Comoara din munţii Buzăului. Secretele chihlimbarului românesc

Data publicării:
chihlimbar

De la galbenul mierii, până la roşcat, verzui, negru, transparent sau opac, chihlimbarul străluceşte în 160 de nuanţe! Cel negru se găseşte doar la Colţi şi este cel mai valoros din lume.

Diana Gavrilă, istoric: „Chihlimbarul este o răşină fosilă! Este adevărat, datorită frumuseţii a câştigat un rol important printre pietrele semipreţioase, însă este un mineral vegetal. Cel mai bătrân chihlimbar, se pare că ar fi chihlimbarul nostru, chihlimbarul de Buzău!”

În perioada interbelică, chihlimbarul putea fi găsit la suprafaţă! Comuna Colţi a fost însă singurul loc din lume, unde ambra s-a extras, la nivel industrial, din mine subterane. Inginerul buzoian Dumitru Grigorescu a concesionat pământ de la stat, a amenajat şi a patronat 39 de mine şi puţuri.

Nicu Cristinel Scutaru, căutător de chihlimbar: „În galerie se săpa sistematic! Se făceau gropi, apoi pământul era acoperit din următoarea groapă. Ca molozul să nu fie cărat prea mult afară! În momentul în care se găsea mai mult chihlimbar, atunci acea groapă era mult mai adâncă sau putea să fie pe verticală!”

Afacerea inginerului Grigorescu a falimentat în anul 1937, dar a reuşit să aşeze mărunta localitate Colţi, pe harta mondială a chihlimbarului! După el, ambra s-a mai extras doar sporadic, până în anul 1943. La naţionalizarea din 1948, minele au fost închise! Astăzi, mai au norocul să găsescă ambră doar localnicii care cunosc drumul spre fostele galerii. Nicu Cristinel Scutaru este învăţător în comună. Pasiunea pentru chihlimbar a moştenit-o în familie, aşa că-n timpul liber cutreieră munţii şi coboară în sumbrele galerii părăsite.

Sub munte, aerul este puţin şi greu. Pereţii parcă strâng. Este straniu. Liliecii stau agăţaţi de stâncile humoase, iar apa sapă, tăcută, printre lespezile de lemn putred, montate cu zeci de ani în urmă pentru securitatea minerilor.

Diana Gavrilă, istoric: „Aceasta este una dintre galeriile deschise după 1981, când exploatarea chihlimbarului s-a desfăşurat sub aspectul unor lucrări pentru prospecţiuni geologice.”

Din mina aceasta, închisă în 1986, s-a extras mecanizat, pentru ultima oară, şi chihlimbar negru! Cui ii aparține, nu știe nimeni. Se spune că în afara colecţiilor private, o parte a ajuns şi în fosta Uniune Sovietică, ce tocmai se apucase să refacă celebra cameră de chihlimbar, cu ajutorul guvernului german.

Diana Gavrilă, istoric: „Materialul extras a ajuns în diferite instituţii din ţară şi din străinătate. Şi între ghilimele, s-a pierdut!”

În anul 1941, camera de chihlimbar din Sankt Petersburg, capodopera meşterilor prusaci şi mândria coroanei ţariste, cea de-a opta minune a lumii, în opinia criticilor de artă, a fost jefuită de nazişti, din dorinţa lui Hitler. După cel de-al doilea război mondial, ruşii au căutat-o, dar degeaba! Nici spionii, nici vânătorii de comori şi nici colecţionarii de artă rară n-au mai găsit-o! În 1979 însă, statul sovietic decide să o refacă identic, pe baza documentelor şi-a fotografiilor existente în arhive! Iar în 2003, după 24 de ani de muncă, 6 tone de chihlimbar folosit şi milioane de euro cheltuite, experţii ruşi au restaurat-o integral!

De la Colţi a fost extrasă şi bucata de chihlimbar, galben-roşiatic, transformată în pipă şi oferită cadou de Gheorghe Gheorghiu Dej temutului Stalin! În 1927, un medalion de chihlimbar de Colţi, cu picături de apă şi insecte fosilizate, a primit, din partea inginerului Grigorescu, chiar şi regina Angliei! Totuşi chiar dacă a bucurat prinţi, regi, regine şi dictatori, cel mai scump chihlimbar din lume n-a intrat şi în graţia liderilor comunişti români! În 1948, odată cu naţionalizarea, minele de la Colţi au fost închise, iar exploatarea chihlimbarului interzisă!

Diana Gavrilă, istoric: „Închiderea definitivă a lucrului s-a datorat alunecărilor de teren. În general neprofitabilă exploatarea chihlimbarului în această regiune, datorită tectonicii locului.”

Legendele despre chihlimbar sunt multe! Fie că-i purtat la vedere sau ascuns sub veşminte, se spune că este amuleta care protejază şi atrage norocul. Ori că are proprietăţi terapeutice!

Nicu Cristinel Scutaru, căutător de chilimbar: „Se spune că el apare doar la anumiţi oameni! Şi... numai să-l cauţi singur. El nu apare la oricine. Chihlimbarul se găseşte, dar este rar. Contează mult norocul. Şi trebuie să-l simţi! Să mergi liniştit pe munte, să ai răbdare, să cunoşti muntele. Şi oarecum să convieţuieşti cu el şi cu chihlimbarul! Să ai tragere de inimă către chihlimbar!”

Chihlimbarul nu mai are preţul de la începutul secolului trecut, când echivala cu aurul! Se spune că-n vremurile acelea, cu câteva grame de ambră... sătenii zonei îşi puteau cumpăra chiar şi o pereche de boi. Astăzi... A rămas povestea. Mirajul ambrei s-a pierdut! Chiar dacă este rară, ambra de Colţi se vinde în comună cu 8 - 10 lei gramul, în stare brută! Bucăţile care depăşesc cincizeci de grame se negociază, în funcţie de nuanţă! La fel şi cele şlefuite în atelierele localnicilor, transformate-n pandantive şi bijuterii diverse.

Atelierul învăţătorului Nicu înseamnă o masă, un polizor ieftin, câteva bucăţi de pâslă şi câteva ustensile pentru găurit. Consideră că preţul ambrei este infim în comparaţie cu truda de pe munte şi riscul coborârii în galerii părăsite, aşa că refuză să vândă ceea ce găseşte!

În cinstea chihlimbarului, autorităţile buzoiene au amenajat un muzeu la Colţí şi au denumit şoseaua care intră în comună "Drumul Ambrei"! N-au asfaltat-o însă şi nici nu i-au astupat gropile! Din această cauză, turiştii sunt puţini, potenţialii investitori ignoră, voit, zona, iar localnicii trăiesc greu, chiar dacă locuiesc pe o comoara!  

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri