Sari la conținut

Perseidele, la punctul culminant. Cum s-au bucurat spectatorii de ploaia de stele la Observatorul Astronomic

Spectacol inedit pe cer marţi noapte. Perseidele, sau ploaia de meteori în limbaj popular, au atins punctul culminant. Potrivit astronomilor, după ora 22 au putut fi observate chiar şi 100 de stele căzătoare pe oră. În unele zone, cerul noros nu a permis însă observarea perseidelor cu ochiul liber.

 

FOTO: SolarSystem.NASA.gov

Sute de curioşi au urmărit ploaia de stele la Observatorul Astronomic din Galaţi. Primele apariţii au stârnit ropote de aplauze din partea privitorilor.

Spectacolul ceresc a început în jurul orei 22. Deşi vizibilitatea nu a fost perfectă, mulţi au făcut noapte albă pentru a vedea ploaia de meteori. „Am reuşit să văd prin telescop planeta Saturn, super tare!”, se bucură o femeie. „Aşa, trece un gol prin tine. Faci: Uaaa! Mai ales dacă vezi una mai mare... Atunci simţi aşa, cum trece un gol prin tine”, spune alt spectator.

Ploaia de meteoriţi este cauzată de fragmente din coada Cometei Swift-Tuttle. Când Pământul trece prin acest nor de fragmente cosmice, ele se lovesc de atmosfera Terrei şi apar pe cer ca mingi de foc. Se numesc Perseide întrucât se pare că vin din constelaţia Perseu.

Practic, cometa a lăsat în urma ei o dâră, un curent meteoric, o trenă de miliarde de particule. Şi în momentul în care pământul împreună cu atmosfera sa intră în acest curent meteoric, toate aceste particule intră cu o viteză foarte mare în atmosfera pământului, ard în atmosfera acestuia, lăsând o dâră luminoasă”, explică fenomenul Ovidiu Tercu, coordonator la Observatorul Astronomic Galaţi.

Cei care nu au mai prins loc pe podeaua observatorului au stat la aer, în grădină.

Despre ploaia de meteoriţi, fenomen observat de cel puţin 2000 de ani, primele informaţii vin din Estul Îndepărtat, din China. El se desfăşoară o dată pe an, între 23 iulie şi 20 august, iar punctul maxim vine în jurul datei de 13 august.

Perseidele pot fi observate cel mai bine de la munte sau din zonele rurale, unde este mai puţină poluare şi mai puţină lumină artificială. Intervalul optim de observare este cuprins între miezul nopții şi către răsăritul soarelui.