Sari la conținut

Povestea unei mașini fabricate în două exemplare. De ce una a fost dezmembrată de Securitate

O maşină de curse produsă în doar trei exemplare în toată lumea, o alta care fost vedetă în filmul lui Nae Caranfil „Restul e tăcere” sau un Renault 12, maşina care a inspirat clasicul model Dacia, condus de unul dintre cei mai mari violonişti ai lumii pe şoselele londoneze. Sunt doar trei dintre automobilele care s-au întrecut la concursul de eleganţă auto de la Sinaia, locul unde se întâlnesc oamenii care fac din vechituri, comori pe patru roţi.

Cele mai frumoase maşini de epocă au defilat pe Domeniul Peleș, la „Concursul de Eleganţă de la Sinaia”. Povestea acestei competiţii începe în anul 1934 atunci când Automobil Clubul Regal Român organizează evenimentul pentru prima oară, sub înaltul patronaj al MS Regele Carol al II-lea. Concursul a fost reluat din 2011, cu acordul MS Regele Mihai I.

Alexandru Seremet, organizator: O mașină de epocă este cu adevărat valoroasă dacă are o poveste în spate. Este o replică celebra într-un film al lui Nae Caranfil „mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte nimic”. Poate este cinic, dar fără o poveste, fără oamenii din jurul ei, o mașină este o bucată de fier.

Motivul înfrăţirii dintre oraşul Berlin şi oraşul românesc Tecuci nu este o legătură între cârnați și muștar cum s-a sugerat, este o legătură între două mașini pentru că ea există în numai două exemplare.

Gabriel Bălan, proprietar: Un exemplar este la muzeul tehnicii din Berlin şi acest exemplar este o donaţie făcută de familia fostului colonel Pătraşcu din Tecuci, care în 1924 au cumpărat această maşina. Au donat-o muzeului de istorie „Teodor Cincu” din Tecuci.

Maşina a rămas la Muzeul din Tecuci, însă a fost dezmembrată de fosta Securitate. Vehiculul a prins din nou viaţă, abia în anul 2005, cand a fost asamblata pentru filmul „Restul e tăcere”, în regia lui Nae Caranfil.

Alexandru Seremet, organizator: Nae Caranfil este din zonă, aporape de Tecuci, şi s-a gândit să facă un gest minunat, să ofere banii pentru restaurarea maşinii şi să o folosească în film. Și mai e o anecdotă specială: în film, Nae Caranfil a condus maşina şi asta e important pentru că el nu are carnet. Nu s-a comis nicio ilegalitate, nu trebuie alertată poliţia sau ceva de genul acesta. Doamne fereste, filmările au fost făcute la Buftea, au fost pe un drum închis circulației publice, a fost totul perfect controlat şi legal.

După ce şi-a spus povestea în filmul „Restul e tăcere”, maşina a fost cumpărată de Gabriel Bălan, un colecţionar din Constanţa. Pe stradă atrage privirile tuturor, şi nu este de mirare. Maşina are nevoie de o îngrijire aparte...

Gabriel Bălan, proprietar: A ieșit din vocabular, ca orice maşină nouă sa o „încălzeşti”. Te urci în ea şi pleci. E, asta cu jumătate de oră înainte te duci, îi dai drumul la benzină, amorsezi pompa să se ducă apa la 80 de grade şi abia după aceea îţi inviţi doamna „hai să plecăm la plimbare”. E o chestie deosebită.

Un alt automobil care încă face istorie este Fiat 520 Torpedo. Puţini ştiu că această maşină a stabilit poziţia standard a volanului în Europa.

Alexandru Seremet, organizator: O problemă eternă este unde pun volanul, pe stânga sau pe dreapta. Şi asta a fost prima maşină italiană, era la sfârşitul anilor '20 când în Italia a început să se stabileasca nişte legi, că volanul ar trebui pus pe partea stânga şi să se circule pe partea dreaptă. Și este interesant că lucrurile astea abia atunci s-au stabilit și cumva s-au stabilit gradual, în sensul că s-a dat legea asta întâi la sate şi în afara oraşelor şi abia mai târziu s-a impus asta şi în oraşe. Ba chiar am înţeles că mai există tramvaie în Italia care au partea de control, de comandă, pe partea dreaptă.

Mașina este adusă de domnul Iulian Todorică din județul Suceava, din Fălticeni şi trebuie să admiraţi dedicaţia pe care concurenţii o au, de a se prezenta în ținute care complimentează maşina.

Iulian Todorică, proprietar Fiat 520 Torpedo: Asta este partea placută, sau cea mai placută, când participăm la astfel de evenimente şi o vede lumea şi o admiră. Partea care nu o vede lumea este munca, zeci de mii de ore de studiu, iar o luam de la capăt şi iar şi iar până funcţionează.

Maşina italienească cu volanul pe stânga, a fost înmatriculată în anul 1938 în România şi de atunci nu a mai părăsit ţara. În urmă cu trei ani aceasta a fost cumpărată de suceveanul Iulian Todorică şi recompusă piesă cu piesă.

Iulian Todorică, proprietar Fiat 520 Torpedo: Toate şuruburile acestea au fost făcute manual de către un strungar şi vorbim de 200 și ceva de șuruburi. O muncă infernală.

Al Capone a avut un astfel Cadillac V 16. Dacă vă imaginați câteva modele din istorie, asta este o limuzină demnă de astfel de personalități şi vă rog ascultați în linişte mototrul V16.

Acest model de Cadillac este cunoscut ca „maşina preşedinţilor americani”. În anul 1911, când grajdul prezidenţial a devenit garaj, la comanda lui William Howard Taft, Cadillac şi Lincon au fost cel mai des folosite maşini de către preşedinţii americani. Pentru Cadillac au optat Franklin Delano Roosevelt şi JF Kennedy.

Alexandru Seremet, organizator: Asta este o maşină cu adevărat specială. Este singura limuzină din lume cu motor V16, un motor extraordinar de silențios şi care era foarte bine echilibrat. Ce înseamnă bine echilibrat: adică nu existau vibraţii neplăcute, nu simteam zdruncinături sau nu aveam scaune cu masaj incluse ca să zic așa, şi cum se poate testa asta? Putem să punem un pahar de apă pe motor și observăm că nu se varsă.

De la Londra la Sinaia a venit şi un Renault 12, din anul 1971. Acesta este condus de Remus Azoiţei, unul dintre cei mai mari violonişti ai lumii, stabilit de 17 ani în Marea Britanie.  În 2001 a fost numit profesor de vioară la Academia Regala de Muzică de la Londra, la acea vreme cel mai tânăr profesor de vioară.

Remus Azoiţei, violonist: Daţi-mi voie să vă prezint cel mai în vârstă Renault 12 din insulele britanice. Este o maşină superbă, recondiționată impecabil și este pasiunea mea și a familiei mele. Noi toți am avut Dacii în copilărie și eu trăind peste graniţă și locuind acolo am simţit nevoia unei ancore, care să mă balanseze emoţional cu trecutul meu românesc şi cu ceea ce sunt.

Violonistul a găsit maşina în Manchester. Un Renault vechi, din 1971, ruginit şi cu multe probleme tehnice.

Remus Azoiţei, violonist: Nu eram hotărât dacă să o iau sau nu pentru că o maşină clasică presupune multe cheltuieli de restaurare sau de întreţinere. Asta până când am deschis uşa și am intrat în maşină. Mirosul de Dacie, pe care noi cu toţii îl ştim prea bine, m-a străfulgerat şi mi-a adus aminte de clipele fericite în care plecam la munte sau la mare cu Dacia noastră cea de toate zilele şi efectiv nu am putut rezista. Am plătit banii omului şi am plecat cu maşina de acolo şi de atunci sunt prizonierul acestui miros incredibil, mai bun decât orice parfum.

Deși Remus Azoiţei conduce şi o maşină modernă, din când în când se plimbă pe străzile londoneze cu automobilul care îi aduce aminte de copilărie.

Remus Azoiţei, violonist: Mochetă de Renault 12, ceea ce nu se întâmplă la Daciile noastre vechi pentru că licenţa pentru România era una mult mai severă, cu mai puţine dotări pentru piaţa românească, cu acest fel de scaune cu burete înăuntru, nu există pe Daciile noastre. Am lumină în torpedou, am tot felul de chestii care nu apar pe o Dacie.

La concursul din acest an a participat şi un model de BMW legendar, unul din cele trei astfel de modele care există în toată lumea. Indiferent de vârstă, bunicile pe patru roţi demonstrează că eleganţa chiar n-are vârstă.