Cum arată viața lui Neil, primul cyborg oficial din lume. Militează pentru modificarea genetică a părinților

Tunsoarea lui te duce cu gândul la un călugăr franciscan, poartă haine skinny în culori țipătoare și din craniu îi iese o antentă semicirculară. Dacă ți-ar apărea în vise, l-ai putea numi cyborg. Numai că nu este nevoie de lumea viselor ca să te întâlnești cu acest hibrid om-mașinărie. El există în realitate și îl cheamă Neil Harbisson.

Are 34 de ani,  și-a petrecut copilăria în clima senzuală a Cataloniei, dar s-a născut în condițiile meteo „sobre” ale Marii Britanii, iar în prezent locuiește la New York, un paradis pentru fanteziile cyberpunk ale artei conceptuale.

Artistul Neil Harbisson este cunoscut ca primul cyborg oficial din lume, după ce Guvernul de la Londra i-a permis, în 2004, să apară în fotografia din buletin cu antena sa craniană.

Anii copilăriei au însemnat pentru Neil o permanentă rătăcire printre culori pe care nu le putea diferenția, într-o infinitate de tonuri gri. Neil s-a născut cu acromatopsie – în traducere liberă, incapacitatea de a distinge toate culorile sau doar o parte din ele.

De treisprezece ani, creierul lui funcționează ca un mega-sintetizator de vibrații traduse în sunete. Măsurători ale radiațiilor electromagnetice, videoclipuri sau imagini – totul este deconstruit și transferat din frecvență cromatică în frecvență sonoră prin senzorul arcuit sub formă de antenă. Altfel spus, Neil nu vede culorile, ci le aude. Culoare albastră are o rezonanță sonoră tipică literei „C”, susține artistul. 

„Nu există nici o diferență între software-ul și creierul meu sau între antena mea și oricare altă parte a corpului. Fiind unit cu cibernetica, simt că sunt o formă de tehnologie”, a declarat recent Neil Harbisson într-un interviu pentru National Geographic.

Vederea în tonuri gri are multe avantaje: de exemplu, o vedere nocturnă mai bună, spune Neil. De fapt, Harbisson nu a vrut niciodată să-și schimbe simțul vizual, pentru că nu l-a considerat o problemă fizică: „Am vrut să creez un nou organ de vedere”.

Întebat care este cea mai amuzantă întâmplare legată de antena pe care o poartă, Neil Harbisson își amintește: „Anul trecut, oamenii au început să strige POKEMON! după mine. Într-un mic sat din Italia, un bărbat m-a întrebat dacă pot să fac cappuccino cu antena”.

Sistemul cu antenă wifi i-a oferit o înțelegere mult mai profundă a spațiului înconjurător: „Dacă sunteți în aceeași casă de ani de zile, există o continuă repetare a ceea ce percepeți acolo. Dacă adăugați un nou simț, casă devine iarăși nouă”.

„Dacă până la sfârșitul secolului ne vom tipări (la imprimante 3-D – n.r.) propriile simțuri și le vom implanta cu ajutorul ADN-ului și nu al chip-urilor, posibilitatea de a avea copii care se nasc cu noi simțuri este cât se poate de reală. Dacă părinții își vor modifica genele, atunci da, va fi începutul unei renașteri pentru specia noastră”, mai crede Neil Harbisson.