INTERVIU. Ambasadorul Olandei: România a progresat în drumul său spre Schengen, dar mai sunt lucruri de făcut

Data publicării:
bonzel


Domnule ambasador, nu aţi avut tocmai un mandat uşor. Au existat tensiuni din prima zi, când preşedintele de atunci, Traian Băsescu, v-a lăsat să aşteptaţi luni de zile până să vă primească scrisoarea de acreditare. Cum aţi evalua relaţiile bilaterale din acest moment, mai ales din punct de vedere politic, faţă de cum erau când aţi venit aici?

Relaţiile bilaterale sunt intense, pentru că avem multe interese economice comune. Dacă avem viziuni diferite la nivel politic, este cu atât mai important să comunicăm. De aceea, spun că relaţiile sunt intense. Vorbim unii cu alţii, facem schimb de idei şi sunt foarte mândru şi fericit că am luat parte la acest dialog. Te simţi util. Simţi că e important ce faci ca ambasador, iar asta e minunat! Până la urmă, vom rezolva toate aceste probleme, pentru că, treptat, creştem împreună. Nu se poate altfel. Facem parte din aceeaşi piaţă, din Uniunea Europeană. Generaţiile tinere din Olanda şi din România sunt mai apropiate. Bătrânii, ca mine şi ca românii de vârsta mea, facem parte dintr-o altă perioadă. Lăsăm ceva în urmă, iar tinerii vor realiza o legătură şi mai strânsă. E un lucru minunat să poţi să contribui la această integrare europeană.

Pentru că vorbim despre pieţe şi despre creştere, Olanda este cel mai mare investitor străin din România - în mare parte din motive fiscale, desigur. Sunt convinsă că aţi urmărit dezbaterea şi tot procesul adoptării noului Cod fiscal. Cum vi se pare acest cod?

Mediul de afaceri din Olanda poate fi împărţit în două, pentru a simplifica discuţia. Unele companii sunt aici pentru a vinde bunuri de consum. Ele spun că, pe măsură ce economia creşte şi oamenii au mai mulţi bani de cheltuit, este tot mai bine. Şi atunci spun: super! Daţi TVA-ul înapoi. Cu cât mai mic TVA, cu atât mai bine, pentru că le vom putea vinde mai mult românilor.

Alte companii sunt aici pentru a produce bunuri în România. Au venit aici pentru că au văzut oportunitatea producţiei din România. Vor să lucreze cu forţa de muncă specializată din România, să beneficieze de pe urma poziţiei României ca loc din care se poate exporta în alte ţări. Vor să profite de piaţa internă din Europa. Aceste companii sunt, desigur, bucuroase dacă există creştere economică, dar, pe termen lung, ştiu că economia nu poate continua să crească dacă nu există infrastructură. Când spun „infrastructură”, mă refer la autostrăzi, dar şi la educaţie, care să producă muncitori calificaţi, la sistemul medical care îi ţine pe oameni sănătoşi şi dornici să contribuie la procesul de producţie. Asemenea companii au o viziune pe termen lung. Se întreabă: dacă dai banii înapoi oamenilor şi scazi TVA, mai are guvernul bani pentru a investi în autostrăzi, în universităţi, în şcoli, în spitale?

Permiteţi-mi atunci să duc discuţia într-un alt unghi de abordare. Am observat că aveţi o carte foarte interesantă în biroul dumneavoastră. Se numeşte „Why nations fail („De ce eşuează naţiunile”). Teoria de la baza acestei cărţi este următoarea: creşterea economică este determinată în mare parte de mediul politic. Noi discutăm acum despre investiţii şi noul Cod fiscal. Atunci vă întreb: cum vedeţi lupta politică pe noul cod fiscal?

Cred că cel mai important este ca românii să fie bine informaţi de mass-media, ca dumneavoastră, şi ca politicienii fie să adopte o poziţie clară sau să prezinte situaţia aşa cum este ea. Astfel, oamenii pot conştientiza alegerile pe care trebuie să le ia: să existe bani publici pentru investiţii sau să-şi ia banii înapoi pentru a-i cheltui pe termen scurt. Vreţi artificii sau un foc care arde treptat, sănătos?

Dumneavoastră nu sunteţi un fan al „artificiilor”.

Economia de acum, cu creştere de 4%, înseamnă artificii. Este foarte bine. Dar toată lumea ştie că României îi lipsesc investiţiile în lucrurile care întreţin această creştere economică. Vorbim despre infrastructură, sănătate, educaţie - sunt investiţii publice care trebuie făcute. Trebuie să existe bani publici pentru ele.

După cum bine ştiţi, premierul nostru este anchetat pentru fapte de corupţie. V-aţi exprimat în repetate rânduri îngrijorările cu privire la ridicarea imunităţii parlamentarilor. Încă sunteţi de părere că legea nu se aplică mereu la fel şi politicienilor din România, în comparaţie cu cetăţenii de rând?

Noi am încercat să atragem atenţia asupra faptului că imunitatea parlamentarilor, din experienţa noastră, ar trebui limitată doar la declaraţiile sau la activitatea din Parlament. Ea nu ar trebui să îi protejeze pe parlamentari pentru ce fac în afara Parlamentului sau pentru ce au făcut înainte în afara Parlamentului.

