei a fost explicit naţionalistă. Aşa ar putea redeveni, odată cu Andrzej Duda preşedinte. Noul şef de stat de la Varşovia a vorbit deja despre dorinţa de a-şi baza politica externă pe interesele Poloniei, şi nu neapărat pe ale Uniunii Europene. Aşa se explică de ce Bruxelles-ul nu este pe lista vizitelor externe pe care Andrzej Duda le va face în primele 100 de zile de mandat.

În schimb, prima lui deplasare în străinătate va fi la Tallinn, în Estonia. Această vizită va avea loc într-un moment simbolic: 23 august. Este ziua în care se vor împlini 76 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop între Germania nazistă și Uniunea Sovietică, acordul secret care a împărțit estul Europei între cele două puteri.

După Estonia, traseul preşedintelui polonez va arăta astfel: Berlin şi Erfurst, în Germania, urmate de Londra, New York şi Bucureşti - pentru summitul ţărilor est-europene din NATO.

Ultima ţară pe care Andrzej Duda o va vizita în prima sută de zile va fi China - opţiune percepută ca fiind un semnal interesant despre orientarea inclusiv extraeuropeană a noului preşedinte polonez.

Economia Poloniei

Când a aderat la Uniunea Europeană, în mai 2004, Polonia avea o rată a şomajului de 20%. Oamenii se temeau că aderarea va adânci şi mai mult prăpastia dintre ei şi vestul Europei. Nu a fost aşa. Ba dimpotrivă! Polonia este singura ţară din Uniunea Europeană care a evitat criza economică din 2008 şi nu a intrat în recesiune. Evoluţia uluitoare a economiei poloneze după intrarea în UE a fost descrisă drept „miracolul polonez". Să vedem cifrele.

Polonia este singura economie din Uniunea Europeană care a crescut în fiecare an, parcă în ciuda crizei financiare din 2008.

„În timp ce mai toate ţările UE s-au zbătut să depăşească urmările recesiunii, Polonia a rămas asemenea unei insule a succesului economic, un loc unde şi companiile, şi oamenii îşi fac planuri pentru creştere, nu pentru declin", comentează jurnaliştii de la Bloomberg.

În 2009, când produsul intern brut a scăzut cu 4,5% la nivelul întregii Uniuni Europene, Polonia a fost singura ţară din UE care înregistra creştere economică. Şi nu una neglijabilă, ci de 1,6%. Polonia chiar nu a simţit criza, spun analiştii, pentru care cifrele vorbesc de la sine. În perioada 2009-2010, economia poloneză a avut o creştere totală de 16 procente.

Sunt mai multe motive pentru care Polonia, o ţară cu peste 38 de milioane de locuitori, a ajuns în această poziţie de invidiat: are o economie internă extinsă, o clasă politcă deschisă mediului de afaceri şi un uriaş potenţial de dezvoltare în întrecerea cu mai vechile economii vestice. A şasea mare economie din Uniunea Europeană, Polonia are o uriaşă piaţă internă de desfacere şi o mână de lucru mai ieftină decât în ţările vecine. Apoi, polonezii caută mai întâi produsele autohtone și apoi pe cele din import. Și acestă mentalitate este una dintre cheile care a permis protejarea economiei naționale de criză.

Potrivit Foreign Affairs, previziunile sugerează că economia Poloniei va creşte în medie cu 2,5% în fiecare an, iar în 2030 va fi în primele 20 de economii ale lumii.

Polonia, care nu este încă membră a zonei euro, va continua să înregistreze creştere economică peste cea de la nivelul UE, în primul rând datorită exporturilor. „Exporturile au fost principalul motor de creştere în multe ţări din Europa Centrală şi de Est, precum Polonia, Bulgaria şi România", a declarat Mamta Murthi, directorul Băncii Mondiale pentru Europa Centrală.

Datele Eurostat arată că, în trimestrul doi al acestui an, Polonia a avut, alături de Cehia şi România, cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană. Produsul intern brut polonez a crescut cu 3,6%, faţă de o medie de 1,6% în statele membre UE sau de numai 1,2% în zona euro. Şomajul a scăzut în iulie la 10,1% faţă de 12% la începutul acestui an şi 14% în 2014.

Anul trecut PIB-ul Poloniei s-a dublat, cea mai mare creştere de după 2011. Economia poloneză a fost susţinută de investiţii şi consum, în condiţiile în care scăderea preţurilor a mărit puterea de cumpărare a populaţiei, comentează Bloomberg. „Anul trecut a fost foarte bun pentru Polonia, în pofida tensiunilor geopolitice şi problemelor din zona euro", confirmă şi economiştii de la Varşovia.

