Sari la conținut
News Alert

VIDEO. Cum s-ar extinde norul radioactiv dacă Phenianul ar detona o bombă în Oceanul Pacific

O simulare grafică de tip GIF arată impactul devastator pe care l-ar putea o explozie nucleară în largul Oceanului Pacific.

 

Șeful Organizației Tratatului de Interzicere a Testelor Nucleare, Lassina Zerbo, a postat pe contul său de Twitter un GIF ce conține simularea unui „nor de radio-izotopi” care se răspândește de-a lungul Oceanului Pacific către Asia și SUA.

Grafica prezentată nu face referire la randamentul sau altitudinea bombei nucleare din scenariul ipotetic ori la amenințarea norului asupra sănătății umane. Lassina Zerbo a vrut doar să demonstreze rapiditatea cu care un nor declanșat de o explozie nucleară „poate transporta izotopi”

.

Clipul postat de Zerbo vine în contextul în care, săptămâna trecută, ministrul de Externe de la Phenian, Ri Yong-ho, a amenințat SUA cu efectuarea celui mai puternic test al unei bombe cu hidrogen în Pacific.

Diferența dintre bomba cu hidrogen și cea nucleară

Bombele cu hidrogen sunt arme termonucleare, fiind considerate mult mai puternice decât bombele atomice pe bază de fisiune.

Sunt două mari diferențe între bomba cu hidrogen și bomba atomică, atât în ceea ce priveşte detaliile tehnice cât şi puterea de distrugere.

Principala diferență între cele două bombe constă în procesul de fisiune (caracteristic pentru bomba atomică) şi cel de fuziune (caracteristic bombei cu hidrogen).

De exemplu, cele două bombe atomice care au fost lansate în 1945 asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki au fost pe bază de uraniu, respectiv plutoniu.

Bomba cu hidrogen este o altfel de invenţie, mult mai distructivă. Poate fi chiar de 1.000 de ori mai puternică decât cele două bombe atomice.

Bombele atomice se bazează pe fisiune, adică pe dezintegrarea atomilor, care cauzează eliberarea unei mari cantităţi de energie.

În cazul bombelor cu hidrogen, nucleele atomice reacționează, iar mecanismul este mai complex. Include un dispozitiv îmbunătăţit de bombă atomică care joacă rolul de explozibil pentru miezul cu deuteriu (izotop de hidrogen cu masa dublă faţă de hidrogenul normal). În acest caz însă, nu este suflul bombei care cauzează procesul de fuziune, ci emisiile de radiaţii care călătoresc cu viteza luminii, care duc la contopirea izotopilor de hidrogen, eliberând o cantitate mult mai mare de energie ca bomba atomică tradiţională.

Valul

Legat de efectele imediate pe care le-ar avea o detonare în Pacific în unei bombe cu hidrogen, Oliver Buhler, profesor de matematică aplicată la Universitatea de New York, specialist în studiul dinamicii fluidelor, a explicat recent că o primă consecință va fi crearea unor „valuri puternice”.

Unul dintre cele mai cuprinzătoare analize legate de acest reflex acvatic este un raport militar de 400 de pagini scris în 1996 de Bernard Le Mehaute și Shen Wang, experți în științe marine și atmosferice, notează Motherboard.

Detonarea unei bombe cu hidrogen cu încărcătură semnificativă ar declanșa o undă de șoc cu o forță energetică de 140 de kilotone. Serviciile americane de informații spun că testul nuclear nord-coreean de pe 3 septembrie a generat aproximativ această forță, cu mult peste bombele de la Hiroshima și Nagasaki.

Pe măsură ce unda de șoc se disperzează, plasma dezlănțuie din apă în aer cantități enorme de vapori. Apa se extinde radial, formând la suprafață o bulă uriașă, iar în adâncime produce o altă bulă, una de proporții abisale, cunoscută sub denumirea de „jet interior”. În timp ce bula se uniformizează pe suprafața apei, o coloană de apă se ridică ca o erupție și se dezintegrează într-o serie de valuri. Energia radioactivă din unda de șoc va ucide pe loc toată viața marină din zona detonării.

Cu toate acestea, crede Buhler, valurile exploziei nu vor dezlănțui un tsunami.