Sari la conținut

Franţa intră în război cu ea însăşi. Emmanuel Macron promite dezintegrarea modelului francez

Franţa intră în război cu ea însăşi. Emmanuel Macron promite dezintegrarea modelului francez - al statului care trăieşte pe datorie, al taxelor mari şi-a protecţiei sociale întinse până la nemuncă. E un plan ambiţios, spune FMI-ul, un plan care poate reforma Franţa, o economie care de câţiva ani e bolnavul Europei. Acolo un tânăr din cinci nu lucrează iar şomajul vine tocmai din înclinaţia anti-business care-a făcut Franţa să fie Franţa. Din lumea financiară, dorinţa de schimbare e laudată, însă ţara s-a profilat până acum una rezistentă la schimbare.

După un deceniu în care an de an a încalcat limita europeană de deficit bugetar filosofia se schimbă. Reducerea cheltuielilor statului apare drept panaceu pentru toate bolile economiei. FMI-ul se declară impresionat de energia şi de optimismul noului cabinet, însă o bună parte a societăţii franceze ar putea fi greu de convins. Emmanuel Macron vrea să taie 120.000 de locuri de muncă din administraţia publică, iar banii de salarii să-i verse într-un program de investiţii care ar urma să ajungă la valoarea de 50 de miliarde de euro.

La fel, preşedintele promite şi reducerea impozitelor pe profit şi pe muncă, iar pentru a lăsa loc firmelor să crească, statul e cel pus la dietă.

Guvernul spune că are de unde să taie cheltuieli de 4,5 miliarde de euro în administraţia centrală încă din acest an. Este dimensiunea risipei de până acum, dar şi-a ambiţiilor. Economii de încă 13 miliarde de euro ar urma să fie făcute la autorităţile locale în următorii cinci ani, iar măsurile ar pune în sfârşit finanţele ţării în ordine. Datoria publică a crescut în ultimii 10 ani de la 64% din PIB, la aproape 99% -maximul istoric. FMI spune că momentul e perfect pentru reforme curajoase, însă mutările s-ar putea lovi de cealaltă Franţa, cea rezistentă la schimbare.

Emmanuel Macron: „Când vine vorba de reducerea cheltuielilor publice astfel încât generaţiile viitoare să nu plătească pentru lipsa noastră de disciplină, ei ne spun că ameninţăm modelul statului social. Nu e adevărat. În spatele acestor acuzaţii false găsim acelaşi viciu care a otrăvit până acum dialogul public: respingerea realităţii”.

Realitatea e că şomajul în Franţa e de două ori mai mare decât în Marea Britanie iar pentru companii, a investi acolo e o mare durere de cap. Noul Cabinet a propus un pachet de măsuri pentru liberalizarea pieţei muncii, pentru uşurarea angajărilor şi-a concedierilor, însă sindicatele vorbesc deja de proteste. După două succese electorale majore, Macron are un mandat puternic pentru a forţa reforme riscante pentru predecesorii săi. Rămâne însă de văzut cât de mult va fi prea mult.