Ritmul alert al creşterii economice arată că economia poloneză a reuşit să depăşească impactul riscurilor generate de stagnarea zonei euro, cea mai mare piaţă de export a ţării, precum şi efectele conflictului din Ucraina. Polonia a fost afectată indirect de acest conflict, prin embargoul impus de Rusia, în replică la sancţiunile occidentale.

„Dacă Polonia poate crea un mediu de afaceri şi mai prietenos, o economie bazată pe tehnologie, dacă va încuraja imigraţia şi rata natalităţii, ar putea să aibă un ritm de creştere şi mai mare. În fapt, polonezii au talent să întreacă toate previziunile", comentează analiştii de la Foreign Policy.

Una dintre reţetele „miracolului polonez” a fost și o excelentă absorbţie a fondurilor europene: una de aproape sută la sută. Iată ce spunea despre această cheie a succesului Leszek Balcerowicz , fost ministru de finanţe şi vicepremier responsabil pentru reformele economice din Polonia, într-un interviu acordat Digi24 în luna mai.

Emigrația poloneză

Există, totuşi, şi o altă faţă a Poloniei. O faţă pe care ar trebui să o vedem şi care ar putea la fel de bine să fie a României. Când vorbim despre Polonia, nu vorbim doar despre reuşite, despre un tigru al economiei europene sau despre un lider al politicii externe a Uniunii Europene. Nu! Povestea Poloniei de azi este, la fel ca a României, şi una a oraşelor părăsite. Sunt locuri în care, din cauza sărăciei, au rămas doar pensionarii, părinţii care aşteaptă un telefon de la copiii plecaţi la muncă în străinătate. O realitate pe care o surprindea, recent, un reportaj difuzat de televiziunea Al-Jazeera:

Este o scenă emoţionantă care are loc zi de zi, în autogara din Bytom: încă o tânără care pleacă din oraş. Una din miile nevoite să îşi ia rămas-bun. Populaţia oraşului a scăzut cu 50.000 de oameni în ultimii 20 de ani. Cu ochii în lacrimi, Samantha, de 23 de ani, se îndreaptă spre Londra, unde o aşteaptă un loc de muncă într-un hotel.

- Îţi pare rău că te desparţi de prietenii tăi?

- Da, mă despart de prieteni. E groaznic pentru mine.

- E foarte greu.

- Plângem, ce să facem?

- Foarte greu.

- Da.

Unii dintre prietenii Samanthei spun că au de gând să meargă la ea cât de curând.

Samantha se îndreaptă spre Londra. Ea se numără printre miile de tineri polonezi care pleacă din ţară. Iar politicienii nu par să fie în stare să facă ceva pentru a opri acest val.

Drept urmare, rata natalităţii s-a prăbuşit. Locurile de joacă pentru copii sunt, cel mai des, pustii. Nu foarte departe de ele, găsim încă un motiv care ne explică de ce oraşul Bytom moare încet.

Înainte, aici erau şase mine de cărbuni. Acum, a mai rămas doar una, care trebuie să facă faţă concurenţei din Orientul Îndepărtat. Localnicii adună de pe jos bucăţi de cărbune. Iar locuinţele pentru foştii mineri sunt nişte ruine. Media de vârstă din parohiile de aici este tot mai ridicată. Mor mai mulţi oameni decât se nasc. Cine va avea, atunci, grijă de cei bătrâni?

Această familie este un exemplu tipic: fiica lor locuieşte în Germania, cu soţul ei. Se întorc doar pentru vizite scurte. Devine oraşul pensionarilor şi al minelor închise. Dacă tinerii vor pleca în continuare, în urma lor va rămâne o prăpastie.

Uniunea Europeană tocmai a anunţat un pachet consistent de asistenţă financiară pentru această regiune: peste 100 de milioane de dolari. Se speră că, astfel, se va atrage aici o industrie de înaltă tehnologie. În cazul unui eşec, oraşul riscă să piardă încă 60.000 de locuitori în următoarele decenii.

- Tot ce putem noi să facem este să încetinim acest trenduri negative, dar nu le putem opri.

Între timp, în autogară vor fi mai multe despărţiri şi tot mai mulţi polonezi care vor contribui la economiile altor ţări, nu la a lor.