Sari la conținut

Uragane gigantice, detectate pe Jupiter

Sonda spațială Juno, care orbitează planeta Jupiter din luna iulie 2016, a detectat uragane uriașe la polii acesteia și a cules date fără precedent despre atmosfera și interiorul celei mai mari planete din Sistemul Solar.

jupiter juno

FOTO: nasa.gov

NASA a publicat joi în revista Science primele două studii efectuate pornind de la datele primite de la sonda de 3,6 tone în timpul primei sale apropieri de Jupiter pentru a încerca să-i afle misterele, informează France Presse.

Orbita eliptică a lui Juno a permis oamenilor de știință să facă observații cu totul noi. Sonda a putut astfel să survoleze polii lui Jupiter și s-a apropiat la mai puțin de 5.000 de kilometri de straturile atmosferice superioare ale planetei, notează Agerpres.

''Imaginile din regiunile polare ale lui Jupiter, nemaivăzute niciodată până acum, arată mase strălucitoare de formă ovală care sunt foarte diferite de ceea ce s-a putut observa la polii lui Saturn'', un alt gigant gazos, scriu oamenii de știință.

De fapt, este vorba de uragane gigantice al căror diametru poate atinge 1.400 de kilometri.

Apropiindu-se de nori, Juno, care este echipată cu nouă instrumente științifice, a putut măsura activitatea termică în adâncul atmosferei joviene.

Datele colectate relevă structuri neașteptate pe care oamenii de știință le-au interpretat ca indicii ale maselor de amoniac care provin din adâncul atmosferei și formează sisteme meteorologice.

O analiză a câmpului magnetic al lui Jupiter a relevat, de asemenea, că acesta este mult mai intens în apropierea planetei decât prevedeau modelele matematice. El este de aproximativ zece ori mai puternic decât câmpul magnetic al Pământului.

Deasupra polilor, Juno a detectat jeturi de electroni provenind de la vântul solar care inundă atmosfera superioară a lui Jupiter și alimentează enormele aurore boreale observate prin camerele cu infraroșu ale sondei.

Aceste ploi de electroni par să aibă o distribuție diferită de cele care apar deasupra atmosferei Pământului. Acest lucru sugerează interacțiuni complet diferite ale lui Jupiter cu mediul spațial, cred oamenii de știință.

Lansată la 5 august 2011, Juno s-a plasat pe orbită în jurul lui Jupiter la data de 4 iulie 2016. Sonda a trecut la 27 august cel mai aproape de planetă, la 4.200 de kilometri deasupra stratului gros de nori.

Juno, o misiune de 1,1 miliarde de dolari, urmează să rămână circa douăzeci de luni în jurul lui Jupiter pe care trebuie să o survoleze de 37 de ori, între 10.000 și 4.667 de kilometri deasupra norilor.

Survolările lui Juno sunt mult mai aproape decât precedentul record de 43.000 de kilometri, stabilit de sonda americană Pioneer 11 în 1974.

În timpul acestor apropieri ale lui Jupiter, instrumentele sondei studiază, în afară de giganticele sale aurore boreale, atmosfera și magnetosfera, precum și imensa sa pată roșie.

Unul dintre principalele obiective ale misiunii este de a înțelege mai bine din ce este compus interiorul acestei planete, până în prezent neobservat, și de a determina dacă are un nucleu solid.