Olimpiada de la Rio | România are după 20 de ani o reprezentantă la gimnastică ritmică

Cîrstoiu: Mandatul meu e pe masa coaliției

Panică în Paris după ce o persoană a amenințat că va arunca în aer consulatul iranian

Ambasadorul Israelului: Sancțiunile care vin spre Iran nu sunt suficiente. Trebuie să acționăm mai puternic pentru a preveni războiul

Adrian Cioroianu, despre atacul de vineri: Acest episod e închis, dar înfruntarea care există de zeci de ani va continua

Un avion de luptă s-a prăbușit în Rusia după ce a atacat cu rachete teritoriul ucrainean. Imagini cu aeronava cuprinsă de flăcări

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Ciolacu negociază vânzarea de acțiuni TAROM la companii din Qatar și EAU

„Visam, din 2008, când am văzut la televizor Olimpiada de la Beijing. Şi am făcut calculul în mintea mea, am zis că în 2016 voi fi senioară. Atunci e momentul meu, trebuie să merg la Rio. Am luat fiecare zi ca ultima zi de antrenament, în fiecare zi trebuia să progresez, să pun ceva la punct, să fac mai bine decât ieri. Am încercat să nu pierd nici o zi”, povestește Ana Luiza Filiorianu.

Luiza se antrenează şase ore, în fiecare zi. Este îndrumată de Maria Gârbă, antrenoarea lotului naţional de gimnastică ritmică de patru decenii. Luiza a început acest sport la alt club, şi când a venit la Olimpia a fost, iniţial, ignorată.

„Erau gimnaste mai mari ca mine care se pregăteau aici, aveau obiective, calificări la mondiale, europene. Şi eu eram un copil de 11 ani, fără experienţă, nu eram foarte bună. Am vrut să arăt că îmi doresc să ajung cea mai bună aici”, spune Ana Luiza Filiorianu.

„A trebuit să muncească mult ca să o remarc. Cine munceşte, reuşeşte”, spune Maria Gârbă, antrenoarea sportivei.

Acum, antrenoarea spune că Luiza este una din cele mai bune sportive ale ei.

Luiza îşi doreşte să aducă în România o medalie de la Jocurile Olimpice. Pentru tânăra sportivă, nici nu mai contează că aceeaşi ţară nu i-a oferit nici măcar o sală în care să se antreneze.

„Noi ne antrenăm pe covor şi dedesubt pe parchet, acolo se foloseşte un podium. De aici vin accidentările, la genunchi, la gleznă, la spate”, spune Ana Luiza.

Gimnasta merge în fiecare zi şi la şcoală. E elevă în clasa a zecea, la un liceu sportiv.

„A fost o hotărâre foarte greu de luat, pentru că ea era tot spre performanţă şi la şcoală. Şi a fost foarte greu să renunţăm. Am susţinut-o pentru ceea ce şi-a dorit mai mult să facă, a fost visul ei”, spune Luiza Mioara Dinu, mama sportivei.