Cum poți cunoaște Bucureştiul de altădată

Data publicării:
BUCURESTI PIATA UNIRII

Edmond Niculuşcă este un tânăr de 27 de ani care cunoaşte toate secretele din Capitală. Are o pasiune pentru cultură şi istorie încă din gimnaziu. Citea cărţi şi se plimba pe străduţele din Bucureşti. Aşa a descoperit că unele locuri încă mai păstrează aroma trecutului. Edmond vrea să le arate tuturor de ce iubeşte acest oraş, aşa că organizează tururi gratuite în fiecare weekend. Itinerariile sunt o îmbinare între arhitectura şi povestea locurilor.

Ne vom plimba prin Bucureștiul lui Mircea Eliade, și dacă ar fi să fim mai preciși, ne vom plimba prin Bucureștiul copilăriei lui Mircea Eliade, pentru că Mircea Eliade a locuit în acest spațiu. Locuia în strada Melodiei la numărul 1, adică strada Radu Cristian, unde se află celebra casă cu mansardă, unde ne vom opri la finalul traseului nostru. În fiecare zi, acum o sută de ani, Mircea Eliade venea pe strada din spatele dumneavoastră, făcea dreapta pe strada din colț și mergea la Şcoala Mântuleasa”.  Așa începe traseul prin București de anul acesta, organizat de Edmond Niculușcă. 

Tânărul face asta de șapte ani și în fiecare an are istorioare noi pentru bucureștenii și turiștii care vor să descopere Capitala României. Anul acesta îl sărbătorește pe Mircea Eliade și are un traseu special dedicat lui. Edmond are 27 de ani iar povestea lui începe aşa:

Mi-a plăcut să văd că, citind într-o carte veche a lui Gheorghe Cruţescu, Podul Mogoşoaiei, scrisă în anii 30, mi-a plăcut să văd că citind cartea şi ridicând ochii din carte, există până azi case, clădiri, care au o istorie bogată, care iată multe dintre ele rămân în picioare până astăzi. Mi-a plăcut să văd case pe care le-au văzut şi alţii în alte epoci sunt şi astăzi în picioare. Decorul e acelaşi, doar oamenii sunt diferiţi pentru că şi casele şi arborii unui oraş rezistă mai mult în timp. Oamenii sunt prezenţele cele mai vremelnice. Am avut şansa unor întâlniri mai speciale, eu le-am numit întâlniri providenţiale şi faptul că am învăţat într-o şcoală monument istoric ridicată de Ion Mincu, Şcoala Centrală, şi faptul că am avut profesori speciali şi faptul că am întâlnit, am făcut franceză în particular cu o doamnă care l-a avut profesor pe Nicolae Iorga în anii 30”, a spus tânărul.

Pe oriunde se plimbă în București, Edmond știe câte o poveste.

„Peste drum de acestă parcare s-a aflat o băcănie celebră, Băcănia Dragomir Niculescu, unde erau aduse icre negre în butoiaşe cu gheaţă, icre de manciuria aduse cu Orient Expressul la Bucureşti. În vitrină se vedeau căprioarele atârnând. Erau un fel de, un local monden de evenimente. Lumea bună a Bucureştiului venea aici, mai ales bărbaţii la prânz ca să mănânce crochete calde şi pateuri cu ciuperci. Aici se discuta politică, aici se făceau afaceri. Era un loc monden, aveam în Piaţa Teatrului câteva puncte centrale: Băcănia Dragomir Niculescu, Berăria Gambinus a lui Caragiale, Grădina Oteteleşeanu şi, mai târziu, Palatul telefoanelor şi evident Teatrul Naţional. Pe aici intrau domnele şi domnii, erau lăsate cu maşina sau cu trăsura mai devreme şi intrau în sala de teatru”, a povestit Edmond.

Fie că este la plimbare cu prietenii sau la traseul „Cu bastonul prin București", Edmond tot un ghid rămâne.

Iniţial erau oameni care contribuiau la rândul lor cu poveşti, cu informaţii noi, aveam o bibliografie mică. Astăzi am ajuns la câteva cărţi, monografii, mii de ziare vechi de la 1870 până în prezent şi dacă iniţial le-am numit tururi ghidate astăzi le numim trasee culturale pentru că de fapt plimbăm oamenii prin Bucureşti, le spunem povestea arhitecturală a locurilor”, a explicat tânărul.

Oamenii care participă la trasele organizate de Edmond Niculușcă au numai cuvinte de laudă.

De curiozitate, am venit să auzim poveștile cartierului.Am mai fost pe străzile astea, dar nu știam poveștile”.

E foarte plăcut să te întâlnești cu oameni care au un interes comun, în a descoperi orașul, atmosfera este foarte bună, vibe-ul este pozitiv, deși sunt arhitect, am lucruri noi de aflat șisunt povești foarte frumoase despre oameni, despre istorie, pe care le aflu cu plăcere”.

Le face pe toate și trăiește mult în Bucureștii de altădată pentru că Edmond are o legătură pasională cu acest oraș. Și recunoaște că uneori îl iubește chiar prea mult.

La Bucureşti cred că cel mai mult îmi plac nopţile de vară, luna iunie când miroae a tei, luna mai când miroase a liliac. Trăiesc cu Bucureştiul o legătură pasională şi ca toate legăturile pasionale, e şi o legătură dureroasă cu acest oraş pe care câteodată îl iubesc prea mult şi pentru care sufăr”, a conchis tânărul.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri