Sari la conținut
News Alert

România, speranța bucovinenilor. Armand Goșu: „Ar trebui regândită radical politica României în legătură cu Ucraina”

Relaţiile dintre România şi Ucraina s-au răcit mai ales după 2009. Atunci, ţara noastră câștiga la Haga o bună parte din platoul continental din Marea Neagră pe care îl revendica. Un platou continental care pare bogat în resurse energetice. Insula Şerpilor, luată în 1948 de URSS, a rămas la ucraineni. Nu era, de altfel, o miză în procesul de la Haga, ci doar un reper matematic în demonstrarea vastității teritoriului pe care îl revendicam.

Relațiile dintre România și Ucraina au fost marcate și de anii de negocieri fără rezultat pentru oprirea forărilor la Canalul Bîstroe.

Iar în 2010, motivând necesitatea unor modernizări pentru pregătirea intrării în Schengen, România a închis cinci puncte de trecere a frontierei cu Ucraina, toate pe graniţa de nord.

(Reportaj realizat în regiunea Cernăuți de Anca Grădinaru și Ionuț Bălcău)

Atunci, cu o notă verbală de la MAE, s-a declarat că temporar vor fi închise în scopul pregătirii României pentru intrarea în zona Schengen.

-Şi aşa a rămas?

-Aşa a rămas", a declarat Mihail Găiniceru, președintele Consiliului Regional Cernăuți.

Aşa a rămas situaţia atât în nord, cât şi la graniţa de sud-est. Aici, satul românesc Periprava şi micul orăşel ucrainean Vîlcovo se află la o lăţime de Dunăre unul de altul, dar oamenii, mulţi dintre ei rude, nu se pot întâlni aşa de simplu unii cu alţii, pentru că nu există un punct de trecere a frontierei. Sunt astfel obligaţi să ocolească sute de kilometri.

Sunt doar două exemple care definesc relaţiile între România şi Ucraina. Mai sunt şi altele.

„E normal că este un stat de 20 de milioane şi ceva şi alt stat de 40 de milioane şi ceva, sunt două state vecine şi nu este o cursă de avion directă? Trebuie să mergem din Bucureşti la Kiev prin Amsterdam, prin Viena, prin Istanbul sau nu ştiu pe unde", arată istoricul Serghei Hakman.

Şi schimburile economice sunt mici. Ultimele statistici oficiale arată că exporturile de mărfuri româneşti în Ucraina au scăzut cu aproape 40 la sută din 2008 până în 2011, de la peste un miliard 200 de milioane de dolari la mai puţin de 800 de milioane de dolari.

Politologul Serghei Hakman spune că şi relaţiile culturale dintre România şi Ucraina sunt extrem de reduse. Românii nici măcar nu realizează că ucrainenii au o limbă diferită de cea rusă. „Mulţi dintre ei nu văd nicio deosebire între ucraineni şi ruşi. Te duci la ruşi chiar spun!”, arată Serghei Hakman.

Politologul spune că România poartă o mare parte din responsabilitatea relaţiilor reci dintre noi şi vecinii ucraineni. „Fiindcă în momentul când vii şi spui 'Bună ziua, vreau să te ajut, dar tu nu uita că eşti ocupant mai departe', niciun dialog nu poate fi. Sau, poate fi un dialog, dar între dinţi. Ceea ce România ar trebui imediat să schimbe", notează Hakman.

Până la schimbarea atitudinii, România pare să încurajeze acordarea de cetăţenii etnicilor români din Ucraina, deşi legea de aici interzice dubla cetăţenie. Pentru un trai mai bun, mii de oameni riscă şi îşi iau şi acte româneşti, acte de cetăţeni comunitari.

„Oamenii o fac din cauză că e mai uşor să-ţi găseşti un loc de muncă în Europa, pentru a circula în Europa”, explică studentul Vasile Bostan.

Pentru etnicii români care au deja dublă cetăţenie, asocierea la Uniunea Europeană înseamnă nu doar eliminarea vizelor, ci şi perspectiva eliminării unei corupţii care a ajuns să le înghită până şi ultimul leu.

 „- Dacă-i preot şi vrea să mă îngroape, trebuie să dau o mie de grivne.

-Adică bani mulţi?

-O mie de grivne”, spune Veronica Mitrofan.

„Corupţie, ca să zic aşa, este la tot pasul în ultimul timp”, confirmă studentul Vasile Bostan.

Cât îi priveşte pe tinerii ucraineni, ei abia aşteaptă să descopere Europa de Vest. O Europă în care mulţi dintre ei nu au călcat încă, dar despre care le-au vorbit deja politicienii recent instalaţi la Kiev.

„Pentru noi, cei care au murit o să rămână nişte eroi adevăraţi. Mi-aş dori ca Ucraina să aibă un nivel de trai mai ridicat”, spun ei.

Numai că într-o ţară atât de dependentă economic de Federaţia Rusă, acel nivel de trai mai ridicat nu se poate obţine aşa uşor, spun autorităţile Ucrainei. Mai ales că sistemul trebuie relocat cu totul, iar visteria statului e goală.

 „Dacă vor apărea piedici pentru exportul ucrainean în Federaţia Rusă, avem foarte foarte mari probleme pentru că cele mai mari 50 de unităţi din Ucraina sunt în Federaţia Rusă”, arată Mihail Găiniceru. „Asta înseamnă că sub semnul întrebării pot să fie puse mai mult de 300.000 de locuri de muncă", completează el.

Sunt locuri de muncă plătite cu un salariu mediu lunar care abia dacă ajunge la 300 de dolari. Un salariu pe care Europa cu siguranţă îl poate plăti.

Polonia are o abordare mult mai constructivă, iar rezultatele s-au văzut, a comentat istoricul Armand Goșu în emisiunea „Kilometrul 0”, după vizionarea reportajului realizat în regiunea Cernăuți. Polonezii au vreo 40 de puncte de trecere a frontierei, deși au o graniță mai scurtă cu Ucraina decât o are România (care are doar trei puncte de trecere). Noi avem două consulate în Ucraina, polonezii au vreo zece. Polonezii au de opt ani acord de mic trafic de frontieră, noi negociem acest document din 2007. „Ar trebui regândită radical politica României în legătură cu Ucraina”, a conchis Armand Goșu.