Sari la conținut

Povestea unui „blat” renumit din istoria fotbalului românesc

 

Centre muncitorești mult mai puternice, Hunedoara, Galați sau Baia Mare, centre studențești importante, Cluj-Napoca sau Timișoara, aveau prioritate în ochii oficialităților comuniste, care se foloseau de fotbal ca să țină sub control aceste zone. „Bagă-ți mințile în cap. Încă nu ți-a venit rândul cu Bistrița ta!”, i se spunea deseori lui Jean Pădureanu, scrie sportulbistritean.ro.

În martie 1980, la Bistrița a avut loc una dintre cele mai așteptate partide din istoria Gloriei. Corvinul Hunedoara trebuia să revină în Divizia A și pentru asta era obligatoriu să treacă de echipa bistrițeană.

La 35 de ani, după un campionat mondial de răsunet cu echipa națională în Mexic și sezoane de excepție la Dinamo, Mircea Lucescu era însărcinat să readucă fotbalul hunedorean în prima ligă din postura de antrenor, dar și de jucător activ.

A venit la Bistrița cu o garnitură formată din fotbaliști experimentați ca Dumitrache sau Nunweiller, dar și din tineri ca Andone, Gabor sau Klein. Cu echipa aceasta era pe primul loc în seria a treia după 20 de etape, dar Gloria îi sufla în ceafă, aflându-se la doar 3 puncte în spate.

10.000 de spectatori au venit la meci în acea duminică. Chiar dacă jocul a fost la discreția bistrițenilor (28-4 șuturi pe poartă, 19-2 la cornere), scorul final a fost 2-1 pentru Corvinul, care făcea un pas decisiv spre promovare. Două lansări pe partea dreaptă a apărării Gloriei, suspect de lejeră după cum spun martorii oculari și zeci de șuturi dubios de imprecise la poarta oaspeților, au dus la acest rezultat final.

Comuniștii bistrițeni se foloseau și ei de fotbal, care era un instrument excelent nu doar de control al maselor, ci și o monedă de schimb în economia vremii. „Legenda spune că a doua zi după meci, venite de la Hunedoara, au intrat în gara Bistrița 16 vagoane de fier beton și alte câteva de zgură. Nu le-am văzut, dar toată lumea era convinsă că erau răsplata bistrițenilor pentru victoria Corvinului. Gloria a fost sacrificată mereu pentru interesul general al comunității!”, spune Constantin Sănduță, pe atunci președintele Consiliului Județean pentru Educație Fizică și Sport Bistrița-Năsăud.

Citește toată povestea AICI.