Olimpiada de la Rio | România are după 20 de ani o reprezentantă la gimnastică ritmică

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

„Visam, din 2008, când am văzut la televizor Olimpiada de la Beijing. Şi am făcut calculul în mintea mea, am zis că în 2016 voi fi senioară. Atunci e momentul meu, trebuie să merg la Rio. Am luat fiecare zi ca ultima zi de antrenament, în fiecare zi trebuia să progresez, să pun ceva la punct, să fac mai bine decât ieri. Am încercat să nu pierd nici o zi”, povestește Ana Luiza Filiorianu.

Luiza se antrenează şase ore, în fiecare zi. Este îndrumată de Maria Gârbă, antrenoarea lotului naţional de gimnastică ritmică de patru decenii. Luiza a început acest sport la alt club, şi când a venit la Olimpia a fost, iniţial, ignorată.

„Erau gimnaste mai mari ca mine care se pregăteau aici, aveau obiective, calificări la mondiale, europene. Şi eu eram un copil de 11 ani, fără experienţă, nu eram foarte bună. Am vrut să arăt că îmi doresc să ajung cea mai bună aici”, spune Ana Luiza Filiorianu.

„A trebuit să muncească mult ca să o remarc. Cine munceşte, reuşeşte”, spune Maria Gârbă, antrenoarea sportivei.

Acum, antrenoarea spune că Luiza este una din cele mai bune sportive ale ei.

Luiza îşi doreşte să aducă în România o medalie de la Jocurile Olimpice. Pentru tânăra sportivă, nici nu mai contează că aceeaşi ţară nu i-a oferit nici măcar o sală în care să se antreneze.

„Noi ne antrenăm pe covor şi dedesubt pe parchet, acolo se foloseşte un podium. De aici vin accidentările, la genunchi, la gleznă, la spate”, spune Ana Luiza.

Gimnasta merge în fiecare zi şi la şcoală. E elevă în clasa a zecea, la un liceu sportiv.

„A fost o hotărâre foarte greu de luat, pentru că ea era tot spre performanţă şi la şcoală. Şi a fost foarte greu să renunţăm. Am susţinut-o pentru ceea ce şi-a dorit mai mult să facă, a fost visul ei”, spune Luiza Mioara Dinu, mama sportivei.