Era dinozaurilor în Budapesta. Cea mai frecventată zonă din oraş poartă încă urmele viețuitoarelor din alte vremuri

Data publicării:
budapesta

Acum zeci de milioane de ani, teritoriul Ungariei era acoperit de mare. Rocile de astăzi păstrează aceste urme, iar multe dintre ele pot fi văzute prin toată Budapesta, chiar şi în locuri unde nu ne-am fi aşteptat. 

Ghidul geologic al Budapestei, care este practic o descriere amănunţită şi bogat ilustrată a istoriei pământului capitalei Ungariei, este una dintre cele mai valoroase publicaţii apărute în acest an. Gyula Maros este unul din redactorii acestei cărţi de excepţie şi a prezentat pentru Digi24 detalii puţin ştiute despre locuri budapestane, pe unde trec zilnici mii de localnici şi turişti. Un astfel de loc este aşa-numita Biserica din Stâncă, aflată chiar peste drum de Hotelul Gellert, renumit pentru băile termale.

Gyula Maros, şef Departament Institutul Ungar de Geologie şi Geofizică: „Schimbările au început în era eocenului, acum 50 milioane de ani, când aici era malul unei mări, iar muntele Gellert, care evident atunci nu era un munte, era o formaţiune de stânci lovite de valuri. Sub efectul valurilor, aici s-a format o gresie compusă din bucăţi de stânci abrazive, care mai târziu a suferit o infuziune de cremene şi a devenit o rocă solidă. În această rocă a fost săpată biserica, de fapt nu a trebuit săpat mult pentru că aici era şi o peşteră, peştera Sf. Ivan.”

Piaţa Deak din centrul Budapestei este intersecţia a trei tronsoane de metrou, probabil cea mai frecventată zonă din oraş. Construcţia reţelei de metrou a fost începută în capitala ungară în anii 1950, cu o atenţie deosebită pentru detalii. Plăcile de piatră pe care călcăm astăzi în pasajul din Piaţa Deak sunt vechi de 150 milioane de ani şi poartă încă urmele viețuitoarelor din alte vremuri.

Gyula Maros, şef Departament Institutul Ungar de Geologie şi Geofizică: „Acum stăm pe un pavaj din piatră de calcar din perioada jurasică, este un calcar roşu cu urme de amonite, găsim foarte multe fragmente de amonite. Sunt printre ele unele cu structură dreaptă, de exemplu acesta este un exemplar numit atractit, un amonit cu structură dreaptă. Dar sunt şi amoniţi cu structură spirală, aşa că recomand celor care îşi dau întâlnire aici să privească în jos şi să se uite şi la aceste roci.”

Dacă ni se pare că amoniţii au o formă cunoscută, nu este întâmplător. Ei sunt înrudiţi cu animale care trăiesc astăzi şi, deşi nu mai există de peste o sută de milioane de ani, erau extrem de dezvoltaţi.

Gyula Maros, şef Departament Institutul Ungar de Geologie şi Geofizică: „Amoniţii nu sunt melci, sunt înrudiţi cu melcii, adică au corpul moale, erau animale foarte dezvoltate, practic aveau ochi foarte asemănători cu cei ai oamenilor, aveau creier şi memorie, şi o mişcare foarte evoluată. Amoniţii s-au extins practic odată cu dinozaurii, probabil din cauza aceleiaşi serii de evenimente care au dus şi la dispariţia dinozaurilor.”

Săptămâna viitoare vom reveni cu partea a doua a turului Budapestei, din perspectivă geologică.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri