Sari la conținut

PAȘAPORT DIPLOMATIC. Președintele Georgiei: Intențiile Rusiei sunt agresive, dar chiar obține ceea ce vrea?

Cristina Cileacu: Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru primirea pe care aţi făcut-o echipei „Paşaport diplomatic aici, la Tbilisi.

Ghiorghi Margvelaşvili: Sunt fericit să vă primesc şi să discut cu dumneavoastră.

Cristina Cileacu: Să începem cu summitul NATO de la Bucureşti, din 2008, când membrii Alianţei au susţinut aderarea Georgiei la NATO, dar în Țara Galilor, anul trecut, s-a decis ca Georgia să rămână un partener apropiat. Credeţi că ţara dumneavoastră o să devină vreodată membru al Alianţei Nord-Atlantice?

Ghiorghi Margvelaşvili: Desigur. Avem de fapt un progres continuu pe agenda noastră cu NATO. Bineînţeles, summitul din 2008 a fost foarte important, dar îmi amintesc că şi în Țara Galilor, anul trecut, am avut parte de realizări interesante. În primul rând, forţele militare georgiene au fost acceptate ca fiind cele mai competitive trupe non-NATO, care pot lucra cu Alianţa. Acest lucru este important şi are o semnificaţie şi este de fapt o recompensă pentru munca grea pe care militarii georgieni o duc de ceva timp, prin implicarea alături de trupele NATO în misiuni de menţinere a păcii, unde fac o treabă excelentă. Dar, mai mult decât atât, am primit, în Țara Galilor, un pachet consistent care ne dă posibilitatea să dezvoltăm apărarea ţării noastre. Deci, avem multe unelte pentru a ne dezvolta şi a urma cursul integrării noastre în Alianţă.

Cristina Cileacu: Georgia vrea să fie atât membru NATO, cât şi UE. Dar vecinul dumneavoastră mai mare şi mai puternic, Rusia, nu este de acord cu această situaţie. Ce credeţi că se va întâmpla când Georgia va deveni membru al acestor două organizaţii?

Ghiorghi Margvelaşvili: În primul rând, cred cu tărie că orice ţară are dreptul de a alege suveran. Şi limitările acestor alegeri apar atunci când eşti agresiv cu cineva. Iar Georgia nu agresează pe nimeni, în niciun fel. Preocuparea noastră pentru aceste alegeri, viitorul şi viziunea noastră pentru ţara mea şi pentru regiune sunt legate de dezvoltare paşnică şi pentru a oferi oportunităţi pentru ţările din regiune să dezvolte proiecte în parteneriat. Ambiţia noastră este să avem pace în Caucaz şi în zona mării Negre. Noi credem în alegerea noastră europeană, ca parte a identităţii noastre şi nimeni nu îmi poate explica, nici dacă foloseşte cele mai complicate teorii geopolitice sau cospiraţioniste, cum aceste alegeri pot ameninţa pe cineva în vreun fel. Dacă noi, georgienii, vrem să trăim ca parte a Europei, dacă noi, georgienii, vrem să trăim într-o societate europeană, dacă vrem să trăim după modelele europene de guvernare, politice, de media şi comunicare şi sociale, de ce ar fi acest lucru o problemă pentru altcineva? Cum poate o astfel de alegere să fie o ameninţare pentru oricare dintre vecinii noştri? Cred că nu creăm niciun fel de tensiuni, ci dimpotrivă, aducem mai multă pace şi stabilitate în zonă şi în acest fel contribuim şi la stabilitatea Rusiei de asemenea, pentru că orice ţară vrea să aibă vecini stabili şi graniţe stabile. Dacă Georgia este mai europeană, mai stabilă, mai sigură, asta înseamnă graniţe mai stabile şi mai sigure pentru Rusia. Cred că în acest sens contribuim la stabilitatea globală care include şi stabilitatea Rusiei de asemenea.

Cristina Cileacu: Dar Rusia nu este de aceeaşi părere. Îl citez pe Serghei Lavrov, ministrul de externe rus, el a spus că Rusia va lua măsuri dacă NATO „ademeneşte” Georgia în cadrul Alianţei. Ce răspundeţi la această afirmaţie? Pentru Rusia, acţiunile dumneavoastră sunt mai degrabă o provocare decât un act de pace.

Ghiorghi Margvelaşvili: Am auzit aceste teorii, mai ales exprimate de politicienii ruşi, din păcate am auzit aceste teorii uneori din partea politicienilor europeni şi cred că acesta este un lucru esenţial rău. Încă o dată: Georgia are o orientare liberă şi clară, spre pace, parteneriat şi securitate. Georgia este o ţară suverană, o naţiune suverană care are dreptul la alegeri. Dacă măsurăm deciziile ţărilor suverane, şi aici includ şi legile internaţionale, după remarci de genul celei despre care vorbeaţi, la ce vom ajunge în viitor? Se va dizolva ordinea globală, care este bazată pe dominaţia legilor internaţionale între naţiuni. Dacă tolerăm că o naţiune mare şi puternică poate decide asupra alegerii suverane a vecinilor săi sau poate chiar a altor ţări mai îndepărtate, atunci subminăm pilonii stabilităţii globale. Am auzit aceste retorici, nu văd logica din spatele lor pentru că Georgia nu este o ameninţare pentru nimeni, dimpotrivă, ţara mea este un stabilizator, un constructor al păcii şi al relaţiilor pe termen lung, deci cred că ceea ce trebuie să facem este să rămânem consecvenţi principiilor noastre. Ce am văzut? O dezvoltare a politicii regionale a Rusiei bazată pe acest gen de teorii, am văzut ocuparea Georgiei. Asistăm la ocuparea Ucrainei, şi ne îndoim de fundamentele relaţiilor internaţionale, care sunt construite pe suveranitatea şi libertatea fiecărei naţiuni.

Cristina Cileacu: Exemplele recente pe care le-aţi menţionat arată că Rusia obţine ceea ce vrea. În Crimeea au folosit „oamenii verzi” şi au luat Crimeea, în Ucraina susţin militar separatiştii, în ţara dumneavoastră mută graniţele pe timpul nopţii sau chiar pe timpul zilei. Ce se poate face în aceste situaţii?

Ghiorghi Margvelaşvili: Pot să vă întreb ce înseamnă că Rusia primeşte ceea doreşte? Credeţi că vor mai mult teritoriu? Spuneţi-mi. Aceasta este marea întrebare. Nu cred că Rusia vrea, are nevoie sau are lipsă de încă 10-15 kilometri pătraţi?

Cristina Cileacu: Dar care sunt intenţiile Rusiei?

Ghiorghi Margvelaşvili: Intenţiile sunt agresive, dar chiar obţin ceea ce vor? Când au ocupat o parte din Georgia, credeţi că de teritoriu aveau nevoie? Vorbim despre cea mai mare ţară din lume. Credeţi că mai au nevoie de 10-15 kilometri pătraţi?

Cristina Cileacu: Bineînţeles că nu. Dar credeţi că vor control asupra drumului principal care trece prin Georgia? Asupra principalei conducte de gaz?

Ghiorghi Margvelaşvili: Cred că ceea ce au obţinut în Georgia când au ocupat teritoriile noastre este un episod istoric. Pentru că, deşi au ocupat părţi din Georgia nu au oprit intenţiile noastre de a fi liberi şi suverani. Cred că dimpotrivă ne-au întărit în dorinţa de a fi idependenţi şi suverani. Deci, ceea ce au obţinut este că au ocupat o parte istorică şi paşnică a teritoriului istoric care ne lega de ţările din jur. S-au pus în situaţia în care au destabilizat părţi din graniţa lor, pentru că este o cvasi-ţară pe care au creat-o acolo.Sunt acestea în interesul Rusiei? Poate fi în interesul unor grupuri politice din Rusia, dar cetăţenii obişnuiţi care trăiesc în diferite părţi ale acestei ţări mari, ce beneficii au aceşti oameni din aceste evenimente? Ce beneficii au din prezenţa rusă în Ucraina? S-au îmbunătăţit viaţa lor, demografia, reformele economice? Nu. O perspectivă mai bună ar fi o Georgie paşnică şi prietenoasă, angajată alături de ruşi în proiecte culturale sau geopolitice, rute pentru schimburi comerciale şi dacă s-ar construi aceste oportunităţi, cred că şi cetăţenii ruşi ar beneficia. Deci, vedem aceste politici agresive asupra vecinilor Rusiei, dar nu cred că acestea sunt de perspectivă. Trebuie să fim fermi şi nu doar georgienii şi ucrainenii, ci noi toţi cei care credem în liber arbitru şi liberă alegere.

Cristina Cileacu: Vorbeaţi despre teritoriile ocupate din Georgia, Abhazia şi Osetia de Sud. Rusia tocmai a semnat un tratat are aproape parafează integrarea totală a acestor teritorii în Rusia. Un fel de supunere.

Ghiorghi Margvelaşvili: În primul rând acest tratat condamnat în toată lumea de comunitatea internaţională este un tratat artificial care nu aduce nimic bun şi nicio soluţie bună. Nu a fost apreciat nici de oamenii care trăiesc pe aceste teritorii. Mai departe, construcţia de garduri de sârmă ghimpată şi a acelor puncte de control artificiale reprezintă o formă de alienare a poporului, a celor care trăiesc dincolo de gardurile de sârmă, care nu prea funcţionează pentru că oamenii vor să traverseze, vor să ajungă în ţara principală, în Georgia, au nevoie de asigurări sociale, medicale, oportunităţi de comerţ. Şi ce avem în schimb? O putere nucleară care construieşte garduri de sârmă ghimpată ca să împiedice oamenii obişnuiţi să comunice. Da, observăm în continuare acest joc politic care nu face bine vieţii cetăţenilor, dar orice activitate şi politică fără logică, orice gard sau zid artificial construit oriunde în Europa, acestea se vor prăbuşi, aşa cum s-a întâmplat cu zidul de la Berlin. Ştiu care este sfârşitul acestei poveşti, ştiu că trebuie să fim consecvenţi şi să rezolvăm situaţia în mod paşnic.

Cristina Cileacu: România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Georgiei, în urmă cu mult timp. Cum au evoluat relaţiile de atunci?

Ghiorghi Margvelaşvili: Ne-am dezvoltat mult relaţiile bilaterale şi avem un viitor bun ca ţări vecine, care trăiesc după aceleaşi principii, în aceeaşi regiune şi care privesc din acelaşi unghi perspectiva dezvoltării relaţiilor. Acestea vor fi mai departe extinse, mai ales atunci când Georgia va fi integrată în UE şi cu creşterea oportunităţilor Georgiei în direcţia europeană şi cred că este o perspectivă interesantă.

Cristina Cileacu: Aş vrea să vă cer o părere personală în ceea ce priveşte ideea de a împărţi lumea în două sfere de influenţă. Este întotdeauna Vestul împotriva Estului. Iar această idee a aparţinut unui georgian pe care noi îl cunoaştem: Stalin. Credeţi că în viitorul nostru această abordare a relaţiilor internaţionale mai poate fi folosită?

Ghiorghi Margvelaşvili: Cred că vorbim despre omenirea care s-a dezvoltat de atunci. Atitudinea de a ne separa în tabere a costat omenirea mii de milioane de vieţi omeneşti în cele două războaie mondiale. Iar această încercare de a fi agresivi unii cu alţii a lăsat răni adânci pe trupul umanităţii şi cred că am trecut la un nivel superior. Este interesant că de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, cei care au rămas în continuare separaţi în tabere au ajuns la ideea că războiul este o formă inacceptabilă pentru a rezolva probleme. Cel puţin lumea nu a ajuns la cel de-al treilea război mondial, o confruntare globală între tabere.