Pe cât de profitabilă este relaţia dintre România şi Olanda din punct de vedere comercial şi al investiţiilor, pe atât a fost de tensionată la nivel politic. Iar Schengen - cred că sunteţi de acord cu mine - a fost principalul motiv. Într-un interviu de acum câteva luni, aţi spus că parlamentul olandez încă nu este de acord cu aderarea noastră. Ce exact mai avem de făcut?

Parlamentul ne cere, la fiecare jumătate de an, să îi prezentăm raportul pe care îl face Comisia - raportul MCV. Acest raport este făcut de experţi independenţi, care îi prezintă Comisiei Europene ce află, iar Comisia publică raportul. Deci este un raport public şi analizează în detaliu toate lucrurile pe care România nu le rezolvase în momentul în care a aderat la UE: cadrul legislativ, sistemul judiciar şi lupta anticorupţie. Raportul MCV spune, an de an, că sunt progrese pe toate aceste paliere, dar că mai sunt câteva lucruri de făcut.

Care este "dar"-ul acum?

E un trend pozitiv, de-a lungul anilor pe care i-am petrecut aici, a existat un trend pozitiv, dar mai sunt lucruri de făcut. Iar Parlamentul nostru spune: „O, interesant! Deci mai e de muncă? Atunci de ce nu face România tot ce trebuia să facă pentru a adera la UE? Nu ar fi mai important să facă asta înainte de a ocoli problema şi a mai cere să intre într-un club nou, cum ar fi Schengen sau zona euro”? După cum spunea Churchill, toate la timpul lor: întâi, intri într-un club, pe urmă implementezi regulile lui şi, odată ce eşti membru perfect integrat în acel club, abia apoi poţi urmări altceva. De ce sunt importante aceste reguli? Ne întoarcem la economie: dacă respecţi toate aceste reguli, adică legile, justiţia şi lupta anticorupţie, economia va creşte, companiile vor investi, oamenii se vor simţi mai confortabil să muncească aici, să investească şi să creeze locuri de muncă pentru alţii sau să se întoarcă din străinătate şi să înceapă o afacere aici. De aceea avem aceste reguli. Schengen nu e cel mai important lucru, ci în ce măsură România poate ajunge din urmă rapid pieţele şi Uniunea Europeană, în care i s-a dat voie să intre chiar dacă nu implementase toate regulile.

Daţi-mi voie să verific dacă am înţeles bine: spuneţi că au existat progrese, că există o tendinţă de ameliorare, dar că nu e suficient când vine vorba despre cadrul legislativ sau corupţie. Aici e problema noastră?

Trebuie să convingem Parlamentul olandez că România a ajuns suficient de departe. Ne apropiem de asta, iar România, conform rapoartelor, se apropie de cerinţele din 2007. Noi avem câteva recomandări, pe care România începe să le respecte, dar vrem să ajutăm...

Precum confiscarea averilor ilicite.

Este un exemplu, da. Este un exemplu foarte punctual. Am învăţat cu toţii jocul. Este un joc relativ nou. Italienii l-au început, când au luat „jucăriile” înapoi de la Mafia şi le-au pus înapoi în vistieria statului, le-au înapoiat cetăţenilor. Noi, toţi, am urmat acest exemplu: Franţa, Olanda, Germania. Lucrăm cu toţii la asta. Şi Statele Unite la fel. România vine din urmă. Dar România trebuie să ajungă la un anumit nivel de funcţionare. DNA funcţionează bine, avem legea confiscării extinse a averilor ilicite, iar judecătorii aplică toate aceste legi. Dar totul s-a blocat. Potrivit doamnei Kovesi, sunt aproximativ 400 de milioane care ar trebui confiscate şi înapoiate oamenilor. Dar există un blocaj. Totul este bifat şi merge bine, până într-un punct. Aceasta este una dintre recomandările noastre. Duceţi la bun sfârşit confiscările şi daţi totul înapoi statului sau contribuabililor.

Există, în acest moment, un val uriaş de imigranţi şi de refugiaţi în sudul continentului şi, de asemenea, în Balcani. Credeţi că va afecta dosarul Schengen pentru România şi Bulgaria? Va fi acesta încă un motiv pentru care discuţia despre Schengen se va amâna încă o dată?

Este o întrebare foarte bună, dar nu îi pot da un răspuns. Este ceva ce se întâmplă chiar acum. E evident că e o presiune nouă asupra Europei. Vedem cum guvernele şi Europa, în ansamblul ei, se pregătesc să se adapteze situaţiei şi noilor constrângeri de acolo.

Există chiar şi o discuţie despre faptul că întregul Schengen este în pericol acum.

Da. Un motiv este şi atentatul terorist eşuat din trenul de pe ruta Amsterdam - Paris. Vedeţi că ne confruntăm cu ameninţări internaţionale. Ori le rezolvăm în interiorul Uniunii Europene, într-o piaţă liberă, în care se circulă liber, ori spunem că nu e posibil aşa ceva şi că trebuie să ne retragem în spatele graniţelor naţionale şi să introducem temporar măsuri excepţionale - putem face asta în Schengen. Va trebui să vedem. E o situaţie nouă. Guvernele se pregătesc, Comisia Europeană se pregăteşte şi se vor lua nişte decizii.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri