Sari la conținut

Mâncarea sărată nu provoacă sete, ci...foame

Mâncărurile sărate nu ne provoacă sete, aşa cum ne-am fi aşteptat, ci foame. Este concluzia unui nou studiu, care mai arată şi că, pe termen lung, gustările pline de sare, cum sunt chipsurile sau covrigeii, ne fac să bem mai puţină apă.

Studiul a fost realizat de o echipă internaţională de oameni de ştiinţă pe 10 astronauţi, în timpul unei simulări de misiune pe Marte. Timp 205 zile, subiecţii au avut o dietă controlată, bogată în sare.

În toată această perioadă, ei au băut mai puţin şi au reţinut mai multe lichide în corp, deşi cantitatea de urină produsă a fost mai mare.

Ce le-a dat de gândit specialiştilor a fost faptul că, deşi era de aşteptat să le fie sete, subiecţii s-au plâns de foame.

Experimentul a fost repetat şi la şoareci, cu aceleaşi rezultate.

Cercetătorii spun că aceste procese se întâmplă indiferent dacă este vorba despre oameni care pleacă în spaţiu sau care rămân pe Pământ.

Ce se întâmplă, de fapt?

Sarea activează un mecanism pentru a păstra apa în rinichi. Înainte de acest studiu, cea mai răspândită ipoteză era că ionii de sodiu și clor din sare intră în moleculele de apă și le „împing” în urină. Noile rezultate arată ceva diferit: sarea este prezentă în urină, în timp ce apa se întoarce în rinichi și în corp. Și atunci se pune întrebarea: ce forță motoare alternativă face ca apa să se întoarcă în corp și să nu rămână în urină?

Experimentele pe șoareci au sugerat că s-ar putea să fie implicată ureea. Această substanță se formează în mușchi și în ficat pentru a elimina azotul. La șoareci, ureea se acumula în rinichi, unde contracara forța de tracțiune pe care sodiul și clorul o exercitau asupra apei. Sintetizarea ureei presupune însă un consum considerabil de energie, ceea ce explică de ce șoarecii la dietă bazată pe exces de sare mâncau mai mult. Excesul de sare nu le provoca sete, dar îi făcea mai flămânzi. În mod similar, și astronauții care primiseră o dietă bogată în sare s-au plâns că le era foame.

Proiectul a schimbat optica oamenilor de știință în legătură cu funcția ureei în corpul nostru. Nu este numai un produs de excreție, așa cum se credea, ci s-a dovedit a fi un important osmolit - un compus care „se lipește” de apă și ajută la transportul ei. Funcția ureei este de a reține apa în organism atunci când corpul elimină sarea. Se pare că natura a găsit o modalitate de a conserva apa care altfel ar fi fost eliminată prin urină, sub acțiunea sării. 

Noile date schimbă modul în care se credea că se ajunge la homeostază - proprietatea organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern. Acum, acest proces trebuie văzut ca o activitate concertată a ficatului, mușchilor și rinichilor. Pe viitor, descoperirea ar putea ajuta la reglarea tensiunii arteriale și a altor probleme ale sistemului cardiovascular.

Urmăriți în fiecare vineri, de la ora 19:00, pe Digi World, „Jurnalul de științe”, prezentat de Teodora Băloi.