Sari la conținut
News Alert

Un nou lanţ muntos, descoperit pe Pluto

 

FOTO: nasa.gov

Noul lanţ muntos a fost descoperit în emisfera sudică, la vest faţă de regiunea cel mai bine cunoscută de pe Pluto, o zonă în formă de inimă care se va numi "Regiunea Tombaugh", după Clyde Tombaugh, astronomul care a descoperit planeta Pluto în 1930.

Potrivit cercetătorilor de la NASA, cele mai înalte piscuri din acest lanţ muntos au altitudini cuprinse între 1000 şi 1500 de metri - la fel ca Munţii Apalaşi din Statele Unite, informează Mediafax.

Primul lanţ muntos descoperit de New Horizons pe Pluto, pe 15 iulie, a primit denumirea Norgay Montes şi are o înălţime comparabilă cu cele din Munţii Stâncoşi din Canada.

Noul lanţ montan se află la vest faţă de Câmpia Sputnik - o zonă plată şi îngheţată din jurul primului lanţ muntos descoperit de New Horizons -, la o distanţă de 110 kilometri faţă de Norgay Montes.

Noile imagini arată o topografie remarcabil de bine definită, alături de limita vestică a Regiunii Tombaugh.

"Există o diferenţă pronunţată de textură între câmpia tânără şi îngheţată din est şi terenul negru, puternic presărat cu cratere din vest", a spus Jeff Moore, directorul departamentului de Geologie, Geofizică şi Imagistică (GGI) din cadrul misiunii sondei New Horizons.

În timp ce Câmpia Sputnik este o regiune tânără din punct de vedere geologic - probabil are o vârstă mai mică de 100 milioane de ani -, regiunea mai întunecată datează probabil din urmă cu câteva miliarde de ani.

De asemenea, profesorul Jeff Moore spune că acel material de culoare deschisă, asemănător sedimentelor, pare să umple cratere mai vechi.

Cea mai recentă imagine de pe Pluto a fost realizată de Long Range Reconnaissance Imager (LORRI), pe 14 iulie, de la o distanţă de 77.000 de kilometri. Imaginea a fost trimisă pe Terra pe 20 iulie.

Cei mai mici sateliți naturali

Cercetătorii de la NASA au dat publicităţii şi o fotografie cu cei mai mici sateliţi naturali ai lui Pluto, Hydra, un corp ceresc cu o formă neregulată, a cărui lungime este de 55 de kilometri, şi Nix, care are o lungime estimată de 42 kilometri şi o lăţime de 36 kilometri.

Nix şi Hydra - al doilea, respectiv al treilea dintre sateliţii naturali ai lui Pluto descoperiţi până în prezent - au dimensiuni apropiate, dar asemănările se opresc aici.

Deşi suprafaţa totală a lui Nix este gri, satelitul conţine şi o mică zonă, bine evidenţiată în imagini, de culoare roşie. Savanţii cred că acea zonă corespunde unui crater.

Pe de altă parte, cea mai clară imagine de pe Hydra transmisă de New Horizons prezintă un relief cu o formă neregulată care seamănă cu aceea a statului american Michigan.

Imagini clare cu alţi doi sateliţi ai lui Pluto descoperiţi recent, Styx şi Kerberos, ar trebui să ajungă pe Terra cel mai târziu la jumătatea lunii octombrie.

Săptămâna trecută, NASA a dat publicităţii şi imagini clare cu Charon, cel mai mare dintre sateliţii naturali ai lui Pluto.

Sonda New Horizons a realizat peste 1.200 de fotografii cu planeta pitică şi sateliţii ei naturali. Sonda americană va transmite treptat toate datele colectate pe 14 iulie în timpul survolării planetei Pluto în următoarele 16 luni.

Planeta pitică Pluto este situată în Centura Kuiper, o aglomerare vastă de fragmente de corpuri cereşti aflate dincolo de orbita planetei Neptun.

"Sonda se află acum la 3,5 milioane de kilometri de Pluto (a trecut cel mai aproape la 12.400 de kilometri, n.r.) şi funcţionează conform previziunilor", a precizat Alan Stern, principalul coordonator al misiunii. Savantul american a estimat că sonda a trimis deocamdată pe Terra doar 2% din totalul datelor colectate la începutul acestei săptămâni.

Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

New Horizons a petrecut peste opt ore pe orbita lui Pluto după trecerea momentului în care s-a aflat la cea mai mică distanţă de planeta pitică, pentru o serie de experimente ştiinţifice ce au vizat studierea atmosferei acesteia şi realizarea de fotografii pe timp de noapte, folosind doar lumina reflectată de Charon, cel mai mare dintre sateliţii săi naturali.