Sari la conținut

Primul muzeu viu din România

Sunt tineri, dar îşi cunosc foarte bine trecutul. Sunt orăşeni, dar se descurcă şi cu traiul la ţară. Sunt voluntari şi, din 2014, au început să construiască primul muzeu viu din România. Construiesc căsuţe din lut şi paie undeva în inima Munţilor Apuseni şi îşi doresc să ducă mai departe tradiţia.

„Luăm mănunchiul ăsta de vârfuri, trebuie să-l folosim pentru vârful acoperişului şi atunci trebuie să-l legăm strâns la bază şi către vârf, în două puncte. Toate vârfurile astea trebuie să aibă aceeaşi grosime. Ca ele să pice la fel pe vârf şi toată apa să se scurgă pe acoperiş în jos. Trebuie legat strâns primul nod, după care îţi dau pe după lemn sfoara, tai şi legi strâns. Eu îţi împing cu lemnul de aici sfoara şi tu o legi strâns de acolo” - sunt câteva indicații de construire a unui acoperiș sută la sută eco.

În satul Tecşeşti din Munţii Apuseni, câţiva tineri voluntari, pasionaţi de natură, istorie şi folclor, construiesc un muzeu viu. Mai exact, la o altitudine de peste 1000 de metri, ridică locuinţe din lut şi paie, exact ca pe vremea strămoşilor.

„Totul a pornit de la o pasiune veche, o pasiune din copilărie pentru natură, mersul pe munte, traiul la cort, în condiţii cât mai aproape de natură. M-am gândit să reproduc viaţa oamenilor de la începuturile omenirii, aşa cum cunoaştem noi, de la origini până în prezent. Şi asta implică mai multe perioade istorice, pornind cu neoliticul, acum 5-6000 de ani, locuinţe din perioada dacică, locuinţe din perioada medievală şi perioada modernă, unde restaurăm locuinţele existente în satul Tecşeşti, dar care nu mai sunt folosite”, explică Ionuț Onea, inițiatorul proiectului.

Doar 14 oameni mai trăiesc astăzi în satul din judeţul Alba. Aşa că atunci când a descoperit Tecşeştiul, Ionuţ Onea, iniţiatorul proiectului, a ştiut că este locul potrivit pentru proiectele sale.

„Mi-am făcut o listă cu zonele nepopulate, cât mai izolate, sate care mai au câţiva locuitori, unde încă se păstrează nişte tradiţii din trecut, Tecşeştiul nici nu era pe listă atunci. Am căutat vorbind cu lumea, am găsit îndrumare către mănăstirea Râmeţ, acolo am întâlnit un călugăr căruia i-am povestit ce vrem să facem, care este proiectul nostru, iar dânsul ne-a zis: No, băieţi, haideţi la mine-n sat, vă dau eu pământ şi faceţi Muzeul Viu la mine-n sat. Aşa am ajuns în Tecşeşti”, povestește Ionuț Onea.

În fiecare vară, la Tecşeşti se organizează tabere de voluntariat. Este momentul ideal pentru construcţii. Tinerii locuiesc la cort, se gospodăresc singuri şi câştigă, pe lângă experienţa de neuitat, un trai mai simplu, departe de aglomeratie.

„Pe plan personal am avut o nevoie de a-mi simplifica viaţa şi asta e fix în ton. Pentru că oamenii pe vremea aia nu trăiau cu atâtea complicaţii. Îmi place mult de tot şi atmosfera, şi cum se lucrează, am învăţat o grămadă de lucruri”, mărturisește Andrei, unul dintre voluntari.

„Locul este superb, oamenii sunt minunaţi, am învăţat foarte multe, nu doar de la Ionuţ, care este un lider fantastic, am învăţat foarte multe unul de la celălalt şi fiecare zi este o nouă provocare şi recomandăm asta tuturor celor care doresc să se îndepărteze de agitaţia oraşului”, spune Elena, un alt voluntar, care e din București.

„Am aflat de proiect de la un prieten foarte bun, care a fost aici anul trecut şi s-a îndrăgostit atât de tare, încât a stat toată perioada de două luni şi tot timpul disponibil pe care-l am, l-am petrecut aici”, intervine și Sabina, voluntar din Constanța.

„Anual facem un call de voluntari, există un formular pe site-ul nostru, se completează şi pe baza formularului se face selecţia voluntarilor. Ei vin pe serii de câte două săptămâni, sunt între 10 şi 15 persoane care lucrează. Oferim trei mese pe zi contra ajutor”, explică inițiatorul proiectului, Ionuț Onea.

Nimeni nu ştie exact cum erau construite locuinţele în neolitic, dar pentru a fi cât mai aproape de adevăr, Ionuţ Onea a petrecut destul timp în bibliotecă.

„Facem căsuţe în funcţie de ocupaţiile oamenilor de atunci. Ne-am imaginat noi că ar fi fost bucătari, ar fi fost pescari, vânători, olari sau vraci. Şi atunci, ţinând cont de aceste aspecte, dăm şi forma caselor. Avem deja construită căsuţa bucătarului, cu cuptorul pentru pită, lucrăm acum la căsuţa vraciului, este o căsuţă circulară, la care am folosit lemn de esenţă tare, alun pentru împletitura zidurilor şi a acoperişului, a structurii acoperişului, vom pune pământ pentru ziduri, un amestec de pământ cu balegă de cal, paie, apă şi sare”, detaliază Ionuț Onea.

„Facem o gaură în mijlocul pământului unde turnăm apa şi nişte sare, iar fetele ne vor ajuta cu călcatul, cu amestecatul. Folosim două mâini bune de sare, pentru pietrificare, se creează o reacţie chimică între pământ, paie, balega de cal şi sare şi în felul ăsta se pietrifică. Devine foarte dur pământul pe casă”, le explică Ionuț voluntarilor.

De mare ajutor le-au fost şi vecinii din sat.

„Sunt minunaţi vecinii noştri de aici, sunt şi puţini la număr, sunt foarte veseli că am venit aici, într-un loc de unde lumea pleacă. Ne ajută şi ei cum pot, ne oferă consultanţă acolo unde nu ne pricepem, practic de la ei am învăţat cum să preparăm lutul pentru zidurile caselor, de la ei am învăţat cum să tăiem lemnele cât mai bine, cum să facem împletitura de alun pentru pereţi, cum să facem cuptorul pentru pită, sunt tot felul de modalităţi, pe care dacă nu le ştii, te loveşti de ele, îl faci, se dărâmă, iar îl faci, iar se dărâmă, până reuşeşti să-l duci la bun sfârşit”, spune Ionuț.

La căsuţa vraciului, de exemplu, a fost nevoie de 800 de snopi de trestie şi de 1600 de bile de pământ: „Să mergem către căsuţa bucătarului... acolo voluntarii o să înceapă lucrul cu pământul, vor face acele bile pe care noi le vom utiliza pentru pereţii căsuţei. Le izbim cu forţă ca să se întreprindă fiecare împletitură. Mai întâi, facem tencuiala la roşu, cum s-ar spune, nu trebuie să nivelăm, nu trebuie să aibă un aspect fain, se încarcă tot peretele, abia apoi venim cu un strat de finisaj”.

Vor mai trece multe veri până când Muzeul Viu de la Tecşeşti va fi gata. Dar important este că tradiţia are acum continuitate. Chiar şi acolo unde este greu de ajuns.

Urmăriți în fiecare duminică, de la 17:30, emisiunea „Bonton” pe Digi